Articole

Samael Aun Weor – Intelegere creatoare

Faptul de a Fi și a Ști trebuie să se echilibreze reciproc pentru a stabili în psihicul nostru sclipirea înțelegerii. Când faptul de a ști este mai mare decât cel de a fi, se produc confuzii intelectuale de tot felul.


Dacă faptul de a fi este mai mare decât cel de a ști, acest lucru poate determina cazuri la fel de grave ca și acela al sfântului neghiob. Pe terenul vieții practice este bine să ne autoobservăm cu scopul de a ne autodescoperi.

Tocmai viața practică este gimnaziul psihologic prin intermediul căruia putem să ne descoperim defectele. În stare de alertă percepție, de alertă noutate, vom putea verifica în mod direct că defectele ascunse apar spontan.

E clar că defectul descoperit trebuie să fie studiat în mod conștient cu scopul de a-l separa de psihicul nostru. Înainte de toate, nu trebuie să ne identificăm cu nici un eu-defect, dacă într-adevăr dorim să-l eliminăm.

Dacă stând în picioare pe o scândură vrem să o ridicăm ca s-o sprijinim de un perete, acest lucru nu ar fi posibil dacă am continua să rămânem în picioare pe ea.

Evident, trebuie să începem prin a ne desprinde de scândură, dându-ne jos de pe ea și apoi, cu mâinile noastre, să ridicăm scândura și s-o așezăm sprijinită de perete. Tot așa, nu trebuie să ne identificăm cu nici un agregat psihic, dacă într-adevăr dorim să-l separăm de psihicul nostru. Când cineva se identifică cu un eu oarecare, de fapt îl fortifică în loc să-l dezintegreze.

Să presupunem că un eu oarecare de desfrâu, se înstăpânește pe încâlcelile pe care le avem în centrul intelectual, pentru a proiecta pe ecranul minții scene de lascivitate și morbiditate sexuală; dacă ne identificăm cu asemenea tablouri pasionale, fără îndoială că acel eu desfrânat se va fortifica teribil.

Dar dacă noi, în loc să ne identificăm cu acea entitate, o separăm de psihicul nostru considerând-o ca pe un demon intrus, în mod evident va fi apărut atunci în intimitatea noastră, înțelegerea creatoare.

Ulterior, ne vom putea oferi luxul de a judeca analitic agregatul respectiv, cu scopul de a deveni absolut conștienți de el. Ceea ce este grav la oameni constă tocmai în faptul că se identifică și asta este lamentabil.

Dacă oamenii ar cunoaște doctrina celor multipli, dacă ar înțelege într-adevăr că nici propria lor viață nu le aparține, atunci nu ar mai comite greșeala de a se identifica.

Scenele de mânie, imaginile de gelozie etc., se dovedesc utile pe terenul vieții practice, atunci când ne aflăm într-o constantă autoobservare psihologică. Atunci constatăm că nici gândurile, nici dorințele și nici acțiunile noastre nu ne aparțin.

Indiscutabil, multiple euri intervin ca niște intruși nefaști, pentru a pune în mintea noastră gânduri, în inima noastră emoții, iar în centrul nostru motor acțiuni de tot felul.

Este lamentabil să nu fim proprii noștri stăpâni și ca diverse entități psihologice să facă din noi ce vor ele.

Din nefericire, nici măcar nu bănuim ce ni se întâmplă și acționăm ca simple marionete controlate de fire invizibile. Cel mai rău dintre toate este că în loc să luptăm pentru a deveni independenți de toți acești mici tirani secreți, comitem greșeala de a-i întări și acest lucru se întâmplă atunci când ne identificăm.

Orice scenă de pe stradă, orice dramă familială, orice ceartă prostească între soți, se datorează fără îndoială unui eu oarecare, iar acesta este un lucru pe care nu trebuie să-l ignorăm niciodată.

Viața practică este oglinda psihologică în care ne putem vedea pe noi înșine așa cum suntem. Dar înainte de toate, trebuie să înțelegem necesitatea de a ne vedea pe noi înșine, necesitatea de a ne schimba radical, doar așa vom avea dorința de a ne observa cu adevărat.

Cel care se mulțumește cu starea în care trăiește, neghiobul, retrogradul, neglijentul, nu va simți niciodată dorința de a se vedea pe sine însuși, se va iubi prea mult și în nici un fel nu va fi dispus să-și revizuiască conduita și felul său de a fi.

În mod clar vom spune că în anumite comedii, drame și tragedii ale vieții practice intervin diverse euri pe care este necesar să le înțelegem. În orice scenă de gelozie pasională intră în joc de euri de desfrâu, mânie, amor propriu, gelozie, care ulterior vor trebui să fie judecate în mod analitic, fiecare separat, pentru a le înțelege în mod integral, cu scopul evident de a le putea dezintegra în totalitate.

Înțelegerea se dovedește foarte elastică, de aceea trebuie să pătrundem de fiecare dată mai în profunzime; ceea ce astăzi înțelegem într-un fel, mâine vom înțelege mai bine. Privite lucrurile sub acest aspect, putem verifica prin noi înșine cât de utile sunt diversele circumstanțe ale vieții, atunci când într-adevăr le folosim ca pe o oglindă pentru a ne autodescoperi.

Nicidecum nu am încerca să afirmăm vreodată că dramele, comediile și tragediile vieții practice sunt întotdeauna frumoase și perfecte; o asemenea afirmație ar fi necugetată. Totuși, oricât de absurde ar fi diversele situații ale existenței, ele se dovedesc minunate ca gimnaziu psihologic.

Munca legată de dizolvarea diverselor elemente care constituie eul însuși, se dovedește extrem de dificilă. Și în cadența versurilor se ascunde delictul. În parfumul încântător al templelor, se ascunde delictul. Uneori delictul devine atât de rafinat încât se confundă cu sfințenia și atât de crud încât ajunge să se asemene blândeții.

Delictul se îmbracă cu toga judecătorului, cu tunica Maestrului, cu haina cerșetorului, cu costumul domnului și chiar cu tunica lui Cristos.

Înțelegerea este fundamentală, însă în munca de dizolvare a agregatelor psihice, nu este totul, așa cum vom vedea în capitolul următor. Este urgent și de neamânat să devenim conștienți de fiecare Eu pentru a-l separa de Psihicul nostru.


Te-au ajutat informațiile publicate pe acest website?

Spune "mulțumesc" printr-o donație:


Hide picture