Ramtha – Misterioasa anatomie a creierului, gandului si constiintei

“Voi şi conştiinţa voastră sunteţi ignoranţi în comparaţie cu vasta cunoaştere aflată în cealaltă entitate din voi, Dumnezeul vostru. El este cel care stă în spatele vălului şi vă observă. El este cel care observă toate gândurile voastre pentru ca este chiar acolo atunci când se întâmplă toate. El cunoaşte toate gândurile voastre deoarece el percepe creierul concepându-şi modelele.” – Ramtha Voi aveţi acum cel puţin o înţelegere filozofică a creierului ca şi receptor, şi a ceea ce recepţionează. Gândul este ceva contagios, ar trebui să ştiţi asta. Haideţi să studiem aceasta puţin.

Această schiţă a creierului nu reprezintă cu acurateţe în nici un caz creierul pe care-l aveţi în cap. Sunt unele glande pe care le-am exagerat şi altele pe care le-am minimizat, iar proporţiile nu sunt corecte. Am tăiat capul în două şi îl examinăm dintr-o perspectivă secţională. In felul acesta, amigdala şi hipotalamusul vor apărea exagerate. Ele nu arată aşa în creierul vostru. Nici micuţa glandă pituitară nu arată aşa. Dar am creat această diagramă pentru studiu şi am evidenţiat anumite zone pentru a facilita înţelegerea.

RAMTHA – DIAGRAMA CREIERULUI

Neocortexul are o culoare cenuşie, rozalie. Creierul reptilian este un personaj puţin diferit faţă de lobul frontal sau cerebelul superior. Creierul conţine atât de multă apă încât este aproape un organism eteric. Nu are o coloană vertebrală. Nu are oase decât în anumite locuri, în special in jurul a ceea ce se numeşte glanda pituitară. Craniul e responsabil de a ţine totul laolaltă. Creierul are zone groase, dense, ca de cauciuc, dar părţile cele mai eterice sunt foarte apoase.

lată ceva ce să ţineţi minte, fără să descompunem totul chimic. Acest ţesut al creierului, deoarece este atât de apos şi subţire – iar apa este un conductor pentru energia electrică – dispersează electricitatea într-o mulţime de feluri. Creierul este un agent apos, acest fapt are sens, deoarece el nu numai că poate capta informaţii venite din infraroşu, ci şi din razele gamma şi razele x, până hăt de la Infinitul Necunoscut. Are capacitatea de a capta tot felul de informaţii.

Dacă am deschide craniul şi am lăsa creierul să curgă în afară, acesta s-ar întinde pe o suprafaţă largă. Este un organism neajutorat, dar fără el corpul, oasele, şi toate părţile corpului vostru nu ar putea deveni un organism viu, operaţional. Noi preţuim acest organ. Să nu consumaţi niciodată droguri care vă dau senzaţia de plutire, deoarece acea senzaţie pe care vi-o dă marijuana este de fapt distrugerea celulelor creierului. Moartea este o experienţă eliberatoare, aşa că senzaţia de plutire este moartea creierului. Puţin câte puţin, după o perioadă de timp, îl omorâţi. Şi atunci, zilele voastre sunt numărate. Nu veţi fi în stare să creaţi un realism fantastic deoarece v-aţi schilodit singuri. Creierul este un organism continuu şi ţineţi minte, el se bazează pe chimie. Depinde de o cantitate enormă de oxigen ca să se menţină laolaltă. Dacă acel oxigen este difuz şi îmbibat de chimicale sau stimulente, acestea îl vor defecta. Atunci începeţi să creaţi realitatea într-o manieră distorsionată, în care începeţi să aveţi imagini halucinante cu lilieci albaştri şi elefanţi galbeni şi tot felul de părţi ale corpului conectate în diverse feluri. Voi credeţi că vedeţi ceva real dar de fapt vedeţi un creier care se chinuie.

