Terence McKenna – Despre planta Ayahuasca



Acest lucru trebuie neapărat să fie luat în serios. Cu alte cuvinte, treaba cu „sunt doar halucinaţii” şi toate prostiile alea sunt expirate. Însăşi realitatea nu este altceva decât o halucinaţie, ce naiba, n-aţi auzit? Am rezolvat, deci, şi treaba cu „sunt doar halucinaţii”. Ce avem aici, prieteni, este un fel de formă perfectă de inteligenţă care, dintr-un motiv sau altul, este disperată să comunice cu fiinţele umane.

Vezi online cu traducere:

Link 2:

https://ok.ru/video/1275306445537

 
Cartile despre Ayahuasca se pot vedea la linkurile de mai jos:

- link 1 - aceasta pagina

- link 2 - aceasta pagina

 

Din 1967 pînă în 1994, McKenna a fumat de 30 – 40 de ori DMT, o substanţă portocalie, cristalină, cleioasă, care „miroase cam ca naftalina”. El a descris fragmente din tripurile sale pe DMT în Rap Dancing into the Third Millennium, DMT Revelations şi Time and Mind. Mai jos este sinteza mea din cele trei descrieri ale lui McKenna, ordonate cronologic, cu indicatori temporali aproximativi, în minute şi secunde, trecute de la primul fum de DMT, vaporizat într-o pipă de sticlă.

0:00. Primul fum. Culorile se aprind, marginile se ascuţesc, lucrurile îndepărtate se conturează. „Ai senzaţia că toată camera a fost vidată”.

0:10. Al doilea fum. Închizi ochii şi „culorile încep să-ţi alerge în faţă şi formează o chestie florală, ca o mandală, care se învârte încet, are de obicei e galben-portocalie”, pe care McKenna o numeşte „crizantemă”. După asta, ori treci prin ea, ori trebuie să mai tragi o dată”. Fumătorii de haşiş, cu plămânii lor tăbăciţi, au un avantaj la capitolul ăsta.

0:20. Al treilea fum. Crizantema. Se aude un sunet de „foşnit de pungă sau de foc care mocneşte” şi „ai impresia unei tranziţii”. Apoi, „este de parcă te rostogoleşti printr-o multitudine de tunele şi camere”.

0:40. Te trezeşti într-un loc complet nou.

Într-una din descrieri, McKenna explică locul acesta: „Limbajul nu-l poate descrie cu exactitate, aşa că o să-l descriu imprecis. De acum încolo, restul sunt minciuni. Trebuie să înţelegeţi, toate acestea sunt metafore în cel mai pur sens al cuvântului, adică sunt doar nişte minciuni”. Conştientizarea şi angajamentul lui McKenna faţă de acest aspect al DMT-ului m-a făcut să citesc mai multe din scrierile lui. Într-un seminar el explică:

Motivul pentru care este atât de enigmatic, este pentru că are impact asupra capacităţii de formare a limbajului. Aşadar, motivul pentru care este atât de obscur este acela că persoana care încearcă să observe DMT-ul este afectată de el, de procesul inspecţiei. DMT-ul nu oferă o experienţă pe care să o analizezi. Nu avem de-a face cu ceva atât de ordonat. Maşinăria sintactică a descrierii trece instantaneu printr-un fel de gonflare hiperdimensională, aşa că nu poţi să explici ce ai înţeles din ea. Cu alte cuvinte, ce face DMT-ul nu poate fi transferat într-o limbă simplistă ca engleza.

Locul, sau spaţiul în care ai intrat, numit de unii „domul”, se află sub pământ, într-un loc slab luminat, iar pereţii sunt „acoperiţi de halucinaţii geometrice, colorate puternic, foarte fluorescente, cu crevase adânci şi suprafeţe reflectorizante. Totul pare mecanic, lustruit şi pulsează de energie.” Explică McKenna:

Dar iniţial nu locul în sine mi-a captat atenţia, ci faptul că acest spaţiu este locuit, că prima impresie în momentul în care intri aici este că te umpli de o mare bucurie. Intri în acest loc şi eşti inconjurat imediat de nişte elfi mecanici chiţăitori, care se transformă şi sunt făcuţi din lumină şi limbaj şi sunet, care ciripesc şi se rostogolesc spre tine. Şi spun „Uraa! Bine ai venit! Ai ajuns!”. În cazul meu „Te vedem cam rar pe-aici”

