Samael Aun Weor – Corsarul

Pentru anumite persoane excesiv de superficiale, teoria reîncarnării este un subiect de bătaie de joc; pentru altele foarte religioase, ea poate însemna ceva tabu sau un păcat; pentru pseudo-ocultişti este o credinţă foarte solidă; pentru escrocii intelectuali ea este o utopie fără sens; dar, pentru oamenii care îşi amintesc de existenţele lor trecute, reîncarnarea este un fapt.


In numele adevărului, trebuie să afirm solemn că m-am născut amintindu-mi toate reîncarnările mele trecute şi jur ca acest lucru nu este un delict. Sînt un om cu Conştiinţa trează. Este clar că trebuie să se facă o diferenţă netă între Reîncarnare şi Întoarcere (două legi foarte diferite), dar nu acesta este scopul prezentului capitol.

După acest preambul, să trecem la fapte, la miezul problemei. Odinioară, cînd mările erau pline de corăbii pirat, a trebuit să trec printr-o groaznică mîhnire. Atunci, Bodhisattva îngerului Diabulo Cartobu era reîncarnat. Nu este inutil de a afirma cu o anumită insistenţă că acea fiinţă poseda un trup femeiesc de o frumuseţe neasemuită. Este evident că eu eram tatăl ei.

Din nefericire, într-un ceas nenorocos, piraţii plini de cruzime care nu respectau nici viaţa, nici onoarea, după ce au devastat satul european unde mulţi cetăţeni trăiau în pace, au sechestrat tinerele frumoase ale locului dintre care făcea parte, evident, fiica mea, o domnişoară inocentă din vremurile trecute.

In ciuda groazei atîtor sateni, ajunsei, punîndu-mi în pericol propria viaţă, să-l înfrunt cu vitejie pe perfidul căpitan al vasului pirat. “Scoateţi-o pe fiica mea din acest infern în care aţi aruncat-o şi vă promit că vă voi scoate sufletul din iadul în care el s-a scufundat deja!” Acestea au fost dureroasele mele exclamaţii!

Groaznicul corsar, privindu-mă cu mîndrie, se înduioşă de persoana mea neînsemnată şi, cu o voce imperioasă, îmi ordonă să aştept o clipă. Cu o nesfîrşită nelinişte, îl văzui pe pirat întorcîndu-se spre vaporul sau negru; înţeleg că a ştiut să-i înşele cu viclenie pe aceşti necruţători lupi de mare; ceea ce este sigur este că, la cîteva clipe după aceea, el îmi înapoie fiica.

Pentru Dumnezeu şi Sfînta Maria! Cine s-ar fi gîndit că, după atîtea secole, urma să întîlnesc din nou Ego-ul acelui groaznic corsar, reîncorporat într-un nou corp
uman.

Aşa este Legea Veşnicei întoarceri a tuturor fiinţelor şi a tuturor lucrurilor; şi totul se repetă în acord cu o altă lege, numită Recurenţă.

Intr-o noapte de mari nelinişti spirituale, îl găsii bucuros într-un grup de aspiranţi rozicrucieni. Acest corsar bătrîn vorbea şi limba engleză si îmi spuse chiar ca a calatorit mult, căci el fusese marinar într-o întreprindere navala nord-americană. Această prietenie a fost, cu toate acestea, un foc nebun, un foc de paie, căci am putut să verific pe deplin că acest om, cu toate dorinţele sale mistice, continua în forul său interior cel mai intim să fie fostul corsar, îmbrăcat în haine moderne.

Omul în chestiune îmi povestea cu mare entuziasm experienţele sale astrale, căci este de necontestat că ştia să se dedubleze după bunul său plac. Intr-o anumită zi, printre atîtea altele, am convenit asupra unei întîlniri metafizice transcendente la S.S.S. din Berlin, în Germania.

A fost pentru mine o experienţă relativ nouă, căci, pînă atunci, nu mi se mai întîmplase să realizez experienţa proiecţiei voluntare, a Eidolon-ului, dar ştiam că pot s-o fac; şi de aceea îndrăznii să accept această întîlnire.