Cum descifrăm înţelegerea creierului din Egiptul antic

“Sânii lui lsis sunt mult mai atrăgători decât Amigdala si Hipocampul, şi desigur că măduva spinării e calea Şarpelui. Dacă aţi auzit sau aţi citit aşa ceva în vreun text, asta înseamnă de fapt.”— Ramtha

Vom descrie aici procesul de conştiinţă şi asta e necesar înainte să trecem la mintea dimensională. Dacă participaţi, veţi şti mai multe decât orice persoană obişnuită de pe faţa Pământului despre cum funcţionează creierul, cum funcţionaţi voi, cum e stocată memoria, şi despre misterul conştiinţei. Vreau să vă uitaţi la diagrama mea a creierului şi să aflaţi singuri unde aţi înmagazinat toate necredinţele voastre, toate credinţele şi acceptarea voastră. Localizaţi personalitatea în desen. Unde se află conceptul de somn? Vreau să studiaţi acest desen. Cu cât îl studiaţi mai mult şi îl contemplaţi, cu atât vor fi mai profunde realităţile ce vi se vor întâmpla deoarece vă focusaţi asupra lui.

Vreau să vă gândiţi la creierul vostru un moment. Vedeţi dacă puteţi să-i simţiţi centrul. Vă mănâncă? Voi mă ascultaţi cu ceva dinlăuntrul capului vostru care nu doare. Pare că e gol, însă este ceva acolo.

Una din denumirile folosite pentru creier sună ca un hipopotam, dar noi aveam un nume mai potrivit pentru hipocamp. Noi îl numeam sânii lui Isis. Există un întreg studiu sacru şi un limbaj în legătură cu creierul, pe care voi le consideraţi a fi termeni esoterici, însă nu ştiţi că acestea sunt doar nişte nume date exact acelor lucruri pentru care voi aveţi acum aceste denumiri ridicole, cum ar fi un hipopotam. Sânii lui Isis sunt mult mai atrăgători decât amigdala şi hipocampul, şi desigur că măduva spinării e calea şarpelui. Dacă aţi auzit sau aţi citit aşa ceva în vreun text, asta înseamnă de fapt. Calea şarpelui sau drumul mântuirii este felul în care e numită măduva spinării, până la trunchiul cerebral. Scutul lui Horus – dacă aţi face o secţiune prin creier deasupra trunchiului cerebral – a fost numit scut deoarece este creierul reptilian şi de asemenea lăcaşul minţii subconştiente. Se înfăşoară în jurul trunchiului şi cuprinde partea de jos a creierului. In diagrama mea, noi am izolat partea de jos a cerebelului ca să-l putem identifica. Avem creierul reptilian, lăcaşul subconştientului şi Scutul lui Horus în această secţiune.

In creierul mijlociu se află al şaselea sigiliu. Acesta a fost dintotdeauna numit un sigiliu deoarece funcţia primară a glandei sale este de a secreta hormonii acelei informaţii care permite deschiderea aperturilor. Energia trebuie să ajungă la acest sigiliu anume pentru ca aceeaşi energie ajunge la al şaptelea sigiliu, care e glanda pituitară. Al şaptelea sigiliu mai este numit şi coroana lui Hristos. Atunci când lui Hristos i s-a pus coroana de spini pe cap, el a trebuit să aibă acei spini pe cap deoarece spinii au făcut capul să sângereze, ceea ce era o iniţiere profundă, simbolică pentru deschiderea celui de al şaptelea sigiliu. Coroana lui Hristos sau înţepătura spinilor trebuia să deschidă şi să facă să sângereze al şaptelea sigiliu.

Dacă faci să sângereze al şaptelea sigiliu, ai dat la o parte imaginea, iar porţile conştiinţei, care sunt păzite de sânii lui Isis, se deschid. Toată informaţia care vine prin mintea subconştientă sau prin benzi este lăsată să ajungă în această zonă numită punte – corpul calos – conştiinţa punte numită cândva Muntele lui Horus. Mai puteţi citi despre Muntele lui Horus în textele antice sau poate că-l veţi vedea în anumite simboluri. Veţi vedea simbolul lui Horus adăpostindu-se sau zăbovind pe un munte, ceea ce înseamnă puntea din creier.

