William Buhlman – Constiinta creeaza realitatea

Notă fn jurnal, 29 Noiembrie, 1993

Stau pe meterezele unui castel şi văd cum se ridică fum de dedesubt. In ultimele zile a avut loc o bătălie iar eu sunt extenuat şi sătul de luptă. Conştientizez că sunt un fel de soldat medieval. Suntem sub asediu de mai bine de două luni şi pentru prima dată în viaţa mea pun sub semnul întrebării motivul pentru care luptăm. Totul îmi pare fără sens. In ultimii cinci ani m-am tot luptat şi am tot omorât şi m-am săturat. Singurul lucru care mă face să continui este mândria mea şi simţul datoriei. După douăzeci de ani de serviciu loial în slujba regelui meu, nu deţin nimic altceva decât spada şi armura de pe mine. In timp ce privesc în jur sunt uimit de cât de real pare totul. Sunt mai mult decât un observator. Intr-un fel, simt gândurile şi emoţiile acelui om, durerea şi dezamăgirile sale. Mă simt ca şi cum aş fi acel om, deşi ştiu foarte clar că nu sunt.

Experimentez o mare senzaţie de regret şi de dezgust, o viaţă plină de victorii goale. Imi dau seama acum că doar onoarea şi doar datoria nu sunt suficiente. Ştiu că viaţa înseamnă mult mai mult de atât, însă tot ceea ce eu cunosc sunt armele şi arta războiului. Brusc, simt o înţepătură puternică dureroasă şi presiune în spatele meu; încep să îmi pierd cunoştinţa, în acel moment simt senzaţiile familiare de furnicături şi îmi dau seama că sunt înapoi în corpul fizic. Mă gândesc să plutesc şi imediat mă ridic deasupra corpului. Sunt uimit de claritatea gândurilor mele şi revizuiesc semnificaţiile experienţei referitoare la acel soldat. Simt o modificare a stării mele de conştiinţă şi experimentez o mişcare rapidă. In decurs de câteva secunde mă găsesc intr-un mediu cu totul nou.

Sunt aşezat pe o podea de piatră. De jur împrejurul meu se află zeci de călugări pe jumătate raşi pe cap ce realizează o meditaţie ceremonială. Intuiesc că acum sunt un călugăr budist. Pot simţi miros de mosc şi pot auzi sunete de clopote şi muzică ritmică. Treizeci şi şase dintre noi suntem aşezaţi în cerc în jurul unui altar. O coloană subţire de fum alb se ridică din centrul altarului în timp ce un băiat ras pe cap în vârstă cam de doisprezece ani, se plimbă printre noi rostind incantaţii şi balansând un suport mare ornat de tămâie. Acesta pare că e în transă. Mă simt pe mine cum mă mişc înainte şi înapoi în timp ce rostesc o incantaţie ce pare că face parte din mine. Cu toţii purtăm robe portocalii, iar când îmi privesc mâinile îmi dau seama că sunt foarte bătrân; mâinile şi încheieturile îmi sunt foarte subţiri şi fragile. Sunt mulţumit de viaţa mea, complet liber de orice nevoi şi dorinţe. Mintea mea este cuprinsă de o stare de pace. Ştiu că în curând am să mor. Cu o senzaţie uşoară de mişcare sunt înapoi în patul meu. Chiar dacă acum sunt în corpul meu, mă simt complet defazat de acesta, ca şi când aş pluti în interiorul propriului trup. Mintea mea este încă focalizată asupra experienţei călugărului în momentul când simt din nou o mişcare interioară.

Imi este extrem de frig. Mintea şi trupul îmi sunt amorţite. Puterea mea de îndurare este complet depăşită. De jur împrejurul meu sunt corpurile neînsufleţite ale prietenilor şi colegilor mei soldaţi. Pământul este prea îngheţat pentru a putea fi îngropaţi, astfel că aceştia sunt întinşi peste tot. Tancul meu s-a transformat într-un mormânt de gheaţă.

Mintea şi corpul meu au devenit o carapace goală, spartă a ceea ce a fost odată şinele meu. La o depărtare de treizeci de metri zăresc doi soldaţi zdrenţăroşi care scot cizmele din picioarele unui mort. Lângă mine, un om aproape mort, un prieten de-al meu, murmură ceva către mine. Nu înţeleg ce spune aşa că mă aplec mai aproape de el.