0:50. Rămâi şocat. Te gândeşti „Doamne, ce-i asta? Ce este asta?” Apoi McKenna a făcut următoarea observaţie:

DMT-uleste ciudat pentru că nu afectează ceea ce noi numim, de obicei, mintea, partea pe care o numeşti eu. Nu se întâmplă nimic cu ea. Eşti cum erai înainte, doar că lumea a fost complet înlocuită, sută la sută, s-a dus. Şi tu stai acolo şi te gândeşti, „Căcat, acum un minut eram în camera mea cu nişte oameni care insistau să trag un drog dubios şi acum…Ce s-a întâmplat? E de la marfă? Am tras? Asta e?”

1:00. Elfii, sau „baloanele sclipitoare ţopăitoare” se apropie de tine. „Cântă, vorbesc într-o limbă care îţi sună foarte ciudat, însă mult mai important este că poţi să o vezi, un lucru incredibil de misterios! În acelaşi timp, „se întâmplă” ceva, un lucru pe care McKenna l-a numit de-a lungul anilor „luv”, dragostea înţeleasă altfel decât în sensul erosului sau al atracţiei sexuale”, ci un sentiment „aproape fizic”, „un lipici care se revarsă în întreg spaţiul acesta”.

1:10. Fiecare „creatură” se alătură celorlalte şi spune „Uite, uite, ţine asta, alege-mă pe mine.” Vin spre tine şi apoi (trebuie să înţelegeţi că nu au mâini, traducem episodul într-o dimensiune inferioară ca s-o putem descrie), îţi oferă lucruri. Realizezi că ceea ce vezi este imposibil, această „proliferare a darurilor elfilor” sau „jucăriile cosmice care pare vii”. Starea asta de frenezie incredibilă continuă pentru încă trei minute, timp în care elfii spun:

Nu cădea pradă fascinaţiei. Nu te pierde în vrajă. Fii atent. Fii atent. Priveşte ce facem şi după asta fă şi tu. Fă-o!

4:10. Apoi, („doar 5% confirmă că li s-a întîmplat şi lor” ceea ce descrie McKenna) „totul se opreşte şi ei aşteaptă, în timp ce tu simţi ca o torţă, o scânteie care ţi se aprinde în stomac şi începe să urce spre esofag”. Apoi gura ta „se deschide larg şi iese un fel de limbaj”. Este un sunet dar, „tu simţi că, de fapt, este o formă vizuală prin care tonurile astea sunt forme, umbre, culori, medalioane, bijuterii. Creezi ceva, iar elfii „înnebunesc de bucurie”.

4:40. „Tot peisajul trece printr-o implozie, iar elfii încep să se îndepărteze, la propriu, de tine. De obicei, ultimul lucru pe care-l vezi este cum îţi fac cu mâna”. O undă de şoc străbate tot sistemul şi începi să realizezi că cele două universuri se fracturează. La un moment dat, „în timp ce începea manevra de îndepărtare, toţi elfii s-au întors” spre McKenna şi îi spuneau „deja-vu, deja-vu”. McKenna nota:

Momentul este adesea foarte erotic, chiar dacă nu sunt sigur că acesta ar fi termenul potrivit, însă e ca şi când sexul ar fi suprafaţa, iar starea prin care treci estevolumul ei. Şi chiar îmi place sexul, nu vreau să-l discreditez. Vreau doar să arăt calitatea DMT-ului.

5:00. „Trăieşti extazul întregii experienţe.”

7:00. „Nu-ţi mai aduci aminte”. Îţi zici că „a fost cea mai tare chestie, a fost cea mai tare chestie, a fost… ce? Despre ce vorbesc?” McKenna credea că DMT-ul „ar putea avea un rol însemnat în procesul de visare”, pe de o parte pentru că „felul în care visul ţi se şterge este similar modului în care se şterge tripul DMT-ului, se întâmplă cu aceeaşi viteză”. McKenna încearcă să explice fenomenul într-unul din interviurile sale.

Există un mecanism automat de ştergere. Am impresia că afli ceva atât de contraintuitiv, încât nu te poţi gândi la acel lucru în mod normal. Când te întorci de acolo, este un punct în care acel ceva alunecă sub suprafaţa înţelegerii raţionale.

