Samael Aun Weor – Individualitate

A se crede „Unul”, desigur este o gluma de mult prost gust; din nefericire, aceasta zadarnica iluzie exista înauntrul fiecaruia dintre noi . În mod lamentabil, întotdeauna avem cea mai buna parere despre noi însine, niciodata nu ne trece prin cap sa întelegem ca nici macar nu posedam o individualitate adevarata.

Partea cea mai proasta este ca ne oferim chiar falsul lux de a presupune ca fiecare dintre noi se bucura de o constiinta deplina si de o vointa proprie. Bietii de noi! Cât de stupizi suntem! Fara nici o îndoiala, ignoranta este cea mai rea dintre nenorociri.


Înauntrul fiecaruia dintre noi exista mai multe mii de Indivizi diferiti, subiecti distincti, Euri sau persoane care se cearta între ele, care se bat pentru suprematie si care nu au nici o ordine sau concordanta. Daca am fi constienti, daca ne-am trezi din atâtea visuri si fantezii, cât de diferita ar fi viata…

Însa ca o culme a nefericirii noastre, emotiile negative si auto-consideratiile si amorul propriu, ne fascineaza, ne hipnotizeaza, niciodata nu ne permit sa ne amintim de noi însine, sa ne vedem asa cum suntem…

Credem ca avem o singura vointa, când în realitate posedam multe vointe diferite. (Fiecare Eu o are pe a sa). Tragi-comedia acestei întregi Multiplicitati Interioare se dovedeste înfioratoare; diferitele vointe interioare se cearta între ele, traiesc în conflict continuu, actioneaza în directii diferite. Daca am avea o adevarata Individualitate, daca am poseda o Unitate în locul unei Multiplicitati, am avea de asemenea continuitate a scopurilor, constiinta trezita, vointa particulara, individuala.

Ceea ce este indicat e sa ne schimbam; cu toate acestea, trebuie sa începem prin a fi sinceri fata de noi însine. Avem nevoie sa facem un inventar psihologic despre noi însine pentru a cunoaste ceea ce avem în plus si ceea ce ne lipseste.

Este posibil sa obtinem o Individualitate, însa daca noi credem ca o avem, acea posibilitate va disparea. Este evident ca niciodata nu am lupta pentru a obtine ceva ce credem ca avem.

Fantezia ne face sa credem ca suntem posesori ai Individualitatii. Este urgent sa luptam împotriva fanteziei, aceasta ne face sa parem ca si cum am fi în felul acesta sau acela, când, în realitate, suntem mizerabili, nerusinati si perversi.

Credem ca suntem oameni, când de fapt, suntem numai niste mamifere intelectuale lipsite de Individualitate.

Mitomanii se cred Zei, Mahatmasi etc., fara sa banuiasca faptul ca nici macar nu au minte individuala si Vointa Constienta. Egolatrii îl adora într-atât pe iubitul lor Ego, încât nicicând nu ar accepta ideea Multiplicitatii Egourilor înauntrul lor însisi.

Paranoicii, cu tot orgoliul clasic cei caracterizeaza, nici macar nu vor citi aceasta carte…

Este indispensabil sa luptam pe viata si pe moarte împotriva fanteziei legate de noi însine, daca nu vrem sa fim victime ale emotiilor artificiale si ale experientelor false care pe lânga faptul ca ne pun în situatii ridicole, împiedica orice posibilitate de dezvoltare interioara.

Animalul intelectual este atât de hipnotizat de fantezia sa încât viseaza ca este un leu sau o acvila, pe când cu adevarat nu este nimic altceva decât un netrebnic vierme din noroiul pamântului.

Mitomanul niciodata nu ar accepta aceste afirmatii facute în rândurile de mai sus; evident, el se simte arhihierofant, orice s-ar spune, fara sa banuiasca faptul ca fantezia nu este practic nimic, „nimic altceva decât fantezie”.

