Yoga Sutra – Comentata de Swami Vivekananda : „Receptaculul actelor”

Prin „receptaculul actelor” se înţelege totalitatea acestor samskăra (impresie care formeaza personalitatea). Orice activitate am desfăşura, intelectul formează un val; când activitatea s-a terminat, credem că valul a dispărut. Dar nu se întâmplă aşa. Doar a devenit mai subtil, insă e tot acolo. Când încercăm să ne amintim activitatea, se ridică din nou şi redevine val. Aşadar, el e încă acolo, altfel n-ar fi rezistat amintirea.

Astfel, orice acţiune, orice gând, bun sau rău, nu face decât să scadă în intensitate şi să devină subtil ca să fie pus deoparte. Gândurile triste şi vesele sunt numite obstrucţii aducătoare de durere pentru că, potrivit yoghinilor, sfârşesc prin a provoca suferinţă. Orice fericire care vine de la simţuri va sfârşi prin a provoca suferinţă. Orice plăcere ne va satisface setea de plăcere şi astfel ne va face să suferim. Dorinţa omului nu cunoaşte limite. Omul doreşte întotdeauna şi, când ajunge în punctul în care dorinţa nu mai poate fi satisfăcută, suferă. De aceea, yoghinii consideră toate impresiile, bune sau rele, obstrucţii aducătoare de suferinţă; ele ne barează drumul spre eliberarea Sufletului.

La fel se întâmplă cu samskăra, rădăcinile subtile ale tuturor acţiunilor noastre. Ele sunt cauzele care vor produce din nou efecte, în viaţa actuală sau în cea viitoare. In cazuri excepţionale, când aceste samskara sunt foarte puternice, îşi arată repede roadele; faptele excepţionale de bunătate sau răutate îşi arată roadele încă din existenţa prezentă. Yoghinii pretind că oamenii care au putut să dobândească o cantitate considerabilă de samskăra bune nu au nevoie să moară, ci pot să-şi schimbe corpul cu unul divin încă din această viaţă. Cărţile yoghinilor citează un anumit număr de cazuri. Aceşti oameni transformă însăşi substanţa corpului lor; îi reorganizează moleculele în aşa fel încât nu mai cunosc nici boala, nici ceea ce numim moarte. Ce e imposibil în asta? In sens fiziologic, alimentaţia este absorbirea de energie provenită de la soare. Această energie a ajuns la o plantă; un animal mănâncă această plantă şi omul mănâncă animalul. Ştiinţific vorbind, aceasta înseamnă că luăm o anumită cantitate de energie solară şi facem din ea o parte din noi înşine.

Dacă aşa stau lucrurile, de ce ar exista doar această modalitate de a asimila energie? Planta nu procedează ca noi; pământul asimilează energie printr-o metodă total diferită de a noastră. Dar toţi o asimilăm într-un mod sau altul. Yoghinii spun că pot s-o facă doar prin puterea minţii şi să absoarbă astfel cât doresc, fără să fie nevoie să recurgă la metodele obişnuite. Aşa cum păianjenul îşi ţese pânza cu propria substanţă, se instalează în ea şi nu se mai poate deplasa decât de-a lungul firelor pe care le produce, şi noi am luat din propria noastră substanţă acea plasă pe care o numim nervi şi nu mai putem lucra decât prin intermediul acestor nervi. Yoghinii spun că această limitare nu este inevitabilă.

La fel, putem să trimitem energie electrică în lumea întreagă, dar pentru asta trebuie să folosim fire. Natura poate să trimită sarcini electrice enorme fără fir. De ce n-am putea şi noi să facem la fel? Putem să trimitem electricitate mentală. Ceea ce numim minte are multe în comun cu electricitatea. Este clar că fluidul nervos este mai mult sau mai puţin electric, că e polarizat şi se supune excitaţiilor electrice. Nu putem trimite electricitatea noastră mentală decât prin canalul nervilor. De ce să n-o trimitem fără acest intermediar?

Yoghinii pretind că este posibil şi realizabil şi că, atunci când vom reuşi, vom putea să lucrăm în întregul univers. Vom putea să acţionăm atunci oriunde, indiferent cu ce corp, fără intermediul sistemului nervos. Când sufletul acţionează prin acest canal, se spune că omul este viu; când această cale nu mai funcţionează, se spune că omul a murit. Dar, când omul poate să acţioneze după propria-i voinţă ori prin acest intermediar, ori altfel, naşterea şi moartea nu mai au niciun sens pentru el. Toate corpurile din univers sunt formate din tanmătra şi diferă doar prin felul în care acestea sunt dispuse. Dacă le dispuneţi voi, puteţi să vă faceţi un corp aşa cum doriţi. Cine vă produce corpul, dacă nu voi? Cine vă mănâncă alimentele? Dacă ar mânca altcineva în locul vostru, n-aţi trăi mult. Cine produce sânge cu aceste alimente? Cu siguranţă voi! Cine purifică sângele şi îl face să circule? Voi.

Suntem stăpânii corpului nostru şi trăim în el, dar am uitat cum putem să-l întinerim. Am degenerat, am devenit nişte automate. Nu mai ştim cum să dispunem moleculele. Ar trebui să putem face cu bună-ştiinţă ceea ce facem mecanic. Suntem stăpânii şi trebuie să ne reglăm organizarea corpului. Indată ce vom şti s-o facem, vom putea să ne întinerim cum vom dori, nu vom mai cunoaşte nici naştere, nici boală, nici moarte.

 
Cartile lui Patanjali se pot vedea la linkurile de mai jos:

- link 1 - aceasta pagina

- link 2 - aceasta pagina

 

Dupa cum observati pe acest blog nu ruleaza reclame, am decis sa fie curat, simplu si usor de citit, dar ca blogul sa functioneze, am nevoie de ajutorul tău pentru întreținerea acestui site web. Pentru ca blogul să funcționeze, am nevoie de ajutorul tău pentru a acoperi costul serverului ce gazduieste acest blog, o mică donație ma va ajuta foarte mult!


Vrei să fii abonat la cele mai noi articole postate pe websitul acesta? Abonează-te acum ... Vei putea primi de la mine prin WhatsApp cele mai noi articole publicate.

Clik pe linkul de mai jos pentru abonare:

Invitatie in WhatsApp Grup