Samael Aun Weor – Eul psihologic

Aceastã chestiune a eului însuși, ceea ce „eu sunt”, acel lucru care gândește, simte și acționeazã, este ceva ce trebuie sã autoexplorãm pentru a o cunoaște în profunzime. Existã pretutindeni teorii foarte frumoase care atrag și fascineazã; însã la nimic nu ar servi toate acestea dacã nu ne-am cunoaște pe noi înșine.

Este fascinant sã studiem astronomia sau sã ne delectãm puțin citind opere serioase; totuși, este o ironie sã devenim un erudit și sã nu știm nimic despre noi înșine, despre „eu sunt”, despre personalitatea umanã pe care o posedãm. Fiecare este foarte liber sã gândeascã ce vrea, iar rațiunea subiectivã a animalului intelectual, în mod greșit numit om, face fațã la orice, poate la fel de bine sã facã din țânțar armãsar, ca și din armãsar țânțar; sunt mulți intelectualii care trãiesc jucându-se cu raționalismul, și dupã toate astea, ce?

A fi erudit nu înseamnã a fi înțelept. Ignoranții cultivați abundã ca buruienile și nu numai cã nu știu ci, mai mult, nici mãcar nu știu cã nu știu. A se înțelege prin ignoranți cultivați, atotștiutorii care cred cã știu și nici mãcar pe ei înșiși nu se cunosc.

Am putea teoretiza frumos despre eul Psihologiei, dar nu tocmai acest lucru este ceea ce ne intereseazã în acest capitol.

Avem nevoie sã ne cunoaștem pe noi înșine pe cale directã, fãrã procesul deprimant al opțiunii. În nici un fel acest lucru nu ar fi posibil, dacã nu ne-am autoobserva în acțiune, clipã de clipã, moment de moment. Nu este vorba de a ne vedea prin prisma vreunei teorii sau a vreunei simple speculații intelectuale. A ne vedea în mod direct, așa cum suntem, este ceea ce prezintã interes; numai așa vom putea ajunge la adevãrata cunoaștere de noi înșine.

Chiar dacã pare de necrezut, noi ne înșelãm în ceea ce ne privește. Multe lucruri pe care credem cã nu le avem, le avem și multe lucruri pe care credem cã le avem, nu le avem. Ne-am format concepte false despre noi înșine și trebuie sã facem un inventar pentru a ști ce avem în plus și ce ne lipsește.

Presupunem cã avem niște calitãți oarecare, pe care în realitate nu le avem și multe virtuți pe care le posedãm, cu siguranțã le ignorãm. Suntem oameni adormiți, inconștienți și acest lucru e ceea ce este grav. Din pãcate, avem cea mai bunã pãrere despre noi înșine și nici mãcar nu bãnuim cã suntem adormiți.

Sfintele Scripturi insistã asupra necesitãții de a ne trezi, însã nu explicã sistemul pentru a ajunge la acea trezire. Partea cea mai proastã este cã sunt mulți cei care au citit Sfintele Scripturi și nici mãcar nu înțeleg cã sunt adormiți.

Toatã lumea crede sã se cunoaște pe sine însãși și nicidecum nu bãnuiește cã existã doctrina celor multipli. În realitate, eul psihologic al fiecãruia este multiplu, se transformã întotdeauna în mai mulți.

Cu aceasta vrem sã spunem cã avem multe euri și nu doar unul singur cum presupun întotdeauna ignoranții cultivați.

A nega doctrina celor multipli înseamnã sã ne prostim pe noi înșine, cãci de fapt ar fi culmea culmilor sã ignorãm contradicțiile intime pe care fiecare dintre noi le posedã.

„O sã citesc un ziar”, spune eul intelectului; „la naiba cu lectura!”, exclamã eul mișcãrii, „prefer sã merg la o plimbare cu bicicleta”. „Ce plimbare? Ce pâine caldã!”, strigã un al treilea în discordie, „prefer sã mãnânc, mi-e foame”.

Dacã ne-am putea vedea în întregime într-o oglindã, așa cum suntem, am descoperi prin noi înșine, într-un mod direct, doctrina celor multipli. Personalitatea umanã este doar o marionetã controlatã de fire invizibile.

Eul care astãzi jurã iubire eternã pentru gnozã, mai târziu este înlocuit de alt eu care nu are nimic de-a face cu jurãmântul; atunci, individul se retrage. Eul care azi jurã iubire eternã unei femei este, mai târziu, înlocuit de un altul, care nu are nimic de-a face cu acel jurãmânt; atunci subiectul se îndrãgostește de alta iar castelul de cãrți de joc se nãruie.

Animalul intelectual, eronat numit om, este ca o casã plinã de mulți oameni. Nu existã ordine, nici vreo concordanțã între multiplele euri, ele toate se ceartã între ele și își disputã supremația. Când vreunul din ele obține controlul centrilor principali ai mașinii organice, se simte unicul, stãpânul, însã în cele din urmã este destituit.

Examinând lucrurile din acest punct de vedere, ajungem la logica concluzie cã mamiferul intelectual nu are adevãratul simț al responsabilitãții morale. Indiscutabil, ceea ce mașina ar spune sau ar face la un moment dat, depinde în mod exclusiv de tipul de eu care o controleazã în acele clipe.

Se spune cã Iisus din Nazareth a scos din corpul Mariei Magdalena șapte demoni, șapte euri, vie personificare a celor șapte pãcate capitale. Evident fiecare din acești șapte demoni este cãpetenie de legiune; prin urmare, trebuie sã precizãm ca un corolar cã Cristosul intim a putut alunga din corpul Mariei Magdalena mii de Euri.

Reflectând la toate aceste lucruri, putem deduce clar cã singurul lucru demn pe care îl posedãm în interiorul nostru este ESENȚA; din pãcate ea se aflã îmbuteliatã în toate acele multiple euri ale Psihologiei revoluționare.

Este lamentabil faptul cã esența se desfãșoarã întotdeauna în virtutea propriei sale îmbutelieri. Indiscutabil, esența sau conștiința, care este același lucru, doarme profund.


Info: Playerul video de pe acest blog doar face enabled la linkul extern, youtube, openload, vimeo, etc, deci trebuie sa asteptati sa se incarce!



Apreciem sprijinul celor cu suflet, pentru acoperirea cheltuielilor de funcționare.

Your email is never published or shared.