Yog Ramacharaka – Al doilea somn al sufletului

Trebuie sâ impregnam în mintea discipolului ocultisţ principiul că natura e consecventâ şi uniformâ în metodele sale. In diferitele planuri ale existentei, natura stăpâneşte unele metode fundamentale sau proprietăţi de manifestare pe care ucenicul le observa repede în timpul cercetărilor sale şi pe care le va întâlni întotdeauna în timpul studiului ulterior, numai daca el îl face destul de serios şi vigilent.

Una din aceste metode ale proprietăţi lor naturale este intercalarea în mod constant a perioadei de odihna, a somnului, alternanta dintre sfârşitul unei perioade de activitate şi începutul alteia. Noi observam multe exemple asemănătoare în planul fizic, începând cu oprirea instantanee a pendulei în mişcarea sa oscilatorie înainte şi înapoi; intervalul de timp între inspiraţie şi expiraţie; somnul dintre sfârşitul unei zile şi începutul alteia; perioada de odihnă a fătului din momentul formarii şi naşterii sale etc.

In lumea astrală întâlnim acelaşi fenomen în cazul somnului sufletului, care se petrece între aşa-zisa moarte şi începutul unei noi existente în planul astral. Judecând în mod analog, am putea trage concluzia că există o fază sau o perioadă asemănătoare între sfârsitul activităţii sufletului în planul astral şi trecerea sa spre reîncarnare sau spre sferele mai înalte de viată spirituală. Intr-adevăr, o asemenea fază sau perioadă există şi reprezintă o înfăţişare cu totul deosebită a existentei sufletului de “dincolo”. O astfel de fază ori perioadă este cunoscută de ocultişti sub denumirea de “al doilea somn al sufletului”, sau aţipirea lui.

Celui de-al doilea somn al sufletului îi precede stadiul de slăbire gradată a activităţii şi conştiinţei şi o corespunzătoare năzuinţă a sufletului spre odihnă. Către sfârşitul acţiunilor fireşti din planul astral, sufletul începe sâ fie cuprins de oboseala şi surmenaj şi, în mod instinctiv, simte setea de odihna şi pace. El constată că şi-a retrăit cea mai mare parte din dorinţele, din năzuinţele cele mai ambiţioasă şi din idealuri şi că în mare măsură le-a şi epuizat. El simte că şi-a îndeplinit scopul predestinării sale şi presimte apropierea unei noi faze a existentei. Sufletul nu simte nici un fel de suferinţă la apropierea celui de-al doilea somn sufletesc, ba dimpotrivă, simte o satisfacţie şi o bucurie, ca la apropierea a ceva care îi făgăduieşte pacea şi întoarcerea a ceea ce pierduse. Intocmai ca un călător surmenat de ascensiunile de pe potecile muntoase, delectându-se cu excursia sa, sufletul simte că merită din plin odihna si pacea şi, asemeni unui călător, el se bucură dinainte de această odihnă.

Sufletul rămâne în planul astral uneori doar câţiva ani, alteori o sută sau chiar mii de ani după cronologia pământească, în funcţie de gradul său de dezvoltare şi de desfăşurări. Dar, după ce trec anii, putini sau multi, într-un sfârşit, sufletul simte inevitabil oboseala, şi, asemeni multor bătrâni în viata pământească, el îşi spune: munca mea a fost îndeplinită, daţi-mi drumul să merg mai departe, dati-mi drumul”. Mai devreme sau mai târziu, sufletul năzuieşte spre noi trăiri, spre manifestarea succeselor într-o nouă viată, succese dobândite în timpul dezvoltarii sale din planul astral. In urma acestui lucru, precum şi în virtutea atractiei năzuinţelor care mocnesc încă, năzuinţe neinlaturate, care n-au fost inca aruncate, sau poate sub influenta vreunui suflet iubit, aflat pe un plan inferior, gata de reîncarnare, şi cu care doreşte să convieţuiască (tot un gen de nâzuită), sufletul cade în torentul care-l duce spre renaştere şi spre alegerea parintilor potriviti mediului ambiant favorabil, precum şi a împrejurărilor avantajoase. Sufletul trece din nou, treptat, spre starea de somn sufletesc şi, când îi sosite sorocul, el “moare” în planul astral la fel cum “Murise” înainte în planul material, pornind pe drumul renaşterii de pe pământ.

Insă, la drept vorbind, sufletul continuă să se afle în starea de somnolentă chiar şi după renaşterea lui în viata pământească, deoarece el nu se trezeşte dintr-o dată în trupul copilului nou născut în care s-a reîncarnat. Dimpotrivă, el se trezeşte treptat, în timpul copilăriei şi adolescentei. Acesta este unul dintre cele mai interesante fapte ale ştiinţei oculte, cu care chiar şi discipolii cei mai sârguincioşi sunt putin familiarizaţi. In lucrările noastre precedente noi am definit-o în felul următor: “Sufletul nu se trezeşte pe deplin imediat după naşterea din al doilea somn al sufletului, ci îşi petrece perioada fragedei copilării într-o stare de semi-somn. Trezirea lui treptata se manifestă prin dezvoltarea mintală a copilului care se dezvoltă concomitent cu ceea ce i se pretinde. Totuşi, în unele cazuri, trezirea poate fi prematură şi atunci avem acele cazuri renumite de copii geniali. Asemenea cazuri însă, sunt întotdeauna mai mult sau mai putin normale şi dăunează sănătăţii copiilor.

