Yog Ramacharaka – Trairile religioase din astral



Cine studiază istoria religiilor rămâne uimit văzând că, începând cu cele mai primitive credinţe, se manifestă un număr nelimitat de convingeri, secte şi diviziuni ale gândirii religioase. De la superstiţiile cele mai primitive din sânul triburilor sălbatice până la cele mai dezvoltate noţiuni ale popoarelor civilizate, trece firul contopitor al credinţei fundamentale în “Ceva” care se află mai presus de universul fenomenelor şi care serveşte ca Izvor al Lumii fără început. In legătură cu această noţiune, găsim credinţa fundamentală în viata sufletului după moartea trupului. Dar şi această noţiune este interpretată diferit de către diferitele autorităţi în materie de religie şi de către secte. A treia noţiune comună, instinctul religios gentilic fundamental, este că următoarea viată a sufletului depinde de caracterul şi acţiunile omului din timpul vietii lui pământeşti.

Lungă e calea de la unele dintre cele mai primitive interpretări ale acestor trei principii fundamentale ale credinţei religioase până la înalta noţiune a ocultistului eminent, care a fost redată de un scriitor înzestrat în felul următor:

“Există trei adevăruri nestrămutate pe care nu le poţi pierde, deşi ele pot rămâne neexprimate din cauza lipsei de cuvinte: 1) Sufletul omului este nemuritor, iar viitorul său este viitorul subiectului, a cărui măreţie şi splendoare nu are limite; 2) Principiul dătător de viată se află în noi şi în afara noastră; el este nemuritor şi veşnic binefăcător; el nu se aude, nu se vede şi nici nu-l simţim, deşi omul care caută adevărul, îl sesizează.; 3) Fiecare om este propriul său judecător, aducător de fericire sau de nenorocire, singur îşi determină viata, răsplătirea sau pedepsirea propriei sale persoane. Acestea sunt adevăruri la fel de mari ca viata însăşi, simple ca cea mai simpla raţiune omenească. Hrăniţi flămânzii cu ele!”

Fiecare din aceste noţiuni, împreuna cu toate categoriile existente printre ele, constituie aceeaşi consecinţa a contemplării acestui “Ceva” de către om, Nemurirea şi Legea Karmei”. Deosebirea dintre modurile variate de gândire religioasa este pur şi simplu deosebirea dintre noţiunile despre Adevăr ale diferiţilor înaintaşi, ale învăţătorilor şi ale continuatorilor lor, în ceea ce priveşte diferitele credinţe.

Toate credinţele şi dogmele religioase sunt create de oameni, dupa cum afirma duşmanii acestor religii. Dar aceşti oameni buni omit a doua jumâtate a adevărului, şi anume câ în spatele credinţelor şi dogmelor create de oameni, se ascunde conştiinţa întregii omeniri despre existenta Adevărului. Raţiunea poate sâ nu fie în stare sâ redea cu exactitate aceasta conştiinţa intuitiva, dar ea simte însâ câ adevărul exista. Omul a zeificat aproape tot ce exista în lumea materială, s-a coborât până la adorarea propriilor lui creaţii – şi toate acestea din cauza darului nemărginit de interpretare. Dar, închinându-se unui bât sau unei pietre, unui chip cioplit sau unei zeităţi antropomorfe cu formă umană, el se închina inconştient acelui “Ceva” a cărui conştiinţă îi îndemna sufletul către inchinare religioasă. Şi, după cum foarte frumos exprimă Vedele Hinduse (Cartea sfântă a hinduşilor), Cel de Sus primeşte toate aceste închinări numai dacă ele provin direct din suflet . “Există doar un singur Adevăr deşi oamenii îl numesc în diverse feluri”, afirmă bătrânul şi înţeleptul yog al veacurilor trecute.

Fiecare om îşi creează singur acel fel de credinţă religioasă care corespunde mai mult cerinţelor sufletului său în fiecare perioadă a evoluţiei sale şi rămâne fidel acestei credinţe. Când s-a copt pentru o mai înaltă percepere, el părăseşte credinţa anterioară, acceptând-o cu bucurie pe cea nouă. Lumea a fost martorul multor exemple ale Unor astfel de evoluţii ale gândurilor religioase, gânduri care trec de fapt printr-o astfel de evoluţie chiar şi în prezent. Cărarea neamului omenesc este presărată cu zeităţi distruse sau aruncate, zeitâti materiale sau spirituale, care erau recunoscute şi adorate cândva de milioane de credincioşi. Şi, în dezvoltarea ulterioară a omeniri, vor fi încă multi idoli aruncaţi şi lăsaţi pradă nimicirii pe cărările timpului. Insă, fiecare zeitate şi-a avut locul predestinat în istoria generală a evoluţiei gândului religios al omenirii. Fiecare a slujit unui anumit scop, iar idealurile sale au ajutat omenirea în năzuinţa sa continuă şi eternă către Adevărul Desăvârşit.

