Ramtha – Mintea deschisa si deblocarea controlorului suprem din creier

Imaginea voastră e controlorul celor magnifice. Trezirea are loc atunci când imaginea e avariată într-o asemenea măsură încât mintea subconştientă scoate la iveală tot ceea ce i se prezintă. – Ramtha

lată ce devine critic şi demn de milă. Fiecare viaţă umană este un organism şi un veşmânt rafinat purtat de o inteligenţă sublimă, şi totuşi în fiecare viaţă veşmântul este purtat doar pentru plăcere, niciodată pentru a explora. Câţi dintre voi aveţi veşminte pe care nu le murdăriţi? Câţi dintre voi vă descotorosiţi de veşmintele zdrenţuite? Controlorul din creierul vostru vede corpul exact la fel. Nu vrea ca acesta să se murdărească, nu vrea să experimenteze. Vrea să fie auto-conţinut, să arate bine şi să fie corect din punct de vedere politic.

In fiecare viaţă aveţi aceeaşi veche conştiinţă şi ea este moştenită genetic. Ceea ce se întâmplă este că avem colapsarea unei civilizaţii a conştiinţei care colapsează în ea însăşi. Astăzi în lumea voastră, cel mai important act senzorial este actul sexual. E mai exacerbat astăzi ca niciodată. Vorbim despre primul sigiliu. Conştiinţa, de la renaşterea ei, a mers în jos în spirală. Chiar şi inteligenţa este retrogradată ia atribuirea unor modalităţi tot mai sofisticate de a obţine uşurarea orgasmică. In loc de explorarea conştiinţei interne a fiinţei umane, inteligenţa este dedicată păstrării frumuseţii şi explorării acesteia pentru a avea un corp mai perfect, o faţă mai perfectă, şi un organ sexual mai perfect. Ştiinţa de azi a pierdut din vedere evoluţia, astfel încât colapsează în ea însăşi.

Unde este energia? A culminat în renaştere iar acum merge în jos. Ce anume respinge judecătorul, arbitrul civilizaţiei? Mintea deschisă. Dacă tema centrală e aspectul fizic, atunci judecătorul, imaginea voastră, va respinge mintea deschisă şi se va opune schimbării.

Vreau să faceţi următorul lucru. Vreau să luaţi o pagină curată şi să scrieţi toate lucrurile în care nu credeţi – în care nu credeţi – pe care le respingeţi vehement. Trebuie să fiţi oneşti cu voi înşivă. Nu e cazul să înfrumuseţaţi pagina asta ca să vă facă să arătaţi mai bine sau să vă facă imaginea să arate mai bine şi să pară mai bună. In ce anume nu credeţi? Nu credeţi că a doua realitate e mai bună decât prima. Ăsta ar fi primul punct. Şi dacă nu credeţi asta, iată care e al doilea lucru în care nu credeţi: nu credeţi în Vid – un vast nimic material, dar toate lucrurile potenţiale – constanta, şi nu credeţi nici în eternitate.

Folosesc termenul de a crede în sens larg, căci înseamnă conjunctură, dar cum altfel să mă adresez conştiinţei care e judecătorul, arbitrul. Ea respinge anumite lucruri şi permite altele. Deci, voi ce respingeţi şi în ce nu credeţi? Nu credeţi în Vid deoarece aţi concluzionat că prima călătorie la Marea Piramidă a fost mai reală decât a doua. Cât de repede v-aţi gândit la acea călătorie? într-o clipă. Acum-ul este Principiul Mamă/Tată care a dat naştere timpului liniar. Creierul vostru accesează Acum-ul însă îl împarte în întinderi liniare, imaginea voastră respinge Vidul. Respinge conceptul de nimic.

Credeţi că puteţi levita? Credeţi că puteţi? Nu credeţi. Credeţi că puteţi ieşi din corp? Acceptaţi asta ca posibilitate? Ce face imaginea voastră cu acest lucru? Credeţi că puteţi manifesta ceva din nimic într-o clipită? Credeţi asta cu adevărat? Credeţi că în această încăpere există o împărăţie superioară celei pe care o vedeţi? Adică, credeţi asta cu adevărat? Credeţi că nu există niciun Dumnezeu? Credeţi că există

Dumnezeu? Credeţi că sunteţi destul de buni ca să vă schimbaţi? Credeţi cu adevărat că veţi ajunge vreodată un maestru? Credeţi că Pământul e gol pe dinăuntru, având în vedere toţi vulcanii care erup şi scuipă magma topită din miezul Pământului? Credeţi că în spaţiu e frig? Credeţi că vă puteţi vindeca pe voi înşivă? Aveţi destulă încredere că puteţi face asta? Credeţi că inteligenţa atot- cunoscătoare, înţeleaptă trăieşte înlăuntrul vostru? Credeţi asta cu adevărat sau acţiunile voastre dovedesc altceva?