-Pentru numelelui Dumnezeu, omoară-mă!

Nu pot să fac aceasta. Imi lipsesc curajul şi tăria de a mă mişca.

Zăpada începe să cadă din nou şi ştiu că în curând voi fi mort. Un sunet se aude înfundat în depărtare; ruşii vor ajunge curând aici. Nu simt nici un fel de frică, nici ură; nu simt absolut nimic. Inchid ochii şi îmi pierd cunoştinţa.

Nu pot demonstra dacă aceste trei experienţe au fost vieţi anterioare. Ştiu totuşi că acestea au fost atât de vii şi de reale pe cât au fost toate experienţele fizice de care am avut vreodată parte. Este înţelept să ne păstrăm starea de obiectivitate atunci când explorăm noi dimensiuni energetice. Minţile noastre au o tendinţă naturală de a fi influenţate de preconcepţiile noastre fizice asupra realităţii. Secretul pentru a putea înţelege aceasta este acela de a rămâne cât mai deschişi posibil din punct de vedere mental.

In timpul perioadei cât am fost bolnav, am început de asemenea să îmi dau seama cât este de uşor să controlăm experienţele de dedublare astrală cu condiţia să ne facem un obicei din a solicita mai multă claritate. Cererea simplă şi fermă de a obţine mai multă claritate mentală şi vizuală, are un efect incredibil asupra stării noastre de conştiinţă din timpul dedublării. Repetând tehnica de claritate, am descoperit că este posibil să prelungesc cu mai mult experienţele de dedublare astrală.

In timpul bolii mele, mă amuzam adesea şi alternam între corpul fizic şi corpul subtil plutitor. In timp ce faceam aceasta, am descoperit o stare aparte de conştiinţă la care mă voi referi de acum înainte ca stare de dublă conştiinţă.

Am descoperit că uneori eram capabil să îmi împart un procent al conştiinţei proprii între corpul fizic şi cel subtil. Este posibil să percepem cu amândouă corpurile simultan şi să ajustăm sau să divizăm un procent din conştiinţa noastră între cele două corpuri. Cu alte cuvinte, pentru scurte perioade de timp putem experimenta simultan lumea fizică şi un plan astral cu variaţiuni în gradul de eficienţă avut. Am descoperit de asemenea că este posibil să controlez baleierea conştiinţei între primul corp energetic şi cel deal doilea. Prin forţă sau la voinţă, noi putem controla această mişcare a conştiinţei; secretul constă în a ne păstra starea de focalizare şi de centrare şi să solicităm mental experimentarea celui de-al doilea corp energetic. Trebuie să ne amintim întotdeauna faptul că odată ce nu mai suntem ataşaţi de o anumită formă specifică- fie că este ea fizică sau energetică- noi suntem eliberaţi de aceasta şi putem avansa dincolo de ea.

Interesul meu pentru ştiinţă a crescut odată cu numărul de experienţe de dedublare astrală pe care le-am avut. Atunci când eram dedublat, urmăream să analizez cu atenţie structurile energetice din jurul meu. Am devenit fascinat de formele subtile pe care le-am întâlnit. Am descoperit faptul că fiecare mediu şi fiecare dimensiune din interiorul universului are anumite similarităţi şi anumite diferenţe specifice.

Cea mai importantă diferenţă pare să fie cea dată de gradul de rapiditate cu care un anumit univers subtil răspunde la puterea gândului. Unele dimensiuni subtile sunt influenţate cu uşurinţă de puterea gândului, în timp ce altele sunt extrem de refractare. Eu sunt de părere că toate energiile din plan subtil reacţioneză la puterea gândului; totuşi, atunci când un grup de persoane menţine aceleaşi vizualizări sau credinţe, acel grup creează, modelează şi menţine aceeaşi realitate consensuală.

