Rav Michael Laitman, PhD – Recastigarea constiintei, noi si lumea

De la naştere, noi avem instrumentele pentru percepţia realităţii fizice. În aceste instrumente sunt „particulele de informaţii” despre stadiile şi formele pe care suntem destinaţi să le realizăm – Reshimot. Prin intermediul educaţiei şi a influenţei mediului înconjurător, instrumentele noastre evoluează până când căpătăm percepţia „normală” a realităţii fizice. Totuşi acest lucru nu este valabil şi pentru percepţia realităţii spirituale. Nu avem „standarde” după care să testăm dacă construim corect vasele noastre interioare pentru a dezvălui atributele dăruirii şi descoperirea realităţii spirituale.


Nu ştim ce să facem cu dorinţele noastre, cum ar trebui să le formăm, şi cu ce intenţii ar trebui să le pregătim. Pentru a veni în sprijinul nostru în aceasta privinţă, cabaliştii ne furnizează definiţiile necesare. Ei ne învaţă cum ne putem calibra instrumentele noastre de percepţie pentru a pătrunde realitatea spirituală.

Percepem realitatea fizică într-o manieră predeterminată; am fost născuţi şi crescuţi fără să ni se ceară părerea în această privinţă. Şabloanele percepţiei fizice care au fost formate în noi în timp ce ne maturizam, ne fac să simţim Lumina lui Ein Sof. Această Lumină de fapt ne este opusă tot timpul – realitatea fizică în care existăm noi şi lumea ce ne înconjoară.

Totuşi, nimic nu este predeterminat în ceea ce priveşte realitatea spirituală. Trebuie să ne găsim propriile căi de a percepe spiritualitatea, şi doar instrumentele pe care le vom construi ne vor furniza fiecăruia, înţelegerea despre Creator, Forţa Superioară care construieşte şi influenţează totul.

Ar trebui să nu uităm că realitatea este construită în interiorul nostru. Calităţile noastre interioare reflectă „o umbră” peste Lumina abstractă, prin crearea tabloului nostru despre lume, atât spiritual cât şi fizic. De aceea, modul în care vom percepe Creatorul, depinde doar de propriile noastre calităţi.

Înţelepciunea Cabalei şi-a menţinut poziţia în ceea ce priveşte percepţia realităţii de mii de ani. În schimb, ştiinţa a cultivat abordarea sa, prin mai multe etape cheie. Percepţia clasică, a cărui protagonist a fost Isaac Newton, afirmă că lumea există în sine, chiar dacă noi o percepem sau nu. După cum ştiinţa biologiei a evoluat, ne-a permis să vedem lumea prin intermediul ochilor altor creaturi. Am descoperit că variate animale percep lumea în moduri foarte diferite.

De exemplu, o albină vede mii de tablouri, care se combină pentru a crea tabloul lumii din jurul acesteia. Un câine percepe lumea în primul rând ca „pete de parfum”. Apoi, Einstein a descoperit că schimbarea vitezei observatorului produce tablouri ale realităţii, fundamental diferite.

Aceste descoperiri ne-au redeschis o a doua abordare, care afirmă că tabloul lumii depinde de cel ce îl percepe. Observatorii cu diferite calităţi şi simţuri, percep tablouri diferite ale lumii. De aceea, ca şi în prima abordare, lumea încă a existat independent de observatorii săi.

Diferenţa între prima şi a doua abordare este că lumea apare diferit în ochii diferiţi ai celor ce o percep. O a treia abordare care a evoluat, ne sugerează că observatorul afectează lumea, şi de aceea afectează tabloul pe care acesta îl percepe.

În concordanţă cu această a treia şcoală, percepţia realităţii este un tablou obişnuit, rezultat din atributele observatorului şi atributele obiectului observat. Cu alte cuvinte, observatorul percepe ceva într-un anumit mod, deoarece acesta este modul în care el este construit, în comparaţie cu calităţile actuale ale lumii. Această abordare afirmă că există o corelaţie între individ şi lume, în sensul că cel ce percepe, influenţează tabloul lumii pe care el/ea o percepe.

Diferenţa între a doua şi a treia abordare este următoarea: a doua abordare afirmă că noi nu influenţăm lumea şi că tabloul lumii se schimbă în ochii noştri, deoarece noi ne schimbăm. A treia abordare, totuşi, afirmă că noi influenţăm lumea, că percepţia noastră despre lume este o combinaţie a calităţilor individuale şi ale acelora ale lumii. Astăzi, sunt chiar şi alţii care pretind că sunt infinite posibilităţi, şi că observatorul „alege” pe care dintre ele să le perceapă, în concordanţă cu atributele sale.

Această ultimă abordare este cea mai apropiată de cea cabalistică. Diferenţa fundamentală între ele, stă în definiţia „existenţei lumii”. Afirmaţia că lumea are nesfârşite forme posibile, se bazează pe presupunerea că dacă eu operez într-un anumit mod, lumea va „reacţiona”.

Abordarea cabalistă afirmă că lumea este total abstractă; nu îşi asumă nici o formă. Nu există nimic înafara noastră, ci doar o neschimbată Lumină abstractă. Chiar şi când ne schimbăm în raport cu Lumina şi percepem o parte a Acesteia, nici o schimbare nu este indusă în Lumină. Tot ceea ce percepem este măsura congruenţei noastre interne cu Lumina şi nimic mai mult.

Din tot ceea ce am spus până acum, putem vedea că viaţa noastră reală este foarte diferită de modul în care o percepem. Tabloul realităţii pentru fiecare dintre noi depinde în totalitate de atributele noastre interioare. Tabloul este construit din proiecţii ale atributelor noastre peste Lumina abstractă.

Practic, faptul că vieţile noastre sunt o ramură a ceea ce se întâmplă în interiorul nostru, poartă implicaţii profunde. Toate procesele pe care le experimentam, chiar şi pe cele incluzând viaţa şi moartea, sunt rezultatele directe ale percepţiei vaselor noastre. Mai mult, depinde de noi să le schimbăm. Schimbarea vaselor noastre ne va permite să trecem din lume în lume şi din realitate în realitate. Putem atunci atinge cele mai înalte nivele ale existenţei, în care suntem total încorporaţi în Lumina abstractă.

 
Cartile lui Michael Laitman se pot vedea la linkurile de mai jos:

- link 1 - aceasta pagina

 

Vrei să fii la curent cu toate postarile de pe websitul nostru? Abonează-te acum ... Vei putea primi de la noi prin WhatsApp cele mai noi articole publicate.

WhatsApp Group Invite