Credeţi că veţi muri? Acceptaţi asta? Credeţi că există un corp de lumină în corpul vostru, şi când l-aţi văzut? Credeţi că veţi cunoaşte bucuria şi libertatea? Chiar credeţi şi acceptaţi asta? Există loc pentru această acceptare? Ce spuneţi voi? Este nemişcarea plicticoasă pentru voi deoarece credeţi că aici şi acum este realitatea? Cât de mult trebuie să fiţi presaţi ca să renunţaţi? Care e punctul vostru de renunţare? Ştiţi care este? Când renunţaţi şi în ce condiţii? Ştiţi?

Inţelegeţi de ce vă pun aceste întrebări? Ţineţi minte, conştiinţa şi energia creează natura realităţii. Vă pun aceste întrebări pe limba voastră. Am verbalizat un concept potenţial. Cu ce aţi putut experimenta şi aduna intelectual, aţi presupus cum ar fi să ieşiţi din corp şi aţi împrumutat informaţii de la alţii care au avut această experienţă. Dacă tu nu ai avut această experienţă, ea există ca potenţial, dar acest potenţial nu este mai puţin real decât a face o excursie pentru a sta în vârful piramidei-prima călătorie, cea lungă. Totuşi, acesta este un gând verbalizat. Creierul vostru ştie cum să spună asta pentru că voi aţi auzi şi aţi stocat acest gând – şi el vă ademeneşte – sau abilitatea de a vă vindeca. Nu prea vă gândiţi la asta până nu aveţi vreo bubă şi atunci vedeţi cât de neajutorată devine bucata asta de carne. Se zbate pentru propria autoconservare, iar tu te zbaţi să găseşti pe cineva care să te facă bine.

Nu-ţi trece prin cap gândul că ai abilitatea de a fi bine tot timpul, dar el este acolo. Ai auzit cuvântul dar nu la-i experimentat niciodată, aşa că e stocat ca amintire. Ai vrut să-ţi găseşti cartonaşul de fiecare dată şi să manifeşti extraordinarul, dar te-ai îndoit că poţi, dar conceptul există, sunt entităţi care au făcut asta. Există, dar nu pentru tine. De ce nu există pentru tine? Tu îl blochezi. Tu nu-l accepţi. Este o amintire dar tu nu o accepţi. Este un potenţial dar tu nu îl accepţi.

Vindecarea este un potenţial – este intrinsec în tine – dar tu nu-l accepţi. Nu ai fost cultivat în felul acesta, nu ai fost antrenat să gândeşti astfel. Şi vei muri? Ştii că toată lumea face asta aşa că mai devreme sau mai târziu o vei face şi tu. Dar nu-ţi place lucrul ăsta. Evocă în tine o senzaţie care-ţi aduce un gust acru şi sărat în gură. Evocă o emoţie.

Tocmai ai atins călcâiul lui Ahile al imaginii, iar acea emoţie se numeşte frică. De asemenea este o rebeliune. Aşa că nu te vei gândi la asta. Nu te vei uita la asta. Nu vei îmbrăţişa asta. Destul, destul, destul. Şi uite aşa controlorul ţine totul sub control, înţelegeţi?

Nu credeţi în Vid. Vreau să spun că nu credeţi în Vid deoarece este o supoziţie. Este un principiu “poate că”. Nu vi se pare interesant că nu mergeţi într-o excursie de două zile cu vaporul în Egipt în creierul vostru? Corpul vostru trebuie să se ia şi să treacă prin toate aceste acţiuni pentru a satisface acest concept, şi totuşi conceptul există deja. El este deja în creierul vostru. Vidul este gândul ce desfăşoară şi înfăşoară, iar creierul vostru nutreşte acest gând. Nu vă trebuie decât o clipită pentru a vă imagina vârful Marii Piramide, dar vă trebuie două zile şi jumătate ca să ajungeţi acolo.

Dacă v-am spus că subconştientul se conectează prin cerebel, aceasta e o observaţie pătrunzătoare. Asta înseamnă că cunoaşterea ce curge prin toate cele şapte benzi vă este prezentată ca şi constantă – ca şi constantă. Nu numai că aveţi gânduri divine ce vă bombardează chiar în acest moment, ci vă bombardează şi gândurile tuturor celorlalţi, deoarece şi colectivul social este prezentat. Doar că acele gânduri nu sunt ale ei sau ale lui. Gândurile preiau o existenţă macabră. Ele devin demonizate.

Un gând este ca o picătură ce pulsează, o amibă ce pulsează şi se divide, se consumă pe sine. Dacă le-aţi vedea cu ochi de om, aţi spune, “Ca să vezi, sunt plin de demoni astăzi.”

In măreaţa conştiinţă subterană, creierul are un râu fin al atotcunoaşterii conectat la el. Dacă faci energia să urce pe coloana vertebrală, va urca în spirală. Când intră în al şaselea sigiliu, sistemul pineal, ea pregăteşte centrul subconştient să se trezească. Creierul este pregătit prin al şaptelea sigiliu. Atunci când se deschide, al şaptelea sigiliu deschide comunicaţiile care ajută la ocolirea regulatorului, a imaginii.

Aceasta este măreaţa Mare Lucrare deoarece lupta poate fi anevoioasă. Cu cât eşti mai învelit în imagine, cu atât eşti mai acoperit de straturi de inteligenţă inutilă, de scuze, şi cu atât e mai dificil să le străpungi. Copiii născuţi în şcoli antice sunt expuşi la atotcunoaştere. Sunt expuşi complet la totalitatea vieţii, expuşi la atotcunoaştere până când sunt puri şi binecuvântaţi şi puternici, deoarece imaginea lor este slăbită de condiţiile în care sunt crescuţi.

Voi creşteţi copii puternici în imagine, în aparenţe. Voi creşteţi fetiţe cu feminitate puternică, băieţi cu masculinitate puternică, şi îi creşteţi să fie separaţi şi opuşi. Vă vărsaţi cupa. Turnaţi din vasul vostru în vasul lor, dar un copil expus la atotcunoaştere are imaginea foarte slăbită. A fost străpunsă. Imaginea e diavolul şi a fost lovită în frunte. Aceasta înseamnă că acel copil va deveni deschis la minte şi miraculos deoarece nu va fi poluat cu toată poleiala, vopseau şi lustrul pe care le puneţi voi asupra imaginii. Dacă ar fi să contemplaţi în momentele voastre de linişte în ce anume nu credeţi, aţi găsi indicii deoarece aţi vedea că acelea sunt zonele în care sunteţi cel mai puţin activi. In ce anume credeţi, veţi vedea că se află în fruntea gândurilor voastre. La ce excelaţi se află în fruntea activităţii voastre mentale şi fizice. Dacă veţi contempla asta, veţi găsi o revelaţie, o realizare, de ce anume stagnaţi şi de ce v-aţi abătut de la această frumoasă cale şi aţi căzut în abisul Marii Lucrări.

Voi nu contemplaţi propria putere de vindecare, şi de aceea nu veţi fi vindecaţi. Mai degrabă contemplaţi puterea voastră de a repara, aşadar va fi reparat. Conştiinţa şi energia creează natura realităţii. Dacă aţi contempla abilitatea de a merge în centrul Pământului perfect conştient, aţi menţine asta într-un gând lung şi l-aţi călări ca pe un catâr, aceea ar fi realitatea voastră dinamică, în loc doar să credeţi asta cumva – adică e posibil dar nu pune carne, pâine şi vin pe masă – atunci ce anume se află în fruntea realităţii voastre? Supravieţuirea.

Acest veşmânt pe care-l purtaţi şi prin care sunteţi victimizaţi – vă e milă de voi şi bieţii de voi – aceea este atitudinea unui vin amar ce e scuipat de imagine. Motivul pentru care este scuipat este deoarece imaginea se străduie să submineze progresul. Găseşte fel şi fel de scuze. Dacă-ţi va fi milă de tine destul de mult timp, vei crea realităţile care-ţi oferă validare. Acea validare devine viaţa reală în care trăieşti şi se duce în fruntea atenţiei tale focusate, astfel lăsând la o parte potenţialul ieşit din comun.

Când eu vă spun că aţi fost morţii vii, într-adevăr că sunteţi netreziţi, vă uitaţi la mine cu ochii şi mă auziţi cu urechile şi întindeţi mâna să mă atingeţi şi spuneţi, “Dar eu pot să te ating, te văd, te aud. Cum poţi spune că sunt netrezit?” Deoarece imaginea voastră este controlorul magnificului. Trezirea are loc atunci când avariem cumva imaginea într-atât încât mintea subconştientă lasă să curgă la iveală tot ce i se prezintă. Cum lasă să curgă? Cei ce practică magia neagră ştiu cum să facă asta, şi se numeşte magie neagră ironic, nu pentru că ei s-ar bălăci în Vid, ci deoarece negrul indică ceva nefast.

Se numeşte magie neagră deoarece cei care o practică ştiu cum să treacă dincolo de imagine, prin uşa aceea micuţă, la celălalt simţ măreţ. Când uşa se deschide, este prezentată informaţia. Ea e acolo tot timpul, ocoleşte mintea imaginii, şi se duce direct la emisfera stângă şi cea dreaptă a creierului. Imediat ce face asta, încep să se formeze holograme iar entitatea începe să experimenteze neobişnuitul.

Atunci când se întâmplă acest lucru, personalitatea entităţii e pierdută şi se spune că e posedată, că este posedată de o forţă care i-a preluat obişnuitul, şi îşi prezintă partea ieşită din comun. Personalitatea bietei victime a fost suprimată în asemenea măsură că trebuie să fie învelită şi suferindă în maţele iadului.

Atunci când Dumnezeul vostru iese în faţă, nu este o personalitate. Nu eşti tu. Personalitatea ta este cea dictată de imagine. Ăsta eşti tu. Imaginea ta are o mulţime de material genetic din partea familiei tale, din care să extragă. Are gridul din care să extragă, şi se conservă pe sine şi cartea legii tale. Aşa că tu stai tridimensional. Eşti netrezit. Eşti auto-conţinut în micuţa ta lume fabricată. Nu eşti extins. Nu eşti ieşit din comun.

Dacă creierul este receptorul tuturor potenţialelor, atunci creierul trebuie să ia la cunoştinţă că are un arbitru. Copiii au arbitri foarte slabi, şi de aceea ei pot vedea iar voi nu puteţi, şi pot face lucruri minunate. Lor nu le pasă cum arată faţa lor, sau părul, sau corpul, şi dacă au hainele murdare. Copiii nu sunt preocupaţi de aceste lucruri frivole, aşa că imaginea lor nu s-a format iar ei se duc şi fac chestii minunate. Oamenii în vârstă care nu mai au imagine, doar că sunt bătrâni, atunci când sunt interesaţi de ceva – nu trebuie să calibreze acel interes; unii o fac, alţii nu -deodată încep să înflorească deoarece au trecut de acel punct critic al pubertăţii. Aşa că tot focusul lor e dedicat acelui lucru. Inţelegeţi diferenţa dintre voi şi un copil, dintre voi şi cineva foarte bătrân?

Un savant idiot – ăsta e termenul vostru – voi îl numiţi idiot, dar ce înseamnă savant pe limba voastră? Ştiutor. E idiot dar ştie. Cum se face că cineva la care-i curg balele şi abia poate avea grijă de sine, are un focus ca laserul şi ştie ce voi nu puteţi şti în viaţa asta? Ce s-a întâmplat cu acea persoană? Probabil că are creierul afectat, dar care parte anume? Nu face diferenţa dintre bine şi rău, iar oamenii care nu pot face acest lucru au o imagine foarte slabă. Poţi lua pe cineva cu o imagine slabă, ca în magia neagră, şi să treci prin acel cineva cunoaştere puternică din atot-cunoaştere. Personalitatea sa, funcţie de tipul de energie din care trăieşte, va selecta ceva şi aceea va fi manifestarea sa. Sunt unii savanţi idioţi care sunt violenţi, biete creaturi, dar sunt unii care atunci când primesc informaţia, creierul lor e atât de activat şi e atât de “Este” încât ei sunt adevărate genii, dar numai într-o anume zonă. In alte zone sunt handicapaţi.

Receptorul din corp e creierul uman. Acesta are un rol vast şi important în transmutare. Este cel mai grozav organ creat vreodată, lăcaşul conştiinţei. Este cel care livrează experienţele din Vid. El menţine o imagine pentru voi în timp ce voi vă focusaţi asupra ei. In loc de a avea creierul avariat, ce anume trebuie să depăşiţi cu toată puterea şi cu toată voinţa voastră şi cu toată dorinţa? Ce trebuie să duceţi în fruntea focusului? Trebuie să învingeţi imaginea. Trebuie.

lată câteva feluri în care puteţi ocoli imaginea. Ocoleşti imaginea în primul rând, dacă eşti vătămat, ai un