Samael Aun Weor – Centrul de gravitatie permanent

Neexistând o adevarata individualitate, se dovedeste imposibil sa existe o continuitate a scopurilor. Daca nu exista individul psihologic, daca în fiecare dintre noi traiesc multe persoane, daca nu exista un subiect responsabil, ar fi absurd sa-i pretindem cuiva o continuitate a scopurilor. Stim bine ca înauntrul unei persoane traiesc multe persoane, asadar, simtul deplin al responsabilitatii nu exista de fapt în noi. Ceea ce un anumit Eu afirma la un moment dat, nu poate avea nici o seriozitate, datorita faptului concret ca oricare alt Eu poate afirma exact contrariul în orice alt moment.


Ceea ce e grav în toate acestea este ca multi oameni cred ca poseda simtul responsabilitatii morale si se auto-înseala afirmând ca sunt mereu aceiasi. Exista persoane care la un moment dat al existentei lor vin la studiile Gnostice, stralucesc prin forta nazuintei, se entuziasmeaza de munca esoterica si chiar jura sa-si consacre întreaga existenta acestor chestiuni. Indiscutabil, toti fratii miscarii noastre ajung chiar sa admire un astfel de entuziast. Nu poti decât sa simti o mare bucurie ascultând persoane de acest fel, atât de devotate si complet sincere.

Cu toate acestea, idila nu dureaza mult timp, într-o buna zi, din cauza unui motiv oarecare, justificat sau nejustificat, simplu sau complicat, persoana se retrage din Gnoza, atunci abandoneaza munca esoterica si pentru a repara nedreptatea, sau încercând sa se justifice pe ea însasi, se afiliaza la oricare alta organizatie mistica si crede ca acum merge mai bine.

Tot acel du-te vino, toata acea schimbare neîncetata de scoli, secte, religii, se datoreaza multimii de Euri care, în interiorul nostru, lupta între ele pentru propria suprematie. Dat fiind faptul ca fiecare Eu poseda propriul sau criteriu, propria sa minte, propriile sale idei, este aproape normala aceasta schimbare de pareri, aceasta ratacire constanta din organizatie în organizatie, din ideal în ideal etc.

Subiectul în sine, nu este altceva decât o masina care imediat serveste drept vehicul atât unui Eu, cât si altuia. Anumite Euri mistice se auto-înseala, dupa ce au abandonat o secta oarecare, se decid sa se creada Zei, stralucesc ca focurile de paie si în cele din urma dispar.

Exista persoane care se dedica pe moment muncii esoterice si apoi, în clipa în care alt Eu intervine, abandoneaza definitiv aceste studii si se lasa înghitite de viata. Evident, daca cineva nu lupta împotriva vietii, aceasta îl devoreaza si sunt rari aspirantii care, într-adevar, nu se lasa înghititi de viata.

Existând înauntrul nostru o întreaga multiplicitate de Euri, centrul de gravitatie permanent nu poate exista. Este aproape normal ca nu toti subiectii sa se auto-realizeze în mod intim. Stim bine ca autorealizarea intima a Fiintei pretinde o continuitate a scopurilor si, cum se face ca e foarte dificil sa gasesti pe cineva care sa aiba un centru de gravitatie permanent, atunci, nu este ciudat faptul ca sunt foarte rare persoanele care ajung la auto-realizarea interioara profunda. Normal este ca un om sa se entuziasmeze pentru munca esoterica si ca apoi sa o abandoneze; ciudat este ca un om sa nu abandoneze munca si sa-si atinga scopul.

Cu siguranta si în numele adevarului, afirmam ca Soarele face un experiment de laborator foarte complicat si teribil de dificil. Înauntrul animalului intelectual, în mod gresit numit om, exista germeni care, dezvoltati corespunzator, pot sa ne transforme în oameni solari.

Totusi, este bine sa clarificam ca nu este sigur ca acei germeni se vor dezvolta, normal este ca ei sa degenereze si sa se piarda în mod lamentabil. În orice caz, amintitii germeni, care trebuie sa ne preschimbe în oameni solari, au nevoie de un ambient adecvat, caci este bine stiut ca samânta nu germineaza într-un mediu
sterp, se pierde. Pentru ca samânta reala a omului, depozitata în glandele noastre sexuale, sa poata germina, este nevoie de o continuitate a scopurilor si un corp fizic normal.