Neocortexul din creştetul capului a fost numit cerul. Acesta era firmamentul, locul în care pluteşte corabia lui Isis. Este cunoaşterea. Emisfera dreaptă şi cea stângă a creierului sunt împărţite în jumătăţi. Acest lucru s-a făcut genetic. Puntea uneşte ambele emisfere superioare. Toată informaţia care vine în emisfera dreaptă şi în cea stângă a creierului şi în lobii frontali trece prin punte sau prin Muntele iui Horus. Această punte este un sistem complicat şi complex de fibre nervoase şi linii de comunicare. Fibrele dintr-o parte a creierului comunică cu cealaltă parte a creierului, dar atât stânga, dreapta, cât şi centrul, pot primi doar anumite porţiuni din comunicaţiile ce vin din sistemul de mai jos sau din creierul reptilian.

Partea de sus a creierului este creierul exploziv ce a crescut atât de rapid din zilele Neanderthal-ului timpuriu, când faţa fiinţei umane era o ieşitură dintr-un loc borcănat ataşat feţei. Simţurile erau mărite. Avea ochi mari – şi un craniu protuberant ca să protejeze ochii – un nas mare, nările şi gura foarte mari, şi fălci puternice ca să spargă şi să macine, în special oasele.

Pe vremuri faţa ocupa doar părţile de jos şi de mijloc ale creierului, şi nu avea zona neocortexului în creştet. Acesta s-a dezvoltat mai recent. Aceasta este era iluminării, şi acest creier nou este mintea conştientă în care omul începe să-şi exploreze propriul sine iluminat. Acest nou creier este cel care e atât de intens reglementat de creierul de jos. Emisfera stângă şi cea dreaptă sunt locul în care sunt conectaţi ochii voştri, urechile, nasul şi majoritatea ; simţurilor voastre. Puneţi-vă mâinile pe faţă. Totul la faţa voastră e important pentru voi. Puneţi-vă mâinile pe ochi. Voi credeţi că singurul lucru care e important la ochii voştri e culoarea lor, dar pe măsură ce deveniţi puţin mai înţelepţi, va fi important dacă vedeţi cu ei sau nu. Cui îi pasă dacă aveţi ochi frumoşi? Faptul că aveţi ochi e suficient.

Acum atingeţi-vă nasul. Ce credeţi despre acest lucru? O frumoasă, minunată protuberanţă. Vreau să vă duceţi cât puteţi de sus, acolo unde nasul iese dintre orbitele ochilor. Vedeţi cât de strâns sunt conectaţi? Şi sunt ataşaţi direct la creier. Duceţi-vă la gură şi scoateţi limba. Mergeţi cât de departe puteţi în gură, până în spate de tot. Simţiţi glandele de acolo. Şi ele sunt conectate la creierul vostru. Haideţi să găsim următorul set de găuri la voi în cap, urechile. Băgaţi-vă degetele în urechi cât de tare puteţi. Aici înăuntru avem acest frumos organism, creierul. Tot ce vă trebuie pentru a determina realitatea stă chiar acolo. Puneţi mâinile în jurul lui. Nu credeţi că designul e convenabil? Voi credeţi că ceea ce e frumos la o persoană e faţa ei. Dar ce e frumos este nu culoarea ochilor, ci ceea ce văd aceştia. Nu e asta ceea ce e frumos?

Incepeţi să vedeţi că Dumnezeul care v-a creat a pus totul laolaltă foarte, foarte bine. Nu s-a făcut nicio greşeală, niciodată. Dacă vă uitaţi la creier, veţi înţelege că acest creier nou este un fel de zonă preţioasă. Zona frontală este responsabilă de aducerea realităţii ştiute bărbatului sau femeii divine. Iată de ce poate că într-o zi o să vă puneţi o piatră preţioasă pe frunte şi veţi înţelege pentru prima dată semnificaţia purtării unei astfel de pietre, de ce este ea o asemenea nestemată, şi de ce străluceşte. Orice puneţi în spatele acelei pietre este mai frumos, mai neprihănit decât orice aţi fi putut visa vreodată, căci doar ce e mai bun ocupă acest spaţiu frontal.