Imi amintesc cu o totală claritate de acele momente solemne în care m-am transformat în spion al propriului meu vis. Aşteptam în pîndă mistică clipa tranziţiei dintre veghe şi somn; voiam să profit de acea clipă minunată pentru a evada din Corpul meu fizic.

Starea de oboseală şi primele imagini ale somnului au fost suficiente pentru a înţelege perfect că momentul dorit a venit. Mă ridicai uşor din pat şi, mergînd foarte calm, am ieşit din casă, posedat de o anumită voluptate spirituală minunată, fermecătoare.

Este de necontestat că, ridicîndu-mă din pat în momentul în care urma să adorm, dedublarea astrală, separarea foarte naturală de Eidolon, se produsese. Cu strălucirea foarte particulară a corpului astral, mă îndepărtai de împrejurimi cu dorinţa de a ajunge la Templul din Berlin.

Evident, am făcut o călătorie fermecătoare deasupra apelor agitate ale oceanului Atlantic. Plutind senin în atmosfera astrală strălucitoare a acelei lumi, am atins
pămînturile bătrînei Europe şi m-am îndreptat imediat spre capitala Franţei. Mergeam în tăcere, ca o fantomă pe toate acele străzi vechi care, altădată, serviseră drept scenă Revoluţiei franceze.

Deodată, se produse ceva insolit; o undă telepatică îmi atinsese plexul solar şi am resimţit ordinul imperios de a intra într-o locuinţă. Niciodată, în nici un fel, nu voi regreta că am trecut pragul unei atît de nobile locuinţe, căci am avut fericirea de a găsi acolo un prieten din reîncarnările mele trecute.

Prietenul în chestiune plutea fericit, cufundat în ambianţa astrală fluidă, în afara corpului său fizic care zăcea adormit în patul său parfumat de acaju. Corpul fizic al fermecătoarei sale iubite dormea de asemenea în patul nupţial; sufletul sideral al acesteia din urmă, departe de învelişul său muritor, împărtăşea bucuria mirifică a soţului său şi plutea şi el. Şi văzui doi copii mici de o mare frumuseţe, jucîndu-se fericiţi în farmecul magic al acelei locuinţe.

Il salutai pe fostul meu prieten şi pe Eva sa inefabilă, dar copiii s-au speriat de prezenţa mea neobişnuită. Imi păru preferabil să ies pe străzile Parisului şi prietenul meu nu respinse această idee; palăvrăgind împreuna, ne îndepărtarăm de casa deliciilor.

Merserăm încet, încet, pe toate străzile şi bulevardele care pleacă din centru spre periferie. In împrejurimile acestui oraş mare, i-am propus – la întîmplare, cum se spune aici – să vizităm împreună Templul ezoteric din Berlin; Iniţiatul refuză foarte amabil invitaţia obiectînd că avea o soţie şi copii şi că voia să-şi concentreze atenţia doar asupra problemelor economice ale vieţii.

Cu mare părere de rău, m-am îndepărtat de acel om cu conştiinţa trează şi am regretat că-l văd trecîndu-şi munca ezoterică pe al doilea plan. Agăţîndu-mă de lumina astrală a minunilor şi miracolelor, am trecut deasupra unor ziduri foarte vechi. Fericită călătorie, de-a lungul drumului sinuos care, şerpuind, se desfăşura
aici, acolo şi mai departe.

Imbătat de extaz, am ajuns la Templul cu zidurile transparente; intrarea în Locul sfînt era, cu siguranţă, foarte neobişnuită. Văzui un fel de parc de duminică, în întregime plin de plante superbe şi flori minunate care răspîndeau un suflu de moarte. La capătul extraordinar al acestei grădini fermecate, strălucea solemn Templul splendorilor. Porţile din grilaj de fier, care permiteau accesul în preţiosul parc al Sanctuarului, cîteodată se deschideau, pentru a lăsa pe cineva să intre, şi alteori se închideau.