Câteodată, sufletul aflat în perioada de somnolentă, se trezeşte în copil numai pe jumătate, uimindu-ne prin vreo observaţie înţeleaptă, printr-o gândire sau purtare matură. Rarele cazuri de copii precoce şi copii geniali dovedesc starea în care trezirea s-a produs neobişnuit de repede. Pe de altă parte, sunt şi cazuri când sufletul se trezeşte cu mai multă încetineală decât în mod normal; în consecinţă, un astfel de om atinge deplina dezvoltare mintală abia la vârsta mijlocie. Sunt renumite cazurile în care oamenii par a se trezi abia la 40 de ani sau chiar m-ai târziu şi abia atunci incep să manifeste o activitate şi o energie intensă, uimindu-i pe toţi cei care îi cunoşteau dinainte”.

De acum, pe noi ne interesează în principal fazele mai timpurii ale celui de-al doilea somn al sufletului, fazele care se petrec în planul astral. In aceste faze timpurii, sufletul care doarme trăieşte o stare deosebită, aşa-numita stare de “digestie şi asimilare spirituală”. Tot astfel cum în timpul primului somn sufletul digeră mentalmente roadele vieti pământeşti din astral. Reţineţi că perioada din astral a constat nu numai din reflecţii despre trecut ci şi din manifestările forţelor ascunse. Aceasta a fost tot o perioadă de refacere şi dezvoltare.

Multe lucruri au fost retrăite şi epuizate în astral, iar sufletul părăseşte astralul cu totul altul decât a fost atunci cand a trecut în planul astral. Insa, trebuie să reţinem de asemenea că transformarea aceasta este întotdeauna spre bine. Multe însuşiri şi obiceiuri au fost arse de focul pocăinţei şi al mustrării de conştiinţă; si multe calitati au fost totodata dezvoltate în bogatul sol al planurilor superioare cu ajutorul Soarelui Spiritual care învăluie sufletul acolo, în planurile superioare. Se mai cere încă şi “inventarierea”, punerea în ordine a proprietăţilor spirituale, precum şi pregătirea spirituală pentru o nouă viată – toate acestea le efectuează fazele timpurii ale celui de-al doilea somn al sufletului.

După cum adolescenta sau copilul îşi acumuleaza energia necesară pentru munca de a doua zi, în timpul somnului de la sfârşitul zilei trecute tot astfel şi sufletul care doarme acumulează energia şi forţele necesare pentru noua viată din depozitul Unic de aprovizionare. Dorind să evităm orice termeni tehnici; noi nu vom începe aici descrierea acestei munci recurente a sufletului. Este suficient să spunem că sufletul primeşte un nou impuls de energie şi, în mod psihic, se aprovizioneaza in timpul celui de-al doilea somn cu elementele noului său trup fizic. Sufletului i se mai dă posibilitatea să încerce forta atractiva a karmei sale, care îl şi duce spre renaştere, potrivit proprietăţi naturii sale – “cine se aseamănă, se aduna”. Axioma aceasta exprimă mersul unei asemenea acţiuni.

Fiecare suflet se îndreaptă spre regiunea căreia îi apartine in esenta. El nu se supune ordinelor arbitrare ale vreunei, entităţi de pe pământ sau din ceruri; numai imparţiala lege a karmei, absolut dreapta, se face simtită în fiecare caz în parte. Nu exista nici cea mai mică favorizare, nici cea mai mică posibilitate de nedreptătire a sufletului, oricât de modest şi de puţin evoluat ar fi el. Atât sufletul inferior, cât şi cel superior, sunt supuşi aceleiaşi legi, fiindcă toate sufletele sunt copiii aceluiaşi Părinte, toti sunt copiii mici din grădiniţa Nemărginitului. Toti se află pe “Cărare”, conştient sau nu, şi neştiinţa nu li se impută la încheierea socotelilor.

In ultimul capitol al acestei cărţi vom dezbate problema categoriei sufletelor care depăşesc lantul reîncarnărilor pământeşti, înăltându-se pe planuri şi stări de existentă cu mult mai înalte decât tot ce le poate da pământul. Amintim de ele doar pentru a spune că chiar şi aceste suflete trebuie să treacă prin cel de-al doilea somn sufletesc din planul astral, înainte de înăltarea lor ulterioară. In astfel de cazuri, ele îşi pierd în somn şi ultimele rămăşiţe ale năzuinţelor pământeşti, aruncându-şi toate roadele activităţii pământeşti şi păstrându-şi doar Eliberarea şi Libertatea. Astfel de suflete nu se mai trezesc niciodată pe pământ şi nici măcar nu se mai întorc pe el; se poate doar ca ele, în veacurile viitoare, să viziteze benevol pământul, în calitate de mari învăţători şi conducători spirituali. In decursul veacurilor, aceştia au luat uneori înfăţişare omenească, însă erau cu totul superiori fiinţei omeneşti, exceptând aspectul exterior. Există planuri superioare planurilor existenţei, mai înalte decât cel pământesc şi decât planul său astral, într-adevăr, binecuvântat este sufletul care, trezindu-se după al doilea somn sufletesc, se găseşte pe cea mai joasă treaptă a acestei stări sublime.

Chiar şi cel mai înţelept dintre înţelepţi îşi înclină cu evlavie fruntea când aude vorbiridu-se despre astfel de sfere de existentă, sfere care întrec cu mult orice închipuire omenească.





Vrei să fii la curent cu toate postarile de pe websitul nostru? Abonează-te acum ... Vei putea primi de la noi prin WhatsApp cele mai noi articole publicate.

WhatsApp Group Invite






Donați cât considerați de cuviință pentru a contribui la eforturile noastre de extindere a acestui proiect educațional unic.