Creierul este cel care vede, nu ochii

“Unul din motivele pentru care măreţul popor din ţinuturile străine a fost distrus a fost deoarece atunci când conchistadorii au navigat în corăbiile lor şi le-au ancorat în golf, acel popor antic s-a uitat în zare şi nu a văzut decât apa.” — Ramtha

Dacă creierul creează realitatea, această zonă frontală primeşte permisiunea de la partea de jos a creierului să interpreteze simţurile – simţurile voastre. Ochiul vostru este o lentilă, o apertură care se deschide şi se închide. Ecranul este în partea din spate a ochiului iar imaginea apare cu josul în sus. Cine recepţionează imaginea şi cine o interpretează? Creierul, atunci când primeşte o proiecţie pe ecran, o compară cu toate datele stocate în memoria lui. Emisfera stângă şi cea dreaptă fac schimb de informaţii pentru a găsi o potrivire cu ceea ce se vede în partea din spate a retinei.

Toată memoria voastră este stocată în neocortex. Ochiul vede o mulţime de lucruri, inclusiv pe mine. Atunci când vă aflaţi în prezenţa mea, voi vă uitaţi direct la mine; voi toţi faceţi asta. Voi toţi vă uitaţi exact acolo unde mă aflu eu. Ochii voştri m-au văzut în toţi aceşti ani, însă creierul nu poate interpreta decât ceea ce cunoaşte. Dacă vede un obiect anume, ciudat, despre care nu are nici un fel de informaţii, se va uita dacă acel obiect are patruzeci şi două de laturi şi dacă toate acestea sunt iluminate într-o culoare care să existe între ultraviolet şi trandafiriu şi dacă toate acele laturi sunt iluminate sau transparente. Ochiul ar începe să determine dacă poate vedea întreaga imagine. Creierul ar numi-o o nestemată, dar asta numai deoarece creierul nu ar vedea decât puncte, şi ar vedea lumina acelor puncte.

Creierul se străduie prin ceea ce cunoaşte să alcătuiască o interpretare a ceea ce vede. Creierul întotdeauna se străduie să identifice ceea ce îi oferă ochiul.

Unul din motivele pentru care măreţul popor din ţinuturile străine a fost distrus a fost deoarece atunci când conchistadorii au navigat în corăbiile lor şi le-au ancorat în golf, acel popor antic s-a uitat în zare şi nu a văzut decât apa. Ei nu văzuseră niciodată o corabie cu pânze, aşa că nu puteau să le vadă. Ei nu au văzut decât apa şi ceea ce păreau a fi lemne plutind la suprafaţa ei. Nu i-au văzut pe conchistadori.

Zona frontală a creierului şi cea din creştet fac parte dintre zonele care nu sunt explorate şi folosite în întregime. Această zonă a creierului este limitată la stocarea memoriei, iar memoria este acolo pentru a aduce la iveală şi a identifica mediul înconjurător. Mirosiţi, mirosiţi adânc, ascultaţi, puneţi-vă toate simţurile la lucru în acelaşi moment. Priviţi, mirosiţi, ascultaţi -priviţi, mirosiţi, ascultaţi – asta înseamnă că voi determinaţi tot ce se află în încăpere. Sunteţi conştienţi de toţi oamenii de aici. Sunteţi conştienţi de mirosul stătut de praf şi de trupuri asudate. Auziţi un sunet slab, înfundat, câteodată melodios, şi aţi determinat că vă aflaţi în audienţa mea. Toate acestea dinăuntrul vostru v-au permis să înţelegeţi tot ce se află acolo afară.

