Yog Ramacharaka – Descrierea planului astral

Inainte de a continua să descriem ceea ce simte sufletul fără trup trezit la o “nouă viată”, vă rugăm să aruncaţi în treacăt o privire asupra aşa-zisei “geografii” a planului astral, asupra acestei mări scene sau plan de activitate al sufletelor fără trup din întregul neam omenesc. Aceasta este cea mai logică şi mai potrivită abordare. Pentru că înainte de studierea locuitorilor unei tări, deobicei facem cunoştinţă cu munţii şi văile sale, cu podişurileşi şeşurile ei. Urmând aceeaşi metodă, în sens figurat, ne vom ocupa de o scurtă lecţie de geografica a planului astral, a locului unde, şâlăşluiesc sufletele dezîncarnate.

Dar trebuie să vă reamintesc în primul rând, că planul astral nu este o tară – de fapt nu este un loc – în sensul vehiculat de toti. Dimensiunile lui, nu le constituie spaţiul, ci vibraţiile. Am putea spune – într-un anumit fel că dimensiunile planului astral alcătuiesc dimensiunile Timpului, deoarece Vibraţiile pot fi detectate prin măsurarea vitezei mişcării, care poate fi determinată numai prin caracteristicile timpului. Aceasta se referă la fiecare, vibraţie, fie ea vibraţie a energiei astrale sau a energiilor de un nivel inferior. Vibraţiile luminii se măsoară prin caracteristicile timpului, respectiv, atâtea vibraţii într-o secundă etc. Cu cât nivelul vibraţiei este măi înalt, cu atât mai mare este şi viteza manifestată de aceasta. Ocultiştii din antichitate au confirmat cu bucurie (referitor la diferitele vibraţii superioare) că mişcarea lor este atât de rapidă, încât pare complet statică. De la această extremitate, noi coborâm treptat până la cele mai grosolane feluri de materie si întâlnim acolo un fel de vibrătie mai lentă, încât poate să ni se pară tot statică.

Compoziţia planului astral, desigur, este cu mult mai subtilă decât compozitia planului substanţial; vibraţiile lui sunt cu mult mat înalte decât cele măi fine vibraţii ale substanţei materiale. Există însă o măre depărtare între vibraţiile celor mai de jos planuri şi vibraţiile planurilor înalte. In esenţă, diferenţa dintre planul astral inferior şi planul substanţial superior este mai mică decât diferenţa dintre planul inferior şi cel superior din astral. Astfel că între aceste doua extremităţi ale vibraţiilor astrale se obţine aceeaşi zonă mare ca şi în planul substanţial, cu deosebirea că zona substanţială se măsoară prin dimensiunea spaţiului, în timp ce astralul se măsoară numai prin caracteristicile vibraţiei sau ale timpului şi nu ale locului.

De exemplu, călătorind în planul material, noi trebuie să străbatem spaţiul: metri, iarzi sau mile. Dar în planul astral străbaţi în timpul călătoriei multe categorii de vibraţii, adică treci de la categoria superioară de vibraţii la cea inferioară, sau invers. Aceste planuri sau subplanuri ale energiei vibratorii constituie conturul geografic al planului astral. Există nenumărate planuri şi subplanuri sau “domenii” ale planului astral în care se poate călători, însă toată călătoria constă doar din trecerea dîntr-o categorie de vibraţii în alta. Intrebuinţând un exemplu grosolan, se poate spune că aceasta se petrece în felul în care gheata trece mai întâi în starea de apă, apoi în cea de abur. Sau ne putem închipui trecerea de la aerul atmosferic obişnuit, la aerul lichid şi apoi la cel solid (ultimul este admisibil teoretic, deşi ştiinţa nu a reuşit să obţină aer solid). Desigur, aceste exemple sunt foarte grosolane, dar e posibil ca ele să vă poată ajuta într-un fel să înţelegeţi geografia planului astral.

De acum încolo vom vorbi despre călătoria din planul astral, adică despre călătoria dintre diferitele planuri şi subplanuri astrale, ca şi când toate acestea s-ar petrece în plan material. Adică in loc să vorbim despre trecerea sufletului dintr-o stare vibratorie în alta, noi vom vorbi despre înaintarea dintr-un subplan sau plan în altul, la fel cum am descrie o călătorie în plan material. E mai simplu aşa şi vom evita astfel repetările inutile cu privire la condiţiile sau stările vibratorii.

După această lămurire, să continuăm.

Există multe stări sau condiţii ale existentei în planul astral, adică atât în planurile cât şi în subplanurile sale. Aceste planuri sunt populate cu suflete adaptate vieţuirii în anumite categorii de planuri sau subplanuri după trezirea lor din somnul sufletului. Principiile subtile ale gravitaţiei sufleteşti atrag fiecare suflet către un anumit loc, la care se poate adapta. Aici se manifestă fără greş marea lege a atractiei; hazardul este exclus cu desăvârşire. Legea acţionează în mod absolut exact şi uniform: niciodată nu face greşeli. Fiecare suflet se încadrează într-o anumită categorie, după nivelul său de dezvoltare. Nu este nevoie de o politie astrală pentru reţinerea sufletelor fără trup la locurile cuvenite. Sufletului îi este imposibil să treacă pe un plan mai înalt care nu corespunde dezvoltării sale, deoarece legea vibraţiei nu admite acest lucru. Fiecare suflet poate însă, dacă doreşte, să viziteze liber planurile şi subplanurile care se află mai jos de categoria propriului său plan, să examineze liber manifestările şi fenomenele acestor planuri inferioare şi să ia contact cu locuitorii lor. (Toate acestea sunt complet în afara înaltei forme de comunicare telepatica manifestate între sufletele fârâ trup ale planului astral.)

