Articole

Samael Aun Weor – Reintoarcere si recurenta

Un om este ceea ce e viata sa; dacã un om nu modificã nimic înãuntrul lui însusi, dacã nu-si transformã radical viata, dacã nu lucreazã asupra lui însusi, îsi pierde timpul în mod mizerabil. Moartea este reîntoarcerea la începutul însusi al vietii sale cu posibilitatea de a o repeta din nou. Multe s-au spus în literatura Pseudo-Esotericã si Pseudo-Ocultistã despre tema vietilor succesive, este mai bine sã ne ocupãm de existentele succesive. Viata fiecãruia dintre noi, cu toate perioadele sale, este mereu aceeasi, repetându-se din existentã în existentã, de-a lungul nenumãratelor secole.


Incontestabil, continuãm în sãmânta descendentilor nostri; aceasta e ceva ce este deja demonstrat. Viata fiecãruia dintre noi, în particular, este un film viu pe care, când murim, îl ducem în eternitate. Fiecare dintre noi îsi duce filmul sãu si îl aduce din nou pentru a-l proiecta iar pe ecranul unei noi existente. Repetarea dramelor, comediilor si tragediilor este o axiomã fundamentalã a Legii Recurentei.

În fiecare nouã existentã se repetã totdeauna aceleasi circumstante. Actorii acestor scene mereu repetate sunt acele persoane care trãiesc înãuntrul nostru, „Eurile”.

Dacã dezintegrãm acei actori, acele „Euri” care dau nastere scenelor care se repetã necontenit în viata noastrã, atunci repetarea acelor circumstante ar fi mai mult decât imposibilã. Evident, fãrã actori nu pot exista scene; acesta este un lucru indiscutabil, incontestabil.

În acest fel ne putem elibera de Legile Reîntoarcerii si Recurentei; astfel putem deveni liberi cu adevãrat.

Evident, fiecare dintre personajele (Eurile) pe care le purtãm în interiorul nostru, repetã din existentã în existentã acelasi rol propriu; dacã îl dezintegrãm, dacã actorul moare, rolul se sfârseste.

Reflectând serios asupra Legii Recurentei sau a repetitiei scenelor în fiecare Reîntoarcere, descoperim, prin autoobservare intimã, resorturile secrete ale acestei
probleme.

Dacã în existenta trecutã, la vârsta de douãzeci si cinci (25) de ani, am avut o aventurã amoroasã, este neîndoios cã „Eul” acelui angajament o va cãuta pe femeia visurilor sale, la vârsta de douãzeci si cinci de ani a noii existente. Dacã femeia în cauzã avea atunci doar cincisprezece (15) ani, „Eul” acelei aventuri îsi va cãuta iubitul în noua existentã, exact la aceeasi vârstã. Se dovedeste usor de înteles cã cele douã „Euri”, atât cel al lui, cât si cel al ei, se cautã în mod telepatic si se reîntâlnesc, pentru a repeta iar aceeasi aventurã amoroasã din existenta trecutã.

Doi dusmani care s-au bãtut pe viatã si pe moarte în existenta trecutã, se vor cãuta iarãsi în noua existentã pentru a repeta tragedia lor la vârsta corespunzãtoare. Dacã douã persoane au avut un litigiu pentru bunuri imobile la vârsta de patruzeci (40) de ani în existenta trecutã, la aceeasi vârstã, se vor cãuta în mod telepatic în noua existentã pentru a repeta acelasi lucru.

Înãuntrul fiecãruia dintre noi trãiesc multe persoane pline de angajamente; acest lucru e incontestabil.

Un hot carã în interiorul sãu o sleahtã de banditi cu diverse angajamente delictuoase. Asasinul poartã înãuntrul sãu însusi un „club” de asasini, iar desfrânatul duce în psihicul sãu o „casã de rendez-vous”.

Ceea ce este grav în toate acestea e cã intelectul ignorã existenta unor astfel de persoane, sau „Euri”, înãuntrul nostru însine, si a unor astfel de angajamente care se îndeplinesc inevitabil.

Toate aceste angajamente ale Eurilor care sãlãsluiesc înãuntrul nostru, au loc sub pragul ratiunii noastre. Sunt fapte pe care le ignorãm, lucruri care ni se întâmplã, evenimente care se prelucreazã în subconstient si inconstient.

Pe bunã dreptate ni s-a spus cã totul ni se întâmplã ca si când plouã sau când tunã. În realitate, avem iluzia cã facem, dar nu facem nimic, ni se întâmplã, acest lucru este fatal, mecanic…

Personalitatea noastrã este doar instrumentul diferitelor persoane (Euri), prin intermediul cãruia una din aceste persoane (Euri), îsi îndeplineste angajamentele.  Sub pragul capacitãtii noastre de cunoastere se întâmplã multe lucruri, din pãcate ignorãm ceea ce se întâmplã sub pragul bietei noastre ratiuni. Ne credem întelepti, când cu adevãrat nici mãcar nu stim cã nu stim. Suntem biete luntre târâte de valurile nãvalnice ale oceanului existentei.

A iesi din aceastã nenorocire, din aceastã inconstientã, din starea atât de lamentabilã în care ne aflãm, este posibil doar murind în noi însine…

Cum ne-am putea trezi, fãrã sã murim mai întâi? Doar cu moartea survine noul! Dacã germenul nu moare, planta nu se naste.

Cine se trezeste cu adevãrat, dobândeste din acest motiv deplinã obiectivitate a constiintei sale, iluminare autenticã, fericire…


Dacă informatiile găsite aici te-au ajutat, spune "mulțumesc" printr-o donație:


Hide picture