Fantezia este o forta reala care actioneaza în mod universal asupra omenirii si care mentine umanoidul intelectual într-o stare de vis, facându-l sa creada ca este deja un om, ca poseda adevarata Individualitate, vointa, constiinta trezita, minte particulara etc. etc.

Când gândim ca suntem unul, nu ne putem clinti din locul în care ne aflam în noi însine, batem pasul pe loc si în cele din urma degeneram, involuam. Fiecare dintre noi se gaseste într-o anumita etapa psihologica si nu vom putea iesi din aceasta, decât daca le vom descoperi în mod direct pe toate acele persoane sau Euri care traiesc înauntrul persoanei noastre.

Este clar ca prin intermediul auto-observarii intime vom putea vedea persoanele care traiesc în psihicul nostru si pe care trebuie sa le eliminam pentru a obtine transformarea radicala.

Aceasta perceptie, aceasta auto-observare, transforma în mod fundamental toate conceptiile gresite pe care le avem despre noi însine si, ca rezultat, vom evidentia faptul concret ca nu posedam o adevarata Individualitate.

Atâta timp cât nu ne vom autoobserva, vom trai cu iluzia ca suntem Unul si, înconsecinta, viata noastra va fi falsa.

Nu este posibil sa ne relationam corect cu semenii nostri când nu se realizeaza o schimbare interioara în adâncul psihicului nostru. Orice transformare intima cere eliminarea prealabila a Eurilor pe care le purtam în interior. În nici un caz nu am putea elimina acele Euri, daca nu le observam în interiorul nostru.

Pentru aceia care se simt Unul, care au despre ei însisi cea mai buna parere, care nicicând nu ar accepta doctrina celor multipli si nici nu doresc sa observe Eurile, asadar orice posibilitate de schimbare devine imposibila în ei.

Nu este posibil sa ne schimbam daca nu eliminam, însa cine se simte posesor al Individualitatii, daca ar accepta ca trebuie sa elimine, nu ar sti în realitate ce este ceea ce trebuie sa elimine.

Dar, nu trebuie sa uitam ca cine crede ca este Unul, fiind auto-înselat, crede ca stie întradevar ce trebuie sa elimine, însa în realitate nici macar nu stie ca nu stie, este un ignorant cultivat.

Avem nevoie sa ne „dezegoizam” pentru a ne „individualiza”, însa cine crede ca poseda Individualitatea este imposibil sa se poata dezegoiza. Individualitatea este sacra suta la suta; putini sunt cei care o au, dar toti cred ca o au.

Cum am putea elimina „Eurile”, daca noi credem ca avem un „Eu” unic?

În mod sigur, numai cel care niciodata nu s-a Auto-Observat în mod serios, crede ca are un Eu Unic. Dar trebuie sa fim foarte clari în aceasta învatatura întrucât exista pericolul psihologic de a confunda Individualitatea autentica cu conceptul unui fel de „Eu Superior” sau ceva de acest gen.

Individualitatea Sacra se afla mult dincolo de orice forma de „Eu”, ea este ceea ce este, ceea ce a fost dintotdeauna si ceea ce va fi mereu. Legitima individualitate este Fiinta, iar ratiunea de a fi a Fiintei este însasi Fiinta.

Sa se faca distinctie între Fiinta si Eu.

Cei care confunda Eul cu Fiinta, cu siguranta ca nicicând nu s-au auto-observat în mod serios.

Pâna când Esenta, constiinta, va ramâne pe mai departe îmbuteliata în tot acest ansamblu de Euri pe care îl purtam în interior, schimbarea radicala va fi mai mult decât imposibila.


Info: Playerul video de pe acest blog doar face enabled la linkul extern, youtube, openload, vimeo, etc, deci trebuie sa asteptati sa se incarce!


Apreciem sprijinul celor cu suflet, pentru acoperirea cheltuielilor de funcționare.



Your email is never published or shared.