Samael Aun Weor – Observare de sine insusi

Auto-Observarea intima de sine însusi este un mijloc practic pentru a obtine o transformare radicala. A cunoaste si a observa sunt lucruri diferite. Multi confunda observarea de sine cu faptul de a cunoaste. Cunoastem ca suntem asezati pe un scaun într-o sala, însa aceasta nu înseamna ca vom observa scaunul. Cunoastem ca la un moment dat suntem într-o stare negativa, poate fata de o problema, sau preocupati de o chestiune sau alta, sau într-o stare de neliniste sau de incertitudine etc., dar aceasta nu înseamna ca o vom observa.


Simtiti antipatie pentru cineva? Nu va place o anumita persoana? De ce? Veti spune ca cunoasteti acea persoana… Va rog!, observati-o, a cunoaste nicicând nu înseamna a observa; nu confundati faptul de a cunoaste cu faptul de a observa…

Observarea de sine, care este suta la suta activa, este un mijloc pentru schimbarea de sine, în timp ce cunoasterea, care e pasiva, nu este.

Cu siguranta, a cunoaste nu este un act de atentie. Atentia dirijata spre interiorul nostru însine, spre ceea ce se întâmpla înauntrul nostru, este într-adevar ceva pozitiv, activ…

În cazul unei persoane fata de care avem antipatie, numai asa, pentru ca asa avem chef si de multe ori fara nici un motiv, remarcam multitudinea de gânduri care se acumuleaza în minte, grupul de voci care vorbesc si striga dezordonat înauntrul nostru însine, ceea ce spun, emotiile dezagreabile care apar în interiorul nostru, savoarea neplacuta pe care toate acestea o lasa în psihicul nostru etc. etc.

Evident, într-o asemenea stare ne dam seama, deopotriva, de faptul ca în interior tratam foarte urât persoana fata de care avem antipatie. Însa, pentru a vedea toate acestea, este nevoie indiscutabil de o atentie dirijata în mod intentionat spre interiorul nostru însine; nu de o atentie pasiva.

Atentia dinamica provine într-adevar de la partea observatoare, în timp ce gândurile si emotiile apartin partii observate.

Toate acestea ne fac sa întelegem ca faptul de a cunoaste este ceva pe de-a-ntregul pasiv si mecanic, în contrast evident cu observarea de sine, care este un act constient. Nu vrem sa spunem cu asta ca nu exista observarea mecanica de sine, însa un asemenea tip de observare nu are nimic de-a face cu auto-observarea psihologica la care ne referim.

A gândi si a observa se dovedesc a fi, de asemenea, foarte diferite.

Orice subiect îsi poate oferi luxul de a gândi despre el însusi tot ceea ce vrea, dar asta nu înseamna ca se va observa cu adevarat. Trebuie sa vedem diferitele „Euri” în actiune, sa le descoperim în psihicul nostru, sa întelegem ca înauntrul fiecaruia dintre ele exista un procentaj din propria noastra constiinta, sa ne caim ca le-am creat etc.

Atunci vom exclama: „Dar ce face acest EU?” „Ce spune?” „Ce este ceea ce vrea?”„De ce ma chinuieste cu desfrâul sau, cu mânia sa?” etc. etc. etc.

Atunci vom vedea în interiorul nostru însine toata acea înlantuire de gânduri, emotii, dorinte, pasiuni, comedii private, drame personale, minciuni elaborate, discursuri, scuze, morbiditati, paturi de placere, scene de lascivitate etc. etc. etc.

De multe ori înainte de a adormi, tocmai în clipa de trecere de la starea de veghe la cea de somn, percepem înauntrul propriei noastre minti diferite voci care vorbesc între ele, sunt diferitele Euri care trebuie sa rupa în acele momente orice conexiune cu diferitii centri ai masinii noastre organice, cu scopul de a se cufunda apoi în lumea moleculara, în a „Cincea Dimensiune”.


Info: Playerul video de pe acest blog doar face enabled la linkul extern, youtube, openload, vimeo, etc, deci trebuie sa asteptati sa se incarce!



Fără sprijinul vostru acest website poate dispărea.


Your email is never published or shared.