Samael Aun Weor – Dialectica constiintei

In munca esotericã legatã de eliminarea elementelor indezirabile pe care le purtãm în interiorul nostru, apare uneori dezgustul, oboseala și plictiseala. Incontestabil avem nevoie sã ne întoarcem întotdeauna la punctul de plecare originar și sã revalorizãm fundamentele muncii psihologice, dacã într-adevãr aspirãm la o schimbare radicalã.


A iubi munca esotericã este indispensabil când se vrea cu adevãrat o transformare interioarã completã. Câtã vreme nu iubim munca psihologicã ce conduce la schimbare, reevaluarea principiilor se dovedește ceva mai mult decât imposibil.

Ar fi absurd sã credem cã am putea fi interesați de muncã dacã în realitate nu am ajuns s-o iubim. Aceasta înseamnã cã iubirea este imperioasã atunci când încercãm iar și iar sã revalorizãm fundamentele muncii psihologice.

Este urgent, înainte de toate, sã știm ce este ceea ce se numește conștiințã, cãci sunt multe persoanele care niciodatã nu s-au interesat sã știe ceva despre aceasta. Orice persoanã obișnuitã niciodatã nu ar ignora faptul cã un boxer ce cade fãcut knock-out în ring își pierde conștiința. E clar cã revenindu-și, bietul pugilist își capãtã din nou conștiința.

În consecințã, oricine înțelege cã existã o diferențã clarã între personalitate și conștiințã. Când venim pe lume cu toții avem un procent de trei la sutã conștiințã și un procent de nouãzeci și șapte la sutã repartizabil între subconștient, infraconștient și inconștient.

Cele trei procente de conștiințã treazã pot fi crescute pe mãsurã ce lucrãm asupra noastrã înșine. Nu este cu putințã sã ne mãrim conștiința prin procedee exclusiv fizice sau mecanice.

Fãrã îndoialã, conștiința se poate trezi numai pe baza unor munci conștiente și suferințe voluntare. Trebuie sã înțelegem, existã diferite tipuri de energie în interiorul nostru: primul – energie mecanicã, al doilea – energie vitalã, al treilea – energie psihicã, al patrulea – energie mentalã, al cincilea – energie a voinței, al șaselea – energie a conștiinței, al șaptelea – energia spiritului pur.

Oricât am multiplica energia pur mecanicã, niciodatã nu vom reuși sã trezim conștiința. Oricât am mãri forțele vitale în organismul nostru, niciodatã nu vom ajunge sã trezim conștiința.

Multe procese psihologice au loc înãuntrul nostru fãrã ca pentru aceasta sã intervinã în vreun fel conștiința. Oricât de mari ar fi disciplinãrile minții, energia mentalã nu va reuși niciodatã sã trezeascã diversele funcționalisme ale conștiinței.

Forța voinței, chiar dacã ar fi multiplicatã la infinit, nu reușește sã trezeascã conștiința. Toate aceste tipuri de energie se repartizeazã pe diferite niveluri și dimensiuni ce nu au nimic de-a face cu conștiința. Conștiința poate fi trezitã numai prin munci conștiente și eforturi corecte.

Micul procent de conștiințã pe care îl posedã umanitatea, în loc sã fie mãrit, obișnuiește sã fie irosit în mod inutil în viațã. Este evident cã identificându-ne cu toate întâmplãrile din existența noastrã, risipim în zadar energia conștiinței.

Noi ar trebui sã vedem viața ca pe un film, fãrã a ne identifica vreodatã cu nici o comedie, dramã sau tragedie, astfel am economisi energie conștientivã. Conștiința în ea însãși este un tip de energie de o foarte înaltã frecvențã vibratorie.

Nu trebuie sã confundãm conștiința cu memoria, cãci sunt atât de diferite una de cealaltã, cum este lumina farurilor automobilului fațã de șoseaua pe care mergem.

Multe acte se desfãșoarã în interiorul nostru fãrã vreo participare a ceea ce se numește conștiințã. În organismul nostru se petrec o mulțime de ajustãri și reajustãri, fãrã ca pentru aceasta conștiința sã participe la ele.