De fapt, formele energetice generate în urma influenţei gândurilor unui grup de indivizi, reprezintă în genere energie subtilă stabilizată şi solidificată. Cu cât este mai numeros grupul respectiv (chiar de ordinul milioanelor), cu atât mai stabil va deveni mediul înconjurător din imediata apropiere a acestuia. Aceasta este o descoperire importantă deoarece ea explică diferenţele mari întâlnite atunci când am explorat dimensiunile non-fizice. De exemplu, prima dimensiune nonfizică este o lume energetică paralelă ce este aproape identică cu universul fizic. Această dimensiune energetică ce există în apropierea planului fizic este modelată de gândurile emise simultan a celor şase miliarde de persoane ce există în planul fizic.

Cauza principală a acestui fenomen pare să fie remarcabilă: conştiinţa creează realitatea. Intreaga realitate, inclusiv materia, este sculptată şi modelată de puterea gândului.

Creaţia însăşi reprezintă rezultatul influenţei, distribuţiei şi manifestării energiei gândului conştient asupra formei şi asupra materiei aşa cum le cunoaştem noi. Nenumărate explorări în plan subtil în interiorul universului confirmă această teorie. Numai densitatea materiei este cea care ţine ascuns adevărul referitor la aceasta şi departe de simţurile noastre fizice.

In lumea fizică, conştiinţa utilizează vehicule biologice pentru a se exprima. Trupurile noastre fizice sunt uneltele directe ale conştiinţei noastre; gândurile noastre comandă trupurilor noastre să construiască realitatea pe care noi o experimentăm în fiecare zi a vieţii noastre.

Acest proces al conştiinţei care creează realitatea este de o importanţă mult mai mare dacât pot cuvintele să descrie. Admiterea acestei realităţi este primul pas în adevărata desăvârşire a noastră şi a lumii în care trăim. Fiecare dintre noi posedă abilitatea creativă şi puterea de a sculpta şi de a modela propria lume ideală din punct de vedere fizic, emoţional şi intelectual. Totuşi, de noi depinde să ne recunoaştem şi să ne implementăm propria abilitate creativă.

Recunoaşterea propriei capacităţi creative a conştiinţei noastre ne va influenţa în mod hotărâtor atât viitorul apropiat cât şi evoluţia speciei noastre. Până când nu vom înţelege în totalitate şi nu vom controla în mod conştient energiile nevăzute ce curg înspre noi, vom fi strâns legaţi de formele moleculare grosiere ce ne înconjoară. Evoluţia noastră de la o creatură fizică la o fiinţă multidimensională subtilă este strâns legată de conştientizarea şi controlul conştient al energiei gândurilor noastre. Odată ce înţelegem cu adevărat capacitatea noastră personală de a şlefui şi modela energia din jurul nostru, vom putea începe să ne asumăm întreaga responsabilitate a ceea ce gândim. Cu fiecare gând şi faptă, noi devenim conştienţi că suntem artiştii creatori ai vieţilor noastre.

Realitatea acestor fapte devine clară în timpul unei experienţe de dedublare astrală. Atunci când suntem dedublaţi, noi experimentăm şi explorăm o lume cu o frecvenţă de vibraţie mai înaltă decât a noastră, una ce este semnificativ mai puţin grosieră decât materia. Acest mediu subtil energetic este receptiv la puterea gândului. Fiecare gând focalizat poate şi va da naştere unui rezultat imediat: dacă ne gândim să zburăm, atunci vom zbura; dacă ne gândim să trecem printr-un perete, atunci vom face aceasta. Gândurile noastre exercită un control total asupra experienţelor noastre. Pentru prima dată, devine clară adevărata putere creativă a gândului. Această concluzie reprezintă un important pas înainte în cadrul evoluţiei noastre personale, pentru că acum noi ştim că este necesar să ne asumăm întreaga responsabilitate pentru gândurile noastre şi pentru viaţa noastră.

