Rav Michael Laitman, PhD – Intelegerea genei spirituale : Reshimo

Percepţia noastră despre sine şi realitate, determină modul în care simţim toate acestea. Aceasta este baza tuturor cercetărilor noastre. Trebuie să înţelegem ce este o fiinţă umană, şi dacă avem vreo existenţă personală. Poate că specialiştii în Fizica Quantică, au dreptate atunci când susţin că omul, ca toată materia, este doar un „pachet de unde”. Poate că actuala realitate este foarte diferită de ceea ce noi vedem în prezent. Totuşi, dacă putem stabili un principiu fundamental şi obiectiv care nu va depinde de senzaţiile noastre subiective, un principiu care „ne” defineşte şi defineşte „realitatea”, vom avea un standard prin care să evaluăm percepţia noastră actuală.


Mulţi cercetători cred că, cu cât progresăm mai mult în cercetările noastre, cu atât mai neclare şi mai vagi devin lucrurile. Ei simt că bâjbâim pe întuneric. Neînţelegerea noastră despre sine şi lume, se află în centrul crizei globale actuale, cu care ne confruntăm în prezent. Fără discuţie că abordarea ştiinţifică a cercetărilor profunzimilor realităţii este una bună, dar descoperim că este o graniţă, un impas pe care nu-l putem penetra.

Natura umană, percepţia umană, şi tot ceea ce ştiinţa a descoperit, nu vor facilita o mişcare de avansare. Vom simţi că dintr-un anumit punct de vedere, totul devine „intangibil” şi se „evaporează”. Aceasta este ceea ce Fizica Quantică deja începe să descopere – că materia „se pierde” brusc, lăsând cercetătorii într-un fel de vid.

O senzaţie a acestui lucru, provine din pierderea simţirii realităţii prezente, înainte de a percepe „abordarea” realităţii Superioare. Aceasta se întâmplă când persoana nu posedă uneltele de percepţie ale acelei „alte” realităţi. Baal HaSulam afirmă (în articolul său, Esenţa Înţelepciunii Cabala), că singurul mod de a obţine acea metodă, este de a învăţa de la un cabalist, care deja o stăpâneşte.

Stadiul nostru în această lume, este departe de stadiul nostru real, departe de standardul pe care l-am menţionat anterior, numit Ein Sof, în care suntem toţi conectaţi ca o singură dorinţă umplută cu Lumina Superioară. Separarea, sau „excluderea”, are loc pentru a ne permite să ne ridicăm de la nivelul dorinţei, la un nivel superior dorinţei în sine, adică nivelul intenţiei. Aceasta ne permite să facem alegeri libere şi să obţinem discernăminte şi revelaţii cu care să putem transcende gradul de creatură-primitoare şi să atingem gradul de Creator-dăruitor.

Coborârea din stadiul Ein Sof, către stadiul acestei lumi, apare prin divizarea singurului Kli, în multe particule. În spiritualitate, „excluderea” înseamnă „diferenţe în calităţi”. Apropiindu-ne independent de adevăratul stadiu, începem să înţelegem Gândul Creaţiei, dincolo de stadiul Ein Sof. De aceea suntem învăţaţi cum să ne întoarcem singuri la stadiul Ein Sof.

Dar pentru ca noi să ne întoarcem la Ein Sof, trebuie mai întâi să cunoaştem Esenţa acelui stadiu. Noi suntem toţi în stadiul Ein Sof, un stadiu al iubirii şi a garanţiei mutuale, formând un Kli pentru Lumina Superioară. Pentru a ne întoarce din aceasta lume către Ein Sof, trebuie să încercăm să clădim stadii similare în relaţiile dintre noi. Ein Sof este adevăratul stadiu existenţial, deşi pentru moment ne aflăm într-un stadiu imaginar în concordanţă cu simţurile noastre confuze. Cu alte cuvinte, ne aflăm în stadiul Ein Sof chiar şi acum, dar simţurile noastre sunt „învăluite” cu praf, care ne estompează percepţiile. Trebuie să „curăţăm” simţurile noastre. De aceea, stadiul Ein Sof este standardul pe care muncim ca să-l atingem.