Experiementul DMT a fost pentru McKenna, „o experienţă fundamental diferită de oricare alta din spectrul cunoscut al realităţii. El credea că nu e drog, ci altceva, ambalat ca drog”. „Experienţa”, spunea el, „diferă de la individ la individ, dar magnitudinea ei e comparabilă cu ceea ce am descris eu”. El conchide:

Acest lucru trebuie neapărat să fie luat în serios. Cu alte cuvinte, treaba cu „sunt doar halucinaţii” şi toate prostiile alea sunt expirate. Însăşi realitatea nu este altceva decât o halucinaţie, ce naiba, n-aţi auzit? Am rezolvat, deci, şi treaba cu „sunt doar halucinaţii”. Ce avem aici, prieteni, este un fel de formă perfectă de inteligenţă care, dintr-un motiv sau altul, este disperată să comunice cu fiinţele umane.

McKenna mai descrie entităţile ca „elfi translingvistici”, „entităţi fractale prietenoase”, „legiuni de elfi din hiperspaţiu”, „prichindei”, „neguţători de concepte”, „colecţionari de artă”. Teoriile lui asupra naturii acestor entităţi sunt sintetizate mai jos. „Fără cinisme, spunea el, pentru că nu e sigur”.

1.Extratereştri

Ar putea fi extratereştri, „care au evoluat într-un alt sistem solar, probabil cu o biologie diferită, poate că nici măcar nu sunt alcătuiţi din materie, aflaţi la o distanţă astronomică de noi, poate în urmă cu foarte mult timp, care au un plan pe care noi putem sau nu să-l înţelegem. Asta ar fi, chiar extratereştrii:

Dacă extratereştrii ar vrea să interacţioneze cu societatea umană şi ar avea nişte principii clar definite care să le interzică aterizarea unei nave de sute de miliarde de tone în Piaţa Naţiunilor Unite, cu alte cuvinte dacă ar vrea să fie subtili, i-aş vedea pitiţi într-o intoxicaţie şamanică. Ar zice „Hai să îi analizăm pe oamenii ăştia. OK, oamenii sunt nişte berbeci raţionalişti, cu excepţia fenomenului ăstuia în care „îşi alterează starea”, iar când se sparg acceptă orice li se întâmplă. Super, păi hai să ne ascundem în marfă şi vorbim cu ei de-acolo. Nici n-o să se prindă că suntem altceva decât elefanţi roz”.

2. Entităţi dintr-un univers paralel

O altă variantă, „poate mai apropiată concepţiilor păgâne familiare” ar fi că „există un univers paralel în apropiere, în esenţă chiar aici”. McKenna dezvoltă ideea astfel:

Spune-i tărâmul miraculos, Ţinutul de Dincolo, spune-i cum vrei, dar este un loc unde nu te poţi duce într-o navă spaţială, ci printr-o poartă magică, una care poate fi deschisă doar prin ritualuri şi lucruri de felul acesta. Şi asta ar fi o posibilitate. Folclorul uman din toate spaţiile şi timpurile, cu excepţia Occidentului ultimilor 300 de ani, a insistat că există aceste lumi paralele, inteligente şi organizate. Într-adevăr există.

3. Oameni morţi

O a treia posibilitate ar fi aceea ca „locul unde pătrunzi prin DMT este un sistem al sufletelor umane aflate într-un fel de altă dimensiune”. Ideea i-a „zburlit părul” lui McKenna, care privea destul de sceptic această ipoteza. Iată de ce:

Chestiile astea… au o relaţie foarte ciudată cu fiinţele umane. În primul rând ne adoră. Dintr-un motiv anume, le pasă. Oricine sau orice ar fi, sunt mult mai conştiente de noi, decât noi de ele. Este, deci, posibil ca la sfârşitul secolului 20, după 500 de ani de materialism, reducţionism, pozitivism, să fim în pragul descoperirii unei revelaţii la care ne-am fi aşteptat cel mai puţin: suntem foarte aproape să descoperim că moartea ar fi învinsă.

4. Oameni din viitor

O a patra posibilitate ar fi că entităţile sunt „oameni dintr-un viitor foarte îndepărtat, unde fiinţele umane sunt alcătuite din informaţii şi au doar un metru înălţime. Aş plasa-o undeva în viitorul foarte îndepărtat.




WhatsApp Group whatsapp