Acel întreg ansamblu delicat şi minunat era luminat de lumina imaculată a Spiritului universal al vieţii. Fericit, în faţa Sanctasantorum-ului am găsit mulţi nobili aspiranţi, de naţionalităţi, popoare şi limbi diferite. Suflete mistice care, mişcate de forţa dorinţei, în timpul orelor cînd Corpul fizic este adormit, evadează din forma compactă şi muritoare pentru a veni pîna la Sancta. Toţi aceşti sublimi credincioşi vorbeau despre subiecte inefabile; ei vorbeau de Legea Karmei, perorau asupra evenimentelor cosmice extraordinare. Se degaja din ei-înşişi parfumul prieteniei şi savoarea sincerităţii.

In această stare de confort, mergeam ici şi colo, în căutarea îndrăzneţului pirat care îmi dăduse acea tragică întîlnire. M-am repezit în numerose grupuri întrebind de personajul în chestiune, dar nimeni nu a putut să-mi dea nici dea mai mică informaţie.

Inţelesei atunci că acel fost pirat nu se ţinuse de cuvîntul dat. Nu cunoşteam motivele şi mă simţii frustrat. M-am hotărît să mă apropiu în tăcere de poarta glorioasă a Templului Inţelepciunii; am vrut să pătrund în interiorul Locului Sfînt, dar Paznicul îmi închise poarta zicînd: “Nu este încă timpul, du-te!”

Senin şi înţelegător, mă aşezai bucuros pe piatra simbolică, foarte apropiată de portalul misterului. In acele momente de plenitudine, mă auto-observai în ansamblu; nu sînt cu siguranţă un subiect cu psihism subiectiv; m-am născut cu Conştiinţa trează şi am acces la Cunoaşterea obiectivă.

Cît de frumos mi se părea Corpul astral! (Resultat al unor foarte vechi şi splendide transmutaţii ale libidoului).

Imi amintii de Corpul meu fizic care dormea în acel moment în lumea occidentala departe, într-un sat din America. Auto-observîndu-mă, am comis eroarea de a confrunta vehicolul astral şi fizic; rezultatul unei asemenea comparaţii a fost că extazul a dispărut şi că mă întorsei instantaneu în interiorul învelişului meu compact, material.

Cîteva clipe după aceea, mă ridicai din pat; reuşisem o minunată dedublare astrală.

Cînd l-am întrebat cu severitate pe bătrînul pirat din ce motiv nu fusese capabil să-şi respecte cuvîntul, nu a putut să-mi dea un răspuns satisfăcator. Treizeci şi cinci de ani se scurseră de la vremurile cînd bătrînul lup de mare şi cu mine ne-am înţeles asupra unei întîlniri atît de misterioase.

Dincolo de timp şi de distanţă, acest personaj straniu nu mai era decît o amintire scrisă între paginile prăfuite ale vechilor mele cronici. Dar mărturisesc fără ocolişuri că, după atîţia ani, mi se întîmplă să fiu surprins de ceva insolit. Intr-o noapte de primavară, atunci cînd lipseam din forma compactă, trecatoare, îl văzui pe Domnul Shiva (Spiritul-Sfînt), Monada mea Sfînta, Supraindividuală, sub trăsăturile inefabile ale Bătrînului Zilelor.

Domnul îl admonesta foarte sever pe bătrînul corsar al mărilor. Este de necontestat că Trupul fizic al acestuia din urmă, în acea oră din noapte, era adormit în patul său. Am vrut cu nerăbdare să intervin ca un al treilea in discuţie. Bătrînul Secolelor îmi impuse în mod categoric calmul şi tăcerea. Odinioara, acel pirat îmi înapoiase fiica, scoţînd-o din Infernul unde el însuşi o cufundase. Acum, Fiinţa mea Reală – Samael – se luptase pentru a-l elibera, pentru a-l emancipa, pentru a-l scoate din Lumile infernale.


Info: Playerul video de pe acest blog doar face enabled la linkul extern, youtube, openload, vimeo, etc, deci trebuie sa asteptati sa se incarce!


Spune "mulțumesc" printr-o donație.


Your email is never published or shared.