Samael Aun Weor – Supraomul

Un codex din Anahuac spunea: „Zeii i-au creat pe oameni din lemn și dupã ce i-au creat i-au unit cu divinitatea”, dar apoi adaugã: „Nu toți oamenii au reușit sã se integreze cu divinitatea”. Indiscutabil, mai întâi trebuie creat omul înainte de a-l putea integra cu realul. Animalul intelectual în mod greșit numit om, în nici un caz nu este omul. Dacã comparãm omul cu animalul intelectual, putem atunci verifica prin noi înșine faptul concret cã, deși animalul intelectual seamãnã fizic cu omul, din punct de vedere psihologic este absolut diferit.


Din pãcate, toți gândesc în mod eronat, se cred oameni și se considerã ca atare. Mereu am crezut cã omul este regele creației; animalul intelectual, pânã în prezent, nu a demonstrat cã ar fi nici mãcar propriul sãu rege; dacã nu este rege al propriilor sale procese psihologice, dacã nu le poate dirija dupã voințã, cu atât mai puțin va putea guverna natura.

În nici un chip n-am putea accepta omul convertit în sclav, incapabil sã se conducã pe el însuși și preschimbat într-o jucãrie a forțelor bestiale ale naturii. Ori suntem regi ai universului, ori nu suntem; în acest ultim caz, incontestabil, rãmâne demonstrat faptul concret cã nu s-a ajuns încã la stadiul de om.

În glandele sexuale ale animalului intelectual, Soarele a depus germenii pentru om. Evident, asemenea germeni se pot dezvolta sau se pot pierde definitiv.

Dacã vrem ca acești germeni sã se dezvolte, este indispensabil sã cooperãm cu efortul pe care Soarele îl face pentru a crea oameni. Omul autentic trebuie sã lucreze intens cu scopul evident de a elimina din el însuși elementele indezirabile pe care le poartã în interior.

Dacã omul real nu va elimina din el însuși aceste elemente, va eșua în mod lamentabil; se va converti într-un avorton al Mamei Cosmice, într-un eșec. Omul care lucreazã cu adevãrat asupra lui însuși, cu scopul de a-și trezi conștiința, se va putea integra cu divinul.

În mod cert, omul solar integrat cu divinitatea, se convertește de fapt și de drept în SUPRA-OM. Nu este atât de ușor sã ajungem la SUPRA-OM. Fãrã îndoialã, drumul care conduce la SUPRA-OM se aflã dincolo de bine și de rãu.

Un lucru este bun atunci când ne convine și rãu când nu ne convine. Și în cadența versurilor se ascunde delictul. Existã multã virtute în cel rãu și multã rãutate în cel virtuos.

Drumul ce conduce la SUPRA-OM este Calea Tãișului de Cuțit; aceastã cale este plinã de pericole pe dinãuntru și pe dinafarã. Rãul este periculos, binele deopotrivã este periculos; înspãimântãtorul drum se aflã dincolo de bine și de rãu, este teribil de crunt.

Orice cod de moralã ne poate opri din mersul spre SUPRA-OM.

Atașamentul de cutare sau cutare lucruri din trecut, de cutare sau cutare scene, ne poate opri pe drumul ce duce pânã la SUPRA-OM. Normele, procedeele, oricât de înțelepte ar fi, dacã se aflã închise în vreun fanatism, în vreo prejudecatã sau în vreun concept, ne pot împiedica în înaintarea spre SUPRAOM.

SUPRA-OMUL distinge ceea ce este rãu de ceea ce este bun și ceea ce este bun de ceea ce este rãu; apucã spada justiției cosmice și se aflã dincolo de bine și de rãu. SUPRA-OMUL, având eliminate din el însuși toate valorile bune și rele, s-a preschimbat în ceva ce nimeni nu înțelege, este fulgerul, este flacãra spiritului universal de viațã strãlucind pe chipul unui Moise.

La fiecare popas al drumului, un anahoret îi oferã darurile sale SUPRA-OMULUI, dar acesta își continuã drumul dincolo de bunele intenții ale anahoreților. Ceea ce au spus oamenii sub porticul sacru al templelor conține multã frumusețe, dar SUPRA-OMUL este dincolo de spusele pioase ale oamenilor. SUPRA-OMUL este fulgerul iar cuvântul sãu este tunetul ce dezintegreazã puterile binelui și ale rãului.

SUPRA-OMUL strãlucește în tenebre, dar ele urãsc SUPRA-OMUL. Mulțimile calificã SUPRA-OMUL drept pervers pentru simplul fapt cã nu se încadreazã în dogmele indiscutabile, nici în frazele pioase, nici în morala sãnãtoasã a oamenilor serioși.

Oamenii detestã SUPRA-OMUL și îl rãstignesc între criminali pentru cã nu-l înțeleg, pentru cã îl judecã privindu-l prin lentila psihologicã a ceea ce se considerã sfânt, chiar dacã este rãu.

SUPRA-OMUL este ca și trãsnetul ce cade asupra perverșilor sau ca și sclipirea a ceva ce nu se înțelege și ce se pierde apoi în mister.

SUPRA-OMUL nu este nici sfânt, nici pervers, se aflã dincolo de sfințenie și de perversitate; dar oamenii îl calificã drept sfânt sau pervers.

SUPRA-OMUL strãlucește pentru un moment în întunericul acestei lumi iar apoi dispare pentru totdeauna. În interiorul SUPRA-OMULUI strãlucește mistuitor Cristosul Roșu, Cristosul Revoluționar, Domnul Marii Rebeliuni.


Info: Playerul video de pe acest blog doar face enabled la linkul extern, youtube, openload, vimeo, etc, deci trebuie sa asteptati sa se incarce!



Apreciem sprijinul celor cu suflet, pentru acoperirea cheltuielilor de funcționare.

Your email is never published or shared.