Conceptul de conştiinţă care creează şi modelează realitatea nu este chiar atât de abstract pe cât ar crede unii. Multe din minţile strălucite ale fizicii moderne consideră această teorie a fi baza logică a întregii realităţi. Eminentul fizician David Bohm, absolventul eminent al Universităţii Princeton, Eugene Wigner, absolventul Universităţii Berkeley, fizicianul Henry Pierce Stapp, şi legendarii fizicieni Walter Heitler, Fritz London şi John von Neumann, sunt cu toţii susţinătorii teoriei “conştiinţa creează realitatea”. Numărul acestora fiind în continuă creştere, fizicieni şi matematicieni din întreaga lume au ajuns la aceeaşi concluzie: obiectele fizice nu ar avea nici un fel de atribute dacă un observator conştient nu le-ar privi. Laureatul Premiului Nobel, Eugene Wigner a rezumat această observaţie atunci când a afirmat următorul lucru: “Nu este posibil să formulăm legile mecanicii integrale într-un mod autentic integral, fără să facem referire la conştiinţă…Indiferent cum vor evolua în viitor conceptele noastre, va rămâne remarcabil faptul că însuşi studiul asupra lumii exterioare ne-a dus la concluzia că acest conţinut al conştiinţei este o realitate ultimă”.

Pe măsură ce explorările mele în plan subtil au continuat, am ajuns la concluzia că eu am observat şi am interferat cu o dimensiune energetică paralelă.

Conceptele mele referitoare la spaţiu, timp şi distanţă nu mai păreau să fie valide. Am început să conştientizez faptul că dimensiunea pe care eu o exploram atunci când eram dedublat, era extrem de apropiată de planul fizic; de fapt, nu era separată deloc de acesta în timp sau spaţiu, ci mai degrabă prin frecvenţa sau densitatea energetică. Pe cât de ciudat ar putea să sune, celelalte dimensiuni (posibil să fie nenumărate) coexistă cu noi chiar în acest moment. In plus, am constatat că fiecare obiect fizic deţine o contraparte energetică a sa, subtilă, sau un duplicat energetic, ce pare asemănător cu o modulare energetică. De exemplu, cea mai apropiată dimensiune nonfizică împreună cu structurile sale energetice, coexistă cu dimensiunea fizică şi funcţionează ca o formă energetică ce este sub structura materiei înseşi. Totuşi, aceleaşi structuri nonfizice există de asemenea în mod complet inedependent de universul fizic.

Dimensiunile nonfizice imediate pe care le-am întâlnit eu apăreau ca nişte reprezentări ale materiei asemănătoare cu cele din planul fizic. Aceste obiecte nonfizice, deşi stabile din punct de vedere al structurii şi destul de asemănătoare materiei fizice, erau adesea duplicate nu chiar foarte fidele ale celor din mediul meu fizic. La început acest aspect avea darul să mă facă să mă simt destul de confuz, însă am descoperit treptat că aceasta reprezenta de fapt suma aşteptărilor mele asupra realităţii care de cele mai multe ori necesita ajustări.

Am făcut unele descoperiri uimitoare. In primul rând, noi presupunem că mediul nostru înconjurător fizic reprezintă baza fermă şi stabilă a realităţii. Noi privim forma şi densitatea ca fiind ultimul test al “realului”. Ce ar fi dacă noi ne-am înşela în presupunerile noastre? Ce-ar fi dacă realitatea ar fi complet relativă «vizavi de frecvenţa personală de vibraţie a celui care priveşte? Ce-ar fi dacă ar exista numeroase, chiar infinite dimensiuni energetice?

In al doilea rând, după ce am explorat în mod repetat universul energetic imediat, am început să pun sub semnul îndoielii faptul că lumea fizică este un duplicat al universului nonfizic şi viceversa.

Această observaţie este importantă deoarece ea pune accentul pe structura fundamentală a tuturor materiilor şi energiilor şi a realităţii aşa cum o ştim noi. La început am presupus că dimensiunea paralelă nonfizică era rezultatul materiei. Insă odată cu experienţa am ajuns să îmi dau seama că nu este aşa. Universul paralel este într-adevăr un univers energetic separat care funcţionează ca şi structura de bază nevăzută a tuturor formelor şi materiilor energetice fizice. Fizicul şi nonfizicul sunt elemente inseparabile ale unui aceluiaşi întreg. In al treilea rând, am început treptat să înţeleg faptul că eu analizam de fapt o continuitate energetică. Fiecare obiect fizic pe care noi îl observăm în jurul nostru există în multiple dimensiuni ale universului. Pe cât de uimitor ar putea să pară, rezultatul final a fost limpede: toate obiectele fizice, inlcuzând toate formele de viaţă, sunt prin natura lor multidimensionale. Tot ceea ce vedem în jurul nostru există ca o continuitate energetică.