Daca nu lucram asupra noastra însine, involuam si degeneram înspaimântator. Experimentul pe care Soarele îl face în laboratorul naturii, cu siguranta, pe lânga faptul ca e dificil, a dat foarte putine rezultate. A crea oameni solari este cu putinta numai când exista o adevarata cooperare în fiecare dintre noi. Nu este posibila crearea omului solar, daca nu stabilim mai întâi un centru de gravitatie permanent în interiorul nostru.

Cum am putea avea o continuitate a scopurilor daca nu stabilim în psihicul nostru centrul de gravitatie?

Orice rasa creata de Soare, desigur, nu are alt obiectiv în natura, decât cel de a servi intereselor acestei creatii si experimentului solar.

Daca Soarele esueaza în experimentul sau, îsi pierde orice interes pentru o astfel de rasa, iar aceasta, de fapt, ramâne condamnata la distrugere si la involutie.

Fiecare dintre rasele ce au existat pe fata Pamântului a servit pentru experimentul solar. Din fiecare rasa Soarele a obtinut câteva victorii, recoltând mici grupuri de oameni solari.

Când o rasa si-a dat roadele sale, dispare în mod progresiv sau piere în mod violent prin mari catastrofe. Crearea oamenilor solari este posibila când o persoana lupta pentru a deveni independenta de fortele lunare.

Fara nici o îndoiala ca toate acele Euri pe care le purtam în psihicul nostru sunt de tip exclusiv lunar.

Ar fi imposibil sa ne eliberam în vreun mod de forta lunara, daca în prealabil nu am stabili în noi un centru de gravitatie permanent.

Cum am putea dizolva totalitatea Eului pluralizat daca nu avem o continuitate a scopurilor?

În ce mod am putea avea o continuitate a scopurilor, fara sa fi stabilit înainte, în psihicul nostru, un centru de gravitatie permanent?

Dat fiind faptul ca rasa actuala, în loc sa devina independenta de influenta lunara, a pierdut orice interes pentru inteligenta solara, incontestabil s-a condamnat singura la involutie si degenerare. Nu este posibil ca omul adevarat sa apara prin intermediul mecanicii evolutive.

Stim bine ca evolutia si sora sa geamana, involutia, sunt doar doua legi ce constituie axa mecanica a întregii naturi. Se evolueaza pâna la un anumit punct perfect definit si apoi vine procesul involutiv; oricarei înaltari îi urmeaza o coborâre si viceversa.

Noi suntem exclusiv masini controlate de diverse Euri. Servim economiei naturii, nu avem o individualitate definita.

Avem nevoie sa ne schimbam cu maxima urgenta cu scopul ca germenii omului sa-si dea roadele. Doar lucrând asupra noastra însine cu o adevarata continuitate a scopurilor si cu simtul deplin al responsabilitatii morale, putem sa ne transformam în oameni solari.

Aceasta implica sa ne consacram totalitatea existentei muncii esoterice asupra noastra însine. Aceia care au speranta sa ajunga la stadiul solar prin intermediul mecanicii evolutiei, se înseala pe ei însisi si se condamna, de fapt, la degenerarea involutiva.

În munca esoterica nu ne putem permite luxul versatilitatii; aceia care au idei nestatornice, aceia care astazi lucreaza asupra psihicului lor si mâine se lasa înghititi de viata, aceia care cauta subterfugii, justificari pentru a abandona munca esoterica, vor degenera si vor involua.

Unii amâna greseala, lasa totul pe ziua de mâine, pâna când îsi îmbunatatesc situatia economica, fara a tine seama ca experimentul solar este ceva foarte diferit de criteriul lor si de obisnuitele lor proiecte.

Nu este atât de usor sa ne transformam în oameni solari, când purtam Luna în interiorul nostru. (Egoul este lunar.) Pamântul are doua Luni; a doua dintre acestea este numita Lilith si se afla putin mai departe decât Luna alba. Aceea este Luna neagra.

Fortele cele mai sinistre ale Egoului ajung la Pamânt dinspre Lilith si produc rezultate psihologice infraumane si bestiale. Crimele presei de scandal, asasinatele cele mai monstruoase ale istoriei, delictele cele mai nebanuite etc. etc. etc., se datoreaza undelor vibratorii ale lui Lilith.