In lumina faptelor expuse mai sus, nu este oare limpede dorinta de a gâsi în inteleapta şi justa concordanta “de dincolo” unele pregătiri făcute pentru credinţele religioase sincere ale omenirii, indiferent cât s-ar deosebi acestea unele de altele? Inchipuiti-vă neliniştea spirituală a sufletului fără trup care a văzut cum credinţele şi tradiţiile respectate de el în tot cursul vieţii sale pământeşti, recunoscute din moşi-strâmoşi, sunt acum măturate ca un torent, fără să mai rămână ceva din ele. Şi mai ales când sufletul nu este îndeajuns de dezvoltat pentru a înţelege sau recunoaşte formele mai înalte ale adevărului religios, ci trebuie pur şi simplu să accepte ceea ce nu poate înţelege sau ceea ce l-a dezgustat în legătură cu învăţătura anterioară sau fostele sale trăiri. Acest lucru ar fi la fel de crud fată de sufletul destrupat, ca şi atunci când s-ar fi întâmplat în cursul vietii sale pământeşti.

Mulţi sunt de părere că sufletul dezîncarnat, în nod magic şi rapid, trece de la o totală ignorantă la înţelepciunea desăvârşită, imediat ce trece “dincolo”. Este o opinie destul de copilărească şi nefondată. In realitate, deosebirea dintre raţiunea comună şi realizările spirituale ale sufletului de dinainte sau după moarte este foarte mică. Dezvoltarea sufletului este treptată şi progresivă, atât în trup, cât şi în afara lui. Sufletul posedă în fond o raţiune şi noţiuni identice, indiferent că se află în trup sau în afara sa. “în” sau “în afara” sunt numai nişte faze succesive de continuare a vietii, faze care se succed una după alta, ca ziua după noapte sau vara după iarnă. De aceea, tot ce este adevărat în percepţiile şi emotiile unui anumit suflet în viata pământească, apare aproape tot atât de adevărat în aceeaşi proporţie şi în viata astrală. Noi notăm acest fapt aici pentru ca voi să puteti înţelege mai bine cele expuse în paginile anterioare ale acestui capitol.

In mod corespunzător, ceea ce noi am fi putut aştepta (pornind de la presupuneri rationale şi juste) în legătură cu trăirile religioase ale sufletului fără trup este într-adevăr aşa. Adică, în planul astral, fiecare suflet este înconjurat de acea ambiantă religioasă care corespunde celei mai bune credinţe din viata de pe pământ. Nu numai că el va gâsi acele “raiuri” sau “iaduri” pe care se aştepta să le găsească, dar se va afla de asemenea, în legătură cu celelalte suflete de aceeaşi credinţă cu el, precum şi cu proorocii, întelepti şi chiar fondatorii propriei sale religii. Insă acest mediu va fi pentru el ca un miraj, deoarece mediul este rodul gândirii omeneşti şi nu corespunde cu adevărata natură. Imaginile mintale deosebite ale gândului religios se intensifică foarte mult în planul astral, luând forma unei realităţi solide în concepţia credinciosului – deşi ele sunt cu totul invizibile pentru oamenii de alte credinte. Prezenta proorocilor şi fondatorilor credinţei rămâne în mediul ambiant, chiar dacă sufletele acestor personalităţi au trecut de mult pe alte planuri ale existentei. Planul astral este împârâtia idealurilor şi fiecare suflet îşi găseşte în el realizarea idealului său.

Un bun creştin găseşte acolo manifestarea a tot cea ce este mai bun în propriile sale convingeri şi credinţe şi se odihneşte convins fiind că credinţa sa a fost cea adevărată şi a căpătat recompensa binemeritată. Aceasta este însă la fel de adevărată şi pentru brahmanul, mahomedanul sau confucianistul filantrop. Totodată, fiecare sectă sau fracţiune a diferitelor credinţe religioase întâlneşte în planul astral colaborare între ele. Acolo nu există învrăjbire între diferitele secte sau religii. Fiecare suflet îşi găseşte ceea ce este al său şi uitâ de celelate. Reţineţi însă această excepţie evidentă: sufletul îndeajuns de dezvoltat pentru a înţelege că există un Adevăr în toate credinţele şi care şi-a manifestat în timpul vieţii pământeşti toleranta fată de credinţele altora, se bucură de asemenea de o colaborare în credinţa lui şi îi este dat să vadă bucuria binecuvântaţilor tuturor credinţelor religioase.

Totuşi, trebuie să reţineţi că aceste prezentări în astral ale diferitelor credinţe şi convingeri religioase conţin numai ceea ce este mai bun în fiecare credinţă în parte; într-un cuvânt, sufletul vede numai manifestarea superioară şi idealul ce poate fi atins de el în credinţa preferată. Aceasta contribuie, desigur, la dezvoltarea manifestărilor superioare ale sufletului şi la reţinerea celor inferioare, cu scopul ca la următoarea călătorie pământească să existe deja în suflet numai înclinaţii pentru perceperea a ceea ce este superior în propriile credinţe şi, prin această, să ajute la dezvoltarea religiei pe pământ. Uneori, sufletul se dezvoltă atât de mult în viata astrală, încât la reîncarnare capătă alte noţiuni religioase, superioare. Ţineţi minte totdeauna că dezvoltarea spiritului duce necontenit în sus, de la inferior la superior, din ce în ce mai sus, pentru totdeauna.




WhatsApp Group whatsapp