Materia nu reprezintă centrul realităţii aşa cum o percepem noi. In schimb, materia apare ca fiind rezultatul final al unei serii de interacţiuni energetice ce se produc în dimensiunile nevăzute. Cu fiecare experienţă de dedublare astrală pe care am avut-o, mi-a devenit din ce în ce mai clară ideea că materia reprezintă doar o fracţiune minusculă e mediilor energetice care există. In multe aspecte, materia reprezintă rezultatul grosier cel mai de suprafaţă al unui lanţ magnific de evenimente ce se produc imediat dincolo de vederea noastră fizică.

Se pare că percepţia noastră asupra materiei, asupra universului vizibil şi asupra locului nostru în acest univers sunt total incorecte. Universul pe care îl vedem în jurul nostru nu reprezintă centrul realităţii; reprezintă doar marginea exterioară a acesteia, epiderma subţire a universului nevăzut. Cu timpul, am fost şi mai mult convins că tot ceea ce noi credem că este autentic şi real reprezintă doar un vehicul temporar al conştiinţei. Această realitate solidă ce ne înconjoară ne apare reală doar pentru că noi ne focalizăm momentan asupra simţurilor fizice. Odată ce ne-am separat de corpul nostru biologic, lumea materială ne apare ca fiind o lume de fantome, o lume de forme ceţoase, eterate.

Cu fiecare experienţă extracorporală am descoperit că obiectele fizice solide ce mă înconjoară apăreau ca nişte forme vaporoase, în mai multe rânduri, obiecte fizice precum pereţi sau mobilă îmi apăreau precum nişte imagini holografice ce erau înzestrate cu o consistenţă definită însă vaporoasă. Când am încercat să ating aceste obiecte, mâna mea a pătruns pur şi simplu prin ele. Adeseori, simţeam o senzaţie de furnicături în timp ce mâna mea sau trupul meu treceau prin acele obiecte fizice, însă acestea nu îmi mai apăreau reale în comparaţie cu noua mea frecvenţă de vibraţie. In plus, am constatat că cu cât rămâneam separat pentru o perioadă mai lungă de timp de corpul meu fizic, cu atât mai tare mi se părea că mediul fizic înconjurător imediat se îndepărta de raza mea de percepţie.

Mi-a devenit evident faptul că singura mea realitate autentică era reprezentată de obiectele sau fiinţele care erau din punct de vedere vibraţional apropiate de noua mea frecvenţă de vibraţie. Cu alte cuvinte, realitatea este relativă vizavi de frecvenţa personală de vibraţie a celui care observă.

La prima vedere, această concluzie ar putea să pară ciudată; totuşi, fizica modernă a furnizat dovezi care ajută la explicarea acesteia. De exemplu, oamenii de ştiinţă au demonstrat faptul că lumina există în acelaşi timp şi ca particulă şi ca undă.

Natura duală a luminii este acum un fapt recunoscut al ştiinţei moderne. Eu sunt de părere că natura de undă şi în acelaşi timp de particulă a luminii, ne furnizează suficiente dovezi ale faptului că orice energie este o continuitate multifrecvenţională (multidimensională), ce se extinde mult dincolo de particulele grosiere de materie pe care noi le observăm în jurul nostru. Aşa cum lumina deţine o natură duală, atât de particulă cât şi de undă, tot aşa, toate obiectele fizice şi formele de viaţă sunt alcătuite respectiv din particule fizice şi de asemenea din componente energetice nonfizice. Este vorba despre o continuitate energetică interconectată care creează şi susţine întregul univers multidimensional. Fiecare obiect fizic din jurul nostru reprezintă de fapt, rezultatul grosier exterior al acestei continuităţi energetice. Aşa cum lumina există în acelaşi timp şi ca particulă şi ca undă, tot astfel, toate obiectele fizice există în mod simultan şi ca forme moleculare grosiere şi ca forme spirituale subtile. Această descoperire deschide uşa către un nou orizont remarcabil de explorare şi cercetare.


Info: Playerul video de pe acest blog doar face enabled la linkul extern, youtube, openload, vimeo, etc, deci trebuie sa asteptati sa se incarce!



Apreciem sprijinul celor cu suflet, pentru acoperirea cheltuielilor de funcționare.


Your email is never published or shared.