Calea şarpelui absoarbe toate aceste informaţii, le duce prin sistemul nervos central sub formă de impulsuri. Ele curg prin sistemul nervos central ca şi impulsuri şi trec prin toate sigiliile. Acestea le transmit în jurul lor şi astfel fiecare celulă din corp devine conştientă de mediul înconjurător. Puteţi simţi un vag disconfort la degetul mic de la picior, şi dacă degetul mic are un disconfort, veţi şti asta în creier deoarece acesta urmăreşte întregul organism. Orice e în neregulă e transmis în sus şi informează creierul. Tu te descalţi, te speli pe picior, examinezi degetul, iar creierul ştie exact unde este localizat. Tu începi să-ţi masezi degetul şi găseşti o aşchie în el, deoarece creierul o vede şi simte durerea.

Acest creier este cel ce face munca utilizând simţurile şi toate informaţiile prin corp. Dacă aceasta este zona voastră cea mai preţioasă, nu-i de mirare că există un judecător care împiedică anumite informaţii să ajungă în mintea conştientă. Ţineţi minte, conştiinţa imprimată asupra creierului este cea care produce mintea. Conştiinţa şi mintea sunt unul şi acelaşi lucru, totuşi sunt idealuri diferite.

In noul creier se află personalitatea voastră. Voi cunoaşteţi o persoană după ce-i place sau nu-i place. Totul este judecat ca fiind bun sau rău. Când vă uitaţi prin această încăpere, de obicei judecaţi încăperea. Dacă vă uitaţi la vecinul vostru, îl judecaţi. Vă uitaţi la vecin, şi în momentul în care vă priviţi unul pe celălalt voi calculaţi tot ce vedeţi, şi toate acestea se întâmplă în această zonă nouă a creierului, în neocortex.

Dacă aceasta este regiunea în care se află mintea conştientă, atunci conştiinţa corp/minte există, vă jur, în această zonă a creierului. Motivul pentru care ea există acolo este deoarece conştiinţa corp/minte este preocupată în primul rând de supravieţuire. Şi ce anume are nevoie să supravieţuiască pe lumea asta? Conştiinţa are nevoie să supravieţuiască, sau corpul? Totul este pentru supravieţuire. Totul este pentru a menţine organismul în funcţiune. In fiecare zi voi nu aveţi decât gânduri de supravieţuire. Acele gânduri înseamnă că ştiţi exact când vă e foame, când sunteţi sătui, când sunteţi congestionaţi. Ştiţi când trebuie să vă uşuraţi şi când să mâncaţi din nou, şi trebuie să vă simţiţi bine. De aceea aveţi obiceiuri. Obiceiurile nu sunt concepute conştient. Ele sunt mecanisme de supravieţuire pentru corp.

O persoană care este corp/minte conştientă se gândeşte tot tipul cum să se simtă bine. Vrea să arate bine, să miroasă bine, să aibă gust bun, să se simtă bine. A te simţi bine este cel mai puternic stimul în corpul fizic. Bine înseamnă energie. Cei mai puternici centri pentru aceasta sunt primul şi al doilea sigiliu, iar aceştia se află jos, la bază. A te simţi bine şi a procrea sunt unul şi acelaşi lucru. Acestea se duc fără permisiune în sus, în partea din spate a creierului. Această entitate cu conştiinţă corp/minte este preocupată numai de felul în care se simte din punct de vedere fizic, din punct de vedere sexual, dacă mănâncă ce trebuie. Această entitate este preocupată doar să fie înconjurată de lucruri frumoase, ca totul să miroasă frumos, şi să nu-i miroasă gura. Nu trebuie să trec în revistă cu voi ceea ce faceţi în fiecare zi, dar fiecare zi din viaţa unei fiinţe umane normale constă în a avea o carieră. Totuşi, ceea ce-i mână în carieră este supravieţuirea corpului şi glorificarea acestuia în anumite grade.

Uitaţi-vă ce se întâmplă. Acest loc numit ceruri a fost ocupat de o minte mai măruntă. Care e focusul vostru în fiecare zi? Supravieţuirea. Depinde ce zi este. Aşa este. Serile de sâmbătă sunt de obicei diferite de dimineţile de luni. Orice ocupă acest creier într-o stare conştientă va fi exact ceea ce se întâmplă în viaţa voastră.

Haideţi să ne oprim aici un moment. Dacă sunteţi senzorialii sunteţi senzoriali, şi gridul este la fel aproape la toată lumea în această privinţă. Sunt fluctuaţii diferite în grid. Unor entităţi le plac anumite lucruri, altor entităţi le plac alte lucruri, însă la toţi este vorba despre ce le place. Nu e nevoie să fii o entitate extraordinar de inteligentă doar ca să supravieţuieşti fiind această personalitate logată în neocortexul tău.

In lobul frontal noi avem locul unde stă Dumnezeu. Şi ce face locul lui Dumnezeu într-o persoană cu conştiinţă corp/minte? Se focusează pe cât de bine arată. Acelaşi loc, acelaşi tron care e ocupat de importanţa aspectului poate crea măreţia celei de a cincea dimensiuni. Tot ce are de făcut este să o aducă acolo. Lobul frontal cuprinde atât emisfera stângă cât şi pe cea dreaptă. Este ambele emisfere. Atunci când nu vă place sau nu credeţi în ceva, acel lucru nu stă acolo. Asta se face în spate. Este stocat în memorie, nu stă în partea din faţă. Dar dacă vă place ceva şi vă doriţi cu adevărat acel lucru şi credeţi în asta? “Cred în ceea ce fac” sau “Nu cred în asta, nu e important.” Unde este localizat?

Dacă treceţi prin lista voastră şi vă întrebaţi, ce e important în viaţa mea, ce anume cred şi ce nu cred, veţi începe să înţelegeţi de ce conceptul de Dumnezeu şi de divinitate nu ocupă lobul vostru frontal. Nu ocupă noul creier deoarece nu este important şi voi nu credeţi în el. Nu e aşa de important. Dar dacă aţi fi într-o relaţie şi acea relaţie v-ar ocupa lobul frontal, unde ar fi mâncarea voastră? Unde ar fi somnul? Unde ar fi fericirea? Ar fi potrivit să spunem că aţi fi focusaţi pe relaţie? Dar dacă relaţia ar fi proastă? Unde ar fi bucuria, respectul de sine, iubirea de sine? Vedeţi cât sunteţi de schimbători? Dar dacă aţi fi într-o relaţie în care aţi fi îndrăgostiţi şi inima v-ar pluti în al nouălea cer, ce ar sta în faţă? Unde ar fi bucuria? Unde ar fi neajutorarea? Unde ar fi mă-simt-bine, pot-asta, valoarea sinelui? Unde ar fi a-arăta-bine şi a-mă-simţi-bine şi totul-e-roz?

Ce credeţi despre asta? Dacă inima voastră ar fi înfocată şi eu aş apărea la uşa din spate şi v-aş spune, “Focusaţi-vă pe Dumnezeul dinlăuntru,” ce s-ar întâmpla cu vocea mea? Dacă inima v-ar fi înfocată şi obrajii strălucitori şi rozalii şi eu v-aş spune, “Maestre, trebuie să-ţi iei tot focusul şi să-l rulezi spre interior şi să te duci în locul unde nimic nu există,” unde s-ar duce învăţătura mea? Dacă ai fi brusc alungat din pat şi altcineva ar ocupa spaţiul tău? Dacă aţi veni aici cu o mutră lungă până la pământ şi ochii înconjuraţi de cercuri întunecate ca nişte şanţuri? Dacă aţi veni aici sfâşiaţi în bucăţi şi eu v-aş spune, “Maestre, ştii că tu îţi creezi propria realitate?” Unde presupuneţi că s-ar duce acea afirmaţie iluminată? Câţi dintre voi nu vreţi să vă spun niciodată aşa ceva atunci când vă simţiţi în felul acela?

Când eu vă spun că viaţa este o iluzie, şi mă uit la voi şi râd de morocăneala voastră, ştiţi voi de ce râd? Iată aici avem biata fiinţă umană a cărei inimă poate fi furată de o creatură fascinantă şi încântătoare doar ca să fie dată la o parte la lumina crudă a zilei. Aici avem o micuţă creatură predispusă la emoţie senzuală. Şi ce este emoţia senzuală? O inundaţie de hormoni chimici în corp. Aici avem o micuţă entitate care a obţinut câteva lucruri care să-i facă viaţa mai bună, a câştigat un pic de cunoaştere ca să-şi câştige traiul, şi să arate bine sâmbătă seara. Aici avem o micuţă creatură care are câteva avantaje. Poate că are ochi de culoarea chihlimbarului, o gură plină şi voluptuoasă, sau un nas acvilin – sau poate că este coroiat – are o mulţime de păr sau nu are deloc. Aici avem o micuţă entitate care nu-şi dă seama de fapt că sunt şi alte activităţi ce se petrec în viaţa ei. Atunci când priveşte afară într-o dimineaţă geroasă, nu ştie că se uită prin filmele unor altor dimensiuni. Nu ştie că se uită la alte forme de viaţă şi că de fapt vede apariţia zorilor într-un ţinut îndepărtat şi mistic atunci când priveşte pe fereastră, căci este obişnuită să nu vadă ceea ce vede creierul în fiecare zi.

Acelaşi lucru se întâmplă când veniţi la şcoala mea sau în audienţa mea. Am ales cu deşteptăciune, din anumite motive foarte profunde şi înţelepte, să apar printr-o femeie simplă care-l iubeşte pe Dumnezeu, o femeie care nu e poluată de spiritualismul New Age sau atrasă de alte concepte astrologice ori numerologice, ci doar de cele simple.

Am ales o femeie simplă care să fie pregătită vieţi de-a rândul astfel încât să devină tot mai simplă şi mai simplă. Am ales o femeie deoarece Dumnezeu nu e un bărbat. Dumnezeu se manifestă ca şi bărbat dar se manifestă şi ca femeie. Sânii iui Isis reprezintă porţile către o conştiinţă fantastică. Se numesc sânii iui Isis deoarece ea vine din sânul lui Isis, din sânul lui Dumnezeu. Această denumire se schimbă în alte culturi şi alte limbi. Dar Dumnezeu e masculin şi e feminin şi nu e nici una nici alta, şi nici marii adepţi din vechime nu erau nici una nici alta. Nu erau nici bărbat, nici femeie şi nu aveau nici un fel de atracţie sexuală. Ei erau pur şi simplu întregi în sinele lor, exprimând tot ce venea dinlăuntrul lor şi mişcându-se către un realism fantastic.

Este oare posibil ca voi să staţi într-un câmp rotitor de concepte radiante ce se mişcă înăuntru şi în afară, ce vă apar ca nişte umbre în colţul ochiului, o mişcare ce n-o puteţi vedea când vă întoarceţi privirea spre ea? Şi de ce nu o puteţi vedea? Ea este acolo. Toate lucrurile care există în formă aruncă o umbră şi voi o vedeţi în colţul ochilor, dar când vă uitaţi la ea n-o puteţi vedea. Asta deoarece partea de jos a cerebelului a editat informaţia referitoare la ce vede ochiul şi ce poate fi interpretat. Umbra pe care o vedeţi în colţul ochilor sunt alte fiinţe ce coabitează cu voi sau care se mişcă în cadrul dimensional al existenţei voastre, şi poate că nu trec decât o dată. Voi nu le puteţi vedea. Creierul le vede dar voi nu.

Dacă acest creier ar fi substanţial dezvoltat, voi aţi începe să înţelegeţi mai bine de ce aţi venit aici. Acum, eu nu arăt de peste şapte picioare înălţime. Sunt într-un corp pe care corpul vostru îl vede şi-l poate accepta. Umanitatea acestui corp şi inflexiunile cuvintelor sunt un vocabular înregistrat deja pe care-l folosesc eu. Este acceptabil pentru voi, de la cel mai simplu până la cel mai inteligent dintre voi. Voi mă iubiţi pentru cum arăt, dar ce sunt eu este ceea ce voi nu puteţi vedea.

Voi aţi venit aici deoarece imaginea voastră era suficient de slabă. N-aţi fi rămas niciodată în şcoala mea dacă aţi fi avut o imagine foarte puternică. Imaginea voastră ar fi văzut într-una acest corp şi i-ar fi subminat toată strălucirea, înţelepciunea lui eternă, geniul lui. Ar fi subminat totul deoarece ar atribui învăţăturile unei biete femei. Dar haideţi să slăvim biata femeie, daoarece femeia adăposteşte un Dumnezeu. Femeia ce sunteţi adăposteşte un Dumnezeu şi totuşi e săracă lipită în Spirit, săracă în conştiinţă. Femeile pot fi cei mai străluciţi învăţaţi din planul vostru care latră într-una şi spun, “Dar dă-mi o dovadă.” Dumnezeule, următoarea voastră respiraţie ar trebui să fie dovada că există un mister în cine sunteţi voi.

Creierul vostru, dacă e încărcat cu concepte teoretice, va respinge ceea ce simţurile lui nu pot determina. Ţineţi minte, un individ de vază îşi încununează simţurile cu cunoştinţe filozofice şi teoretice, şi asta e cea mai mare realizare a sa. El nu ar putea accepta niciodată cine sunt eu – niciodată. Voi sunteţi aici deoarece sunteţi suficient de slabi în imaginea voastră şi poate că sunteţi simpli la minte. Poate că nu sunteţi complecşi sau determinaţi de linguşire şi sunteţi destul de obişnuiţi ca să deveniţi nişte maeştri ai Domnului Dumnezeului fiinţei voastre. Şi de asta va fi nevoie ca să deveniţi nişte maeştri. O să înţelegeţi că, deoarece acest centru de mai jos e slab, va permite ca un măreţ concept al conştiinţei şi cunoaşterii să ocupe partea din faţă a creierului. Voi nu ştiţi deja totul. Dacă ştii deja totul, nu mai poţi fi învăţat nimic.

Voi sunteţi ca nişte copii adulţi. Sunteţi poluaţi şi aveţi blocaje. Insă datorită dorinţei voastre de a învăţa, dacă acea dorinţă şi acea voinţă stau în fruntea conştiinţei voastre, noi vom eroda încetul cu încetul această uşă. Atunci când uşa va fi erodată vom inunda, puţin câte puţin, cortexul frontal al creierului vostru cu imagini magnifice, şi vom începe mai întâi cu imagini subtile. Când vom face asta, am să vă învăţ că ceea ce ocupă acest spaţiu frontal e pe primul loc în viaţa voastră. Dacă reuşim, măcar pentru o seară sau o zi dedicate unui focus sincer, să vă scoatem din obiceiul de a fi atât de mult conştiinţă corp/minte – şi să punem ceva la loc de frunte în partea din faţă a creierului vostru – eu voi lua un concept fantastic, voi o să vă focusaţi asupra lui, iar eu vă voi arăta cum este creată realitatea. Deja s-a întâmplat acest lucru în şcoală, în feluri micuţe dar briliante. Ceea ce aţi făcut în discipline – în vederea la distanţă, focus, prin labirint – a fost să practicaţi această artă cu altceva decât mâncare şi sex, tutun şi tărie, şi să puneţi un concept nobil acolo.

 
Cartile lui Ramtha se pot vedea la linkurile de mai jos:

- link 1 - aceasta pagina

- link 2 - aceasta pagina

 

Dăruieşte şi vei primi inzecit. Sustine munca si existenta acestui website:


Vrei să fii la curent cu toate postarile de pe websitul acesta? Abonează-te acum ... Vei putea primi de la mine prin WhatsApp cele mai noi articole publicate.

Invitatie Grup WhatsApp