În inter-relatie exista auto-descoperire si auto-revelatie. Cine renunta la convietuirea cu semenii sai, renunta deopotriva la auto descoperire.

Orice incident al vietii, oricât de nesemnificativ ar parea, fara îndoiala, are drept cauza, în noi, un actor intim, un agregat psihic, un „Eu”. Auto-descoperirea este posibila când ne gasim în stare de perceptie alerta, de alerta noutate. „Eul” descoperit în flagrant delict, trebuie sa fie observat cu luare-aminte în creierul, inima si sexul nostru.

Un „Eu” oarecare de desfrâu ar putea sa se manifeste în inima ca iubire, în creier ca un ideal, însa îndreptându-ne atentia asupra centrului sexual, vom simti o anumita excitatie bolnavicioasa inconfundabila.

Judecarea oricarui „Eu” trebuie sa fie definitiva. Trebuie sa-l asezam pe banca acuzatilor si sa-l judecam fara crutare. Orice subterfugiu, justificare, consideratie, trebuie sa fie eliminate, daca vrem cu adevarat sa devenim constienti de „Eul” pe care nazuim sa-l extirpam din psihicul nostru.

Executia este diferita; nu ar fi posibil sa executam un „Eu” oarecare, fara sa-l fi observat si judecat mai întâi. Rugaciunea în munca psihologica este fundamentala pentru disolutie. Avem nevoie de o putere superioara mintii daca într-adevar dorim sa dezintegram vreun „Eu”.

Mintea, prin ea însasi, nicicând nu ar putea dezintegra nici un „Eu”, aceasta este indiscutabil, incontestabil.

A te ruga înseamna a sta de vorba cu Dumnezeu. Noi trebuie sa apelam la Dumnezeul Mama în intimitatea noastra, daca într-adevar vrem sa dezintegram „Euri”; cine nu-si iubeste Mama, fiul ingrat, va esua în munca asupra lui însusi.

Fiecare dintre noi îsi are Mama sa Divina particulara individuala; ea, în sine însasi, este o parte a propriei noastre Fiinte, dar derivata. Toate popoarele de altadata l-au adorat pe „Dumnezeul Mama” în partea cea mai profunda a Fiintei noastre. Principiul feminin al Eternului este ISIS, MARIA, TONANTZIN, CIBELE, RHEA, ADONIA, INSOBERTA etc. etc.

Daca în lumea exclusiv fizica avem tata si mama, în partea cea mai adânca a Fiintei noastre îi avem deopotriva pe Tatal nostru care se afla în secret si pe Divina noastra Mama KUNDALINI.

Exista atâtia Tati în Cer câti oameni pe pamânt. Dumnezeul Mama, în propria noastra intimitate, este aspectul feminin al Tatalui nostru care se afla în secret. EL si EA sunt, desigur, cele doua parti superioare ale Fiintei noastre intime. Fara îndoiala EL si EA sunt însasi Fiinta noastra Reala, dincolo de „EUL” psihologiei.

EL se dedubleaza în EA si comanda, dirijeaza, instruieste. EA elimina elementele nedorite pe care le purtam în interiorul nostru, cu conditia unei munci continue asupra noastra însine.

Când vom fi murit radical, când toate elementele nedorite vor fi fost eliminate dupa multe munci constiente si suferinte voluntare, vom fuziona si ne vom integra cu „TATAL-MAMA”, atunci vom fi Zei teribil de Divini, dincolo de bine si de rau.

Mama noastra Divina particulara, individuala, prin intermediul puterilor sale înflacarate poate reduce la praf cosmic oricare dintre acele multe „Euri” care va fi fost observat si judecat în prealabil.

În nici un caz nu ar fi necesara o formula specifica pentru a ne ruga Mamei noastre Divine interioare. Trebuie sa fim foarte naturali si simpli adresându-ne EI. Copilul care se adreseaza mamei sale, nu are nicicând formule speciale, spune ceea ce-i iese din inima si atâta tot. Nici un „Eu” nu se dizolva instantaneu; Divina noastra Mama trebuie sa lucreze si chiar sa sufere foarte mult înainte de a izbuti o anihilare a oricarui „Eu”.