Centrul motor al corpului nostru poate conduce un automobil sau poate dirija degetele ce ating clapele unui pian fãrã cea mai micã participare a conștiinței. Conștiința este lumina pe care inconștientul nu o percepe. Nici orbul nu percepe lumina fizicã solarã, dar ea existã prin ea însãși.

Trebuie sã ne deschidem pentru ca lumina conștiinței sã pãtrundã în tenebrele înspãimântãtoare ale eului însuși, ale sinelui însuși.

Acum vom înțelege mai bine semnificația cuvintelor lui Ioan, când Evanghelia spune: „Lumina a venit la întuneric, dar întunericul nu a înțeles-o”. Însã ar fi imposibil ca lumina conștiinței sã poatã pãtrunde în tenebrele eului însuși, dacã înainte nu am folosi simțul minunat al autoobservãrii psihologice.

Trebuie sã-i deschidem drum luminii pentru a ilumina profunzimile întunecate ale Eului Psihologiei. O persoanã nu s-ar autoobserva niciodatã, dacã nu ar avea interes sã se schimbe; un asemenea interes este posibil numai atunci când cineva iubește cu adevãrat învãțãturile esoterice.

Acum vor înțelege cititorii noștri motivul pentru care îi sfãtuim sã revalorizeze iar și iar instrucțiunile cu privire la munca asupra lor înșiși. Conștiința treazã ne permite sã experimentãm în mod direct realitatea.

Din nefericire, animalul intelectual în mod greșit numit om, fascinat de puterea de formulare a logicii dialectice, a uitat dialectica conștiinței.

Indiscutabil, puterea de a formula concepte logice se dovedește a fi în fond extrem de sãracã. De la tezã putem trece la antitezã și prin intermediul discuției sã ajungem la sintezã, dar aceasta din urmã continuã sã fie în sine un concept intelectual, care în nici un fel nu poate coincide cu realitatea.

Dialectica Conștiinței este mai directã, ne permite sã experimentãm realitatea oricãrui fenomen în el însuși și prin sine însuși. Fenomenele naturale în nici un caz nu coincid în mod exact cu conceptele formulate de minte.

Viața se desfãșoarã clipã de clipã și când o capturãm pentru a o analiza, o ucidem. Când încercãm sã deducem concepte, observând un fenomen natural oarecare, încetãm de fapt sã percepem realitatea fenomenului și vedem în acesta numai reflectarea teoriilor și conceptelor învechite care nu au câtuși de puțin vreo legãturã cu faptul observat.

Halucinația intelectualã este fascinantã și vrem cu orice preț ca toate fenomenele naturii sã coincidã cu logica noastrã dialecticã. Dialectica conștiinței se bazeazã pe experiențele trãite și nu pe simplul raționalism subiectiv.

Toate legile naturii existã înãuntrul nostru înșine și, dacã în interiorul nostru nu le descoperim, nicicând nu le vom descoperi în afara noastrã. Omul este cuprins în Univers și Universul este cuprins în om.

Real este ceea ce experimenteazã cineva în interiorul sãu, numai conștiința poate experimenta realitatea. Limbajul conștiinței este simbolic, intim, profund semnificativ și doar cei treji îl pot înțelege.

Cel ce vrea sã trezeascã conștiința trebuie sã elimine din interiorul sãu toate elementele nedorite care constituie Egoul, Eul Însuși, înãuntrul cãrora se aflã îmbuteliatã esența.


Info: Playerul video de pe acest blog doar face enabled la linkul extern, youtube, openload, vimeo, etc, deci trebuie sa asteptati sa se incarce!



Apreciem sprijinul celor cu suflet, pentru acoperirea cheltuielilor de funcționare.

MunteanJune 18, 2018 - 3:58 pm

Va rog sa-mi transmiteti din ce carte e acest pasaj.Multumesc!

TrezireaInteligentei.roJune 18, 2018 - 6:46 pm

Buna, Samael Aun Weor – Marea Rebeliune

Your email is never published or shared.