Nu putem niciodată să înţelegem un stadiu, cât încă ne aflăm în el. Stadiul prezent devine mai clar doar dacă urcăm într-un stadiu mai înalt. Metoda Cabalei ne furnizează un nou tablou şi o privire de ansamblu care ne permite să înţelegem realitatea noastră anterioară. Destul de interesant este că nu întâlnim multe obstacole când avem de-a face cu stadiile inanimat, vegetal şi animat. Totuşi, când participăm la propriul nostru grad – vorbitor – în mod invariabil eşuăm. Neajutorarea noastră în a rezolva problemele sociale şi familiale ale timpurilor noastre, este doar una din multiplele mărturii ale acestui stadiu.

Metoda Cabalei ne ridică la un stadiu mai înalt decât stadiul nostru prezent. Din această nouă perspectivă, putem vedea şi analiza stadiul nostru anterior. Aceasta este diferenţa fundamentală dintre modul de cercetare cabalistic şi metodele obişnuite ale ştiinţei. În cercetarea ştiinţifică, cercetătorii încearcă să penetreze aceeaşi realitate în care persoana se află, întocmai ca un copil care încearcă să studieze ce înseamnă să fi copil. Totuşi, în Cabala, cercetătorii cabalişti se ridică deasupra nivelului prezent şi studiază nivelul inferior, anterior. Cabaliştii nu se angajează în studiul realităţii într-o manieră obişnuită ştiinţifică. Ei nu încearcă să lărgească percepţia lor îngustă într-o perspectivă mai largă, deoarece ei nu cred că acest lucru este posibil. Doar corecta cercetare a realităţii poate facilita progresul nostru către dobândirea următorilor paşi. Fără o cercetare adecvată, pur şi simplu vom rămâne la nivelul studierii materiei.

Cercetarea adecvată, îl elevează pe cercetător la nivelul Forţelor care operează dincolo de materie. Când percepem aceste Forţe, percepem deasemeni şi ce s-a întâmplat în planul material, din moment ce Forţele devin ale noastre. Cercetătorul simte aceste Forţe ca şi conducătoare ale propriei vieţi, aflate la dispoziţia sa, percepându-le concret, prin intermediul simţurilor şi nu din punct de vedere intelectual.

O persoană nu poate cerceta realitatea unui nivel mai înalt decât natura, pe care oamenii de ştiinţă o percep folosind doar percepţia raţională şi senzorială. Ca să se mute spre o realitate superioară, persoana trebuie să-şi schimbe propriile simţuri. Instrumentele sofisticate de cercetare, nu ne vor ajuta în acest caz.

Studiind natura, ne putem imagina o realitate superioară opusă nouă, în care totul este îndreptat spre dăruire în loc de recepţie. Putem deasemeni să presupunem că dincolo de natura noastră egoistă, totul operează cu iubire şi în interconectare, şi că de fapt totul este un singur Gând.

Oamenii de ştiinţă au descoperit că toate părţile realităţii sunt armonios conectate, că fiecare parte le ajută pe celelalte şi este vitală în sistemul colectiv. Părţile realităţii sunt „considerate” una faţă de alta, ca şi celulele unui singur corp. Această descoperire i-a adus pe cercetători la ipoteza că legea generală pentru fiecare parte a realităţii, este legea iubirii. Singura problemă este că cercetătorii nu se pot ridica la acel nivel ca să poate fi acea natură.

Dacă oamenii de ştiinţă ar putea să-şi schimbe propria natură în concordanţă cu ceea ce ei cred că este prezent dincolo de nivelul fizic, atunci ei ar descoperi că dincolo de „materia ascunsă”, există o realitate foarte reală şi solidă ca o rocă, tot atât de reală ca şi cea pe care ei o cunosc acum. Ei ar putea percepe Forţele, interconexiunile lor, şi sistemele acestora. Dar pentru ca cercetătorii să descopere toate acestea, trebuie să existe o congruenţă de formă între cercetător şi nivelul acestor Forţe.

Putem compara aceasta, cu o plimbare într-o cameră complet întunecată. Prima oară, nu vedem obiectele din cameră, dar dacă aprindem lumina, vom fi capabili să le vedem. Bineînţeles că obiectele se aflau acolo, ca să spunem asta, dar abilitatea noastră de a le percepe era necorespunzătoare. Ca urmare, ceea ce trebuie să facem este să ne potrivim cu Forţele care există deja în realitate; şi modul prin care egalăm cu ele, este metoda Cabalei.

 
Cartile lui Michael Laitman se pot vedea la linkurile de mai jos:

- link 1 - aceasta pagina

 



Vrei să fii la curent cu toate postarile de pe websitul nostru? Abonează-te acum ... Vei putea primi de la noi prin WhatsApp cele mai noi articole publicate.

WhatsApp Group Invite