Deveniti introvertiti, dirijati-va ruga spre interior, cautând-o înauntrul vostru pe Divina voastra Doamna si cu implorari sincere puteti sa-i vorbiti. Rugati-o sa dezintegreze acel „Eu” pe care îl veti fi observat si judecat în prealabil.

Simtul auto-observarii intime, pe masura ce se va dezvolta, va va permite sa verificati avansarea progresiva a muncii voastre. Întelegerea si discernamântul sunt fundamentale; totusi, este nevoie de ceva în plus daca vrem într-adevar sa dezintegram „EUL ÎNSUSI”.

Mintea îsi poate oferi luxul de a eticheta orice defect, de a-l trece dintr-un compartiment în altul, de a-l expune, de a-l ascunde etc., însa nicicând nu l-ar putea descompune în mod fundamental. Este nevoie de o „putere speciala” superioara mintii, de o putere înflacarata, capabila sa prefaca în cenusa orice defect.

STELLA MARIS, Divina noastra Mama, are acea putere, poate pulveriza orice defect psihologic. Mama noastra Divina traieste în intimitatea noastra, dincolo de corp, de afecte si deminte. Ea este prin ea însasi o putere ignica superioara mintii.

Mama noastra Cosmica particulara, individuala, poseda Întelepciune, Iubire si Putere. În ea exista perfectiune absoluta. Bunele intentii si repetarea constanta a acestora, nu servesc la nimic, nu conduc la nimic. Nu ar servi la nimic sa repetam: „nu voi mai fi desfrânat”; Eurile lascivitatii oricum vor continua sa existe în adâncimea însasi a psihicului nostru. Nu ar servi la nimic sa repetam zilnic: „nu voi mai fi mânios”; Eurile mâniei vor continua sa existe în adâncul nostru psihologic. Nu ar servi la nimic sa spunem zilnic: „nu voi mai fi lacom”. Eurile lacomiei vor continua sa existe în diversele strafunduri ale psihicului nostru.

Nu ar servi la nimic sa ne retragem din lume si sa ne închidem într-o manastire sau sa traim într-o grota; Eurile înauntrul nostru vor continua sa existe. Unii anahoreti care traiesc în pesteri, pe baza de discipline riguroase au ajuns la extazul sfintilor si au fost dusi în ceruri, unde au vazut si au auzit lucruri care fiintelor umane nu le este dat sa le înteleaga; totusi, Eurile au continuat sa existe în interiorul lor.

Incontestabil, Esenta poate sa scape din „Eu” pe baza de discipline riguroase si sa se bucurede extaz, însa dupa clipa de fericire, se reîntoarce în interiorul „Eului Însusi”. Cei care s-au obisnuit cu extazul, fara sa-si fi dizolvat „Egoul”, cred ca deja au atins eliberarea, se autoînseala crezându-se Maestri si chiar intra în Involutia scufundata.

Niciodata nu ne-am pronunta împotriva încântarii mistice, împotriva extazului si a fericirii Sufletului în absenta EGOULUI.

Vrem doar sa accentuam necesitatea de a dizolva „Eurile” pentru a obtine eliberarea finala.

Esenta oricarui anahoret disciplinat, obisnuit a sa scape din „Eu”, repeta acea fapta eroica dupa moartea corpului fizic, se bucura un timp de extaz si apoi revine ca Geniul lampii lui Aladin în interiorul sticlei, în Ego, în Eul Însusi.

Atunci nu-i mai ramâne altceva de facut decât sa se reîntoarca într-un nou corp fizic, cu scopul de a-si repeta viata pe scena existentei.

Multi mistici care s-au dezîncarnat în pesterile din Himalaia, în Asia Centrala, acum sunt persoane comune, obisnuite, în aceasta lume, în ciuda faptului ca adeptii lor înca îi adora si-i venereaza.

Orice încercare de eliberare, oricât de grandioasa ar fi, daca nu tine cont de necesitatea de a dizolva Egoul, este condamnata la esec.


Info: Playerul video de pe acest blog doar face enabled la linkul extern, youtube, openload, vimeo, etc, deci trebuie sa asteptati sa se incarce!


Apreciem sprijinul celor cu suflet, pentru acoperirea cheltuielilor de funcționare.



Your email is never published or shared.