Prin aceasta se vede cat de înţeleaptă este Legea, câci altfel planurile superioare ar fi expuse influentei locatarilor planurilor inferioare si astfel viata si dezvoltarea sufletului ar fi întrerupte, tot aşa cum predarea filozofiei într-o clasă ar putea fi întrerupte de o mulţime formata din plebea turbulentă a marelui oraş. (Reţineţi că planul astral îşi are şi el plebea sa, asemănătoare cu cea existentă în planul material).

Intr-una din cărţile noastre anterioare, am dat un exemplu destul de grosolan, însă foarte demonstrativ, referitor la această comunicare reciprocă între diferitele planuri si subplanuri ale planului astral, pe care îl reproducem aici: “Este imposibil ca sufletul să se ridice mai sus de planul căruia îi aparţine, deşi, conform regulilor planului astral, sufletele din planurile superioare pot să le viziteze pe cele inferioare – aceasta nu este o lege arbitrară, ci una firească. Dacă discipolul nu va admite o comparaţie simplă, el va putea înţelege mai bine, închipuindu-şi o sită sau o serie de site întrebuinţate pentru sortarea cărbunelui după mărime. Cărbunele cel mai mare va trece prin primul ciur, mărimea a doua va trece prin al doilea ciur si asa mai departe, până la cel mai mie cărbune. E dar că unul mare nu va putea trece prin sitele mai mărunte, pe când cărbunii mărunţi vor trece uşor prin sita cea mare. Cărbunii mărunţi pot fi uşor despărtiti de cei mari dacă sunt aruncaţi de jos în sus – ei pot face acelaşi drum si invers. La fel si în planul astral: sufletul care posedă o mai mare cantitate de materie grosolană este retinut de sita unei anumite categorii sau plan si nu poate trece mai sus, în timp ce sufletul care s-a ridicat pe planuri mai înalte, aruncând multe din particulele care-i stăvileau ascensiunea, dacă vrea, poate să se mişte uşor în sus si în jos în planurile inferioare celui în care se află. De fapt, sufletele fac această excursie deseori, cu scopul de a-si vizita prietenii de pe planurile mai joase, ca să le producă bucurii, să-i mângâie si, în cazul în care acestea sunt bine dezvoltate, le poate fi de un mare ajutor spiritual prin sfaturi si îndrumări, dacă sufletele din planul inferior le primesc cu bucurie”.

La citatul de mai sus trebuie adăugate următoarele cuvinte, care se referă tot la geografia planului astral: “Unica excepţie de la regula liberei treceri în planurile mai joase decât cel pe care se află sufletul respectiv, o reprezintă “planul celor adormiţi” unde nu este permisă intrarea sufletelor trezite într-un plan inferior, pe când sufletele curate, care au atins un nivel înalt de dezvoltare, pot intra liber acolo. Planul pentru somnul sufletului este sacru pentru locuitorii săi şi pentru sufletele evoluate mai sus amintite, venite în ajutor, şi prin aceasta planul propriu-zis se deosebeşte prin însăşi natura sa de o mare serie de planuri şi subplanuri din astral.

In planul astral sunt tot atâtea zone eterogene ca şi în planul material şi în fiecare dintre acestea sălăşluieşte acea categorie de suflete pe care zona este în stare să le atragă. Se întâlnesc zone populate de suflete atât de josnice, atât de înglodate în măterialism şi în tendinte animalice, încât sufletelor de o mai înaltă dezvoltare li se par un adevărat iad; ne putem închipui cu uşurinţă că un astfel de suflet evoluat nu doreşte să se cufunde în aceste adâncuri ale astralului, decât dacă este foarte evoluat şi doreşte să “coboare în iad” pentru a ajuta vreun suflet inferior care se zbate să iaşă din întunericul disperării, unde a fost aruncat de viata pământească. Astfel de suflete serviabile există şi ele îşi ajuta cu adevărat fraţii şi surorile lor inferiori. Dar, de obicei, sufletul fără trup preferă sa-şi finiseze propria sa dezvoltare în planul său, pentru a putea urca pe un plan mai înalt la reîncarnarea următoare şi pentru a-şi dobândi mai multe cunoştinţe spirituale în timpul sălăşluirii sale în planul astral care i-a fost hărăzit.





Vrei să fii la curent cu toate postarile de pe websitul nostru? Abonează-te acum ... Vei putea primi de la noi prin WhatsApp cele mai noi articole publicate.






 

Dacă materialele găsite aici te-au ajutat, poți spune "mulțumesc" printr-o donație: