Rav Michael Laitman PhD – A cui realitate este realitatea?

Dintre toate conceptele neaşteptate, găsite în Cabala, nici unul nu este atât de neprevăzut, mai nerezonabil, dar atât de profund şi fascinant ca conceptul realităţii. Dacă nu ar fi fost Einstein şi Fizica Quantică, care au revoluţionat modul de gândire despre realitate, ideile prezentate aici ar fi desconsiderate şi ridiculizate.

În capitolul anterior am spus că evoluţia are loc deoarece intenţia noastră de a primi plăcere progresează de la nivelul Rădăcină, la cel de al Patrulea. Dar, dacă dorinţele noastre au determinat evoluţia lumii noastre, atunci există lumea, de fapt, în exteriorul nostru? Ar putea fi adevărat faptul că lumea din jurul nostru este doar o poveste pe care noi vrem să o credem?

Am spus că, Creaţia a început de la Gândul Creaţiei, care a creat cele Patru Faze de Bază ale Luminii. Acestea includ cele zece Sefirot: Keter (Faza Zero), Hochma (Faza Unu), Bina (Faza Doi), Hesed, Gevura, Tifferet, Netzah, Hod şi Yesod (toate acestea fiind cuprinse în Faza Trei—Zeir Anpin) şi Malchut (Faza Patru).

Cartea Zohar, cartea pe care o studiază fiecare cabalist, spune că tot ce este realitate este alcătuit din aceste zece Sefirot. Totul are structura celor zece Sefirot.

Singura diferenţă dintre ele este cât de profund sunt implementate în substanţa noastră – intenţia de a primi. Pentru a înţelege la ce se referă cabaliştii atunci când spun că „sunt implementate în substanţa noastră,” gândiţi-ă la o formă, să spunem o minge, presată într-o bucată de plastic, sau într-o altă formă de lut pentru modelaj. Forma reprezintă un grup de zece Sefirot şi lutul ne reprezintă pe noi, sau sufletele noastre. Acum, chiar dacă presaţi mingea adânc în lut, mingea în sine nu se va schimba. Dar, cu cât mai adânc este presată mingea în lut, cu atât lutul se schimbă mai mult.

Cum se simte aceasta când jucătorii sunt un grup de zece Sefirot şi un suflet? Aţi observat dintr-odată ceva ce a fost întotdeauna în jurul vostru, dar un anumit aspect al acestuia a scăpat atenţiei voastre?

Aceasta este similar cu senzaţia celor zece Sefirot ascunzându-se doar puţin mai adânc în intenţia de a primi. Mai simplu spus, când, brusc, ne dăm seama de ceva ce nu am realizat înainte, se datorează celor zece Sefirot care au intrat ceva mai adânc în noi.

Cabaliştii au un nume pentru intenţia de a primi – Aviut. Aviut înseamnă, de fapt, stratificare şi nu dorinţă. Dar ei folosesc acest termen deoarece, cu cât mai mare este intenţia de a primi, cu atât mai multe straturi sunt adăugate.

După cum am spus, intenţia de a primi, Aviut, constă în cinci grade de bază – 0, 1, 2, 3, 4.

Pe masură ce cele zece Sefirot intră mai adânc în nivelele (straturi) Aviut, formează o mulţime de combinaţii, de amestecuri ale intenţiei de a primi, cu intenţia de a dărui. Aceste combinaţii cosmetizează tot ceea ce există: lumile spirituale, lumile corporale şi tot ce cuprind acestea.

Variaţia din substanţa noastră (intenţia de a primi) ne crează uneltele de percepţie, numite Kelim (pluralul pentru Kli). Cu alte cuvinte, fiecare formă, culoare, miros, gând – tot ce există – este acolo, deoarece în interiorul meu este un Kli apropiat care să-l perceapă.

La fel cum creierele noastre folosesc literele alfabetului pentru a studia ceea ce această lume oferă, Kelim foloseşte cele zece Sefirot pentru a studia ceea ce lumea spirituală ne oferă şi, la fel cum studiem această lume, sub anumite restricţii şi legi, pentru a studia lumile spirituale avem nevoie să cunoaştem legile ce formează aceste lumi.

Când studiem ceva în lumea fizică trebuie să urmăm anumite reguli. De exemplu, pentru ca ceva să fie considerat adevărat, trebuie să fie testat empiric. Dacă testele arată că funcţionează, atunci este considerat a fi corect, până când cineva arată – prin teste, nu prin cuvinte – că nu funcţionează. Înainte ca ceva să fie testat, totul este doar în faza de teorie.

Lumile spirituale au graniţe, de asemenea – trei dintre ele, ca să fim mai exacţi. Dacă suntem meniţi să atingem scopul Creaţiei şi să devenim precum Creatorul, trebuie să suportăm aceste graniţe.

 

TREI GRANIŢE ÎN STUDIUL CABALEI

PRIMA GRANIŢĂ – CE PERCEPEM

În prefaţa scrisă la Cartea Zohar , cabalistul Yehuda Ashlag scrie că sunt „patru categorii de percepţie – Materie, Formă în Materie, Formă Abstractă şi Esenţa.”

Când examinăm Natura spirituală, este datoria noastră să decidem care dintre aceste categorii ne furnizează informaţie solidă şi de încredere şi care nu.

Cartea Zohar alege să explice doar pe primele două. Cu alte cuvinte, fiecare cuvânt în sine este scris diferit din punct de vedere al Materiei sau al Formei Materiei, faţă de cuvântul scris din perspectiva Formei Abstracte şi a Esenţei.

A DOUA GRANIŢĂ – CE PERCEPEM

După cum am mai spus, substanţa lumilor spirituale este numită „sufletul lui Adam ha Rishon”. În acest mod au fost create lumile spirituale. Totuşi, deja am trecut de faza creării acestor lumi şi ne aflăm pe drumul nostru ascendent către nivele mai înalte, chiar dacă nu întotdeauna simţim acest lucru.

În stadiul nostru, sufletul lui Adam deja s-a sfărâmat în bucăţi. Zohar ne învaţă că cea mai mare parte a bucăţilor, mai precis 99 procente, sunt împrăştiate în lumile Beria, Yetzira şi Assiya (BYA), iar procentul ce rămâne se află în Atzilut.

Deoarece sufletul lui Adam formează conţinutul lumilor BYA şi a fost împrăştiat în aceste lumi şi, deoarece noi suntem toţi bucăţi ale acestui suflet, în mod clar tot ceea ce noi percepem, poate doar să fie parte a acestor lumi. Tot ce noi percepem ca venind din lumi mai înalte ca BYA, cum ar fi Atzilut şi Adam Kadmon este, de fapt, fals, chiar dacă noi credem altceva. Tot ce putem percepe din lumile Atzilut şi Adam Kadmon sunt reflecţiile lor, aşa cum pot fi văzute prin filtrele lumilor BYA.

Lumea noastră este gradul cel mai de jos al lumilor BYA. De fapt, acest grad este în completă opoziţie în Natură faţă de restul lumilor spirituale şi de aceea nu le simţim. Este ca şi cum doi oameni stau spate în spate şi se îndreaptă în direcţii opuse. Care sunt şansele acestora ca să se întâlnească, vreodată, unul cu altul?

Dar, când ne corectăm, descoperim că deja trăim în lumile BYA. Eventual, chiar vom răsări împreună cu ele spre Atzilut şi Adam Kadmon.

A TREIA GRANIŢĂ – CE PERCEPEM

Chiar dacă Zoharul intră în detalii despre conţinutul fiecărei lumi şi despre ce se întâmplă aici, ca şi când ar fi aici un loc fizic în care se întâmplă totul, de fapt, se referă doar la experienţele sufletului. Cu alte cuvinte, se raportează la modul în care Cabala percepe lucrurile şi ne spune că şi noi putem să le experimentăm. De aceea, când citim în Zohar despre evenimentele din lumile BYA, învăţăm, de fapt, despre cum a perceput stadiile spirituale Rabbi Shimon BarYochai (autorul Cărţii Zohar), după cum ne-a spus fiul acestuia, Rabbi Abba.

De asemeni, când cabaliştii scriu despre lumile de deasupra lui BYA, ei nu scriu de fapt despre aceste lumi, ci despre modul în care scriitorii au perceput aceste lumi, în timp ce se aflau în lumile BYA. Şi, deoarece cabaliştii scriu despre experienţele lor personale, există similarităţi şi diferenţe în scrierile cabalistice. O parte din ce scriu ei se referă la structura generală a lumilor, cum sunt numele de Sefirot şi lumile. O altă parte se referă la experienţele personale pe care ei le-au avut în aceste lumi.

De exemplu, dacă îi spun unui prieten despre excursia mea în New York, s-ar putea să vorbesc despre Times Square sau despre marile poduri ce conectează Manhattanul cu continentul. Dar, s-ar putea, de asemenea, să vorbesc despre cum m-am simţit conducând peste masivul Pod Brooklyn şi despre ce sentimente ai atunci când te afli în Times Square, scufundat în jocurile ameţitoare de lumini, culoare şi sunet şi avâd sentimentul anonimităţii totale. Diferenţa între primele două exemple şi urmatoarele două este că, în ultima pereche, făceam un raport asupra experienţei personale, iar în primele două exemple, vorbeam despre impresiile pe care cineva le va experimenta în Manhattan, chiar dacă fiecare va avea experienţe diferite.

Când am vorbit despre Prima Graniţă, am spus că Zohar abordează subiectul din perspectiva Materiei şi a Formei Materiei. Am spus că Materia este voinţa de a primi şi Forma în Materie este intenţia pentru care voinţa de a primi, de fapt, primeşte – pentru mine, sau pentru alţii. În termeni simpli: Materia = voinţa de a primi; Forma = intenţia.

Este important să ne amintim că Zohar nu ar trebui tratat ca un raport al unor evenimente mistice, sau ca o colectie de poveşti. Zohar, ca toate celelalte cărţi cabalistice, ar trebui folosit ca un instrument de învăţare. Aceasta înseamnă că, doar dacă doreşti şi tu să experimentezi ceea ce ea descrie, cartea te va ajuta. Altfel, cartea îţi va fi de prea mic ajutor şi nu o vei înţelege.

Amintiţi-vă aceasta: înţelegerea textelor cabalistice în mod corect depinde de intenţia voastră pe parcursul citirii, de motivul pentru care o deschideţi şi nu de puterea intelectului vostru. Doar dacă doriţi să fiţi transformaţi în calitaţile altruiste pe care textul le descrie, acest text vă afectează.

Forma de dăruire interioară şi exterioară sinelui se numeşte „lumea Atzilut”. Dăruirea, în Forma sa Abstractă, este atributul Creatorului; nu are nici o legătură cu creaturile, care sunt receptori, prin natura lor. Totuşi, creaturile (oamenii) pot să-şi învăluie voinţa lor de a primi cu Forma de dăruire, astfel încât să semene cu dăruirea. Cu alte cuvinte, putem primi şi, făcând aceasta, de fapt să devenim dăruitori.

Sunt două motive datorită cărora nu putem dărui, pur şi simplu:

1. Pentru a dărui, trebuie să existe cineva care doreşte să primească. Totuşi, deasupra noastră (a sufletelor) este doar Creatorul, care nu are nici o nevoie de a primi ceva, atâta timp cât natura Sa este de a dărui. De aceea, să daruim nu este o opţiune viabilă pentru noi.

2. Nu avem nici o dorinţă pentru aceasta. Nu putem da, deoarece suntem făcuţi din intenţia de a primi; recepţia este substanţa noastră, Materia noastră.

Acest ultim motiv este mult mai complex decât poate părea la o primă vedere. Când cabaliştii scriu că tot ceea ce vrem este să primim, ei nu se referă la faptul că tot ce facem este să primim, ci că aceasta este motivaţia din spatele a tot ceea ce noi facem.

Ei o spun foarte clar: dacă ceva nu ne dă plăcere, nu putem face. Nu este doar că nu vrem să o facem; ci, în mod literal, nu putem. Aceasta se datorează faptului că Creatorul (Natura) ne-a creat doar cu voinţa de a primi, deoarece tot ceea ce El vrea este să dea. De aceea, nu trebuie să ne schimbăm acţiunile, ci doar motivaţia aflată în spatele acesteia.

 
Cartile lui Michael Laitman se pot vedea la linkurile de mai jos:

- link 1 - aceasta pagina

 

Info: Playerul video de pe acest blog doar face enabled la linkul extern, youtube, openload, vimeo, etc, deci trebuie sa asteptati sa se incarce!



Multumesc pentru suportul tau!


Your email is never published or shared.