Samael Aun Weor – Vorbaria

Se dovedeste urgent, presant, de neamânat, sã observãm vorbãria interioarã si locul precis din care provine. Incontestabil, vorbãria interioarã gresitã este „Causa Causorum” a multor stãri psihice nearmonioase si neplãcute din prezent si, de asemenea, din viitor. Evident, acea desartã pãlãvrãgealã insubstantialã, de discutie ambiguã si, în general, orice discutie prejudiciabilã, dãunãtoare, absurdã, manifestatã în lumea exterioarã, îsi are originea în conversatia interioarã gresitã.

Se stie cã în Gnozã existã practica esotericã a tãcerii interioare; aceasta o cunosc discipolii nostri de „Camera a Treia”. Nu este de prisos sã spunem cu deplinã claritate cã tãcerea interioarã trebuie sã se refere în mod specific la ceva foarte precis si definit.

Când procesul gândirii este epuizat înadins pe durata meditatiei interioare profunde, se obtine tãcerea interioarã; însã nu aceasta e ceea ce vrem sã explicãm în acest capitol.

„A goli mintea” sau „a o pune în alb” pentru a obtine realmente tãcerea interioarã, nici aceasta nu e ceea ce vrem sã explicãm acum în aceste paragrafe.

A practica tãcerea interioarã la care ne referim, nu înseamnã nici sã împiedici ca în minte sã pãtrundã ceva.

Într-adevãr, vorbim acum de un tip de tãcere interioarã foarte diferit. Nu este vorba de ceva vag si general…

Vrem sã practicãm tãcerea interioarã în relatie cu ceva ce se aflã deja în minte, o persoanã, un eveniment, o problemã personalã sau strãinã, ceea ce ni s-a povestit, ceea ce a fãcut cineva etc., dar fãrã a o atinge cu limba interioarã, fãrã discurs intim…

A învãta sã taci, nu numai cu limba exterioarã, ci totodatã si cu limba secretã, internã este extraordinar, minunat.

Multi tac în exterior, însã cu limba lor interioarã îl jupoaie de viu pe aproapele lor.

Vorbãria interioarã înveninatã si rãuvoitoare produce confuzie interioarã.

Dacã se observã vorbãria interioarã gresitã, se va vedea cã este formatã din jumãtãti de adevãr, sau din adevãruri care se relationeazã între ele într-un mod mai mult sau mai putin incorect, adãugându-se ori omitându-se ceva.

Din pãcate, viata noastrã emotionalã se bazeazã exclusiv pe „auto-simpatie”.

Drept culme a unei asemenea infamii, simpatizãm doar cu noi însine, cu atât de iubitul nostru Ego si simtim antipatie si chiar urã fatã de cei care nu simpatizeazã cu noi.

Ne iubim prea mult pe noi însine, suntem narcisisti sutã la sutã, acest lucru este incontestabil, indiscutabil.

Pânã când vom rãmâne pe mai departe îmbuteliati în „auto-simpatie”, orice dezvoltare a Fiintei devine mai mult decât imposibilã.

Avem nevoie sã învãtãm sã vedem punctul de vedere al altuia. Este urgent sã stim sã ne punem în locul celorlalti.

„Astfel cã, toate lucrurile pe care vreti ca oamenii sã vi le facã vouã, tot asa faceti-le si voi lor” (Matei 7:12).

Ceea ce într-adevãr conteazã în aceste studii este modul în care oamenii se comportã în interior în mod invizibil unii cu altii.

Din nenorocire si cu toate cã suntem foarte politicosi si chiar sinceri, uneori fãrã îndoialã cã la nivel invizibil si intern, ne tratãm foarte rãu unii pe altii. Persoane aparent foarte binevoitoare, îsi târãsc zilnic semenii spre caverna secretã din ei însisi, pentru a face cu acestia tot ceea ce poftesc. (Umiliri, zeflemisire, batjocurã etc.)


Info: Playerul video de pe acest blog doar face enabled la linkul extern, youtube, openload, vimeo, etc, deci trebuie sa asteptati sa se incarce!



Apreciem sprijinul celor cu suflet, pentru acoperirea cheltuielilor de funcționare.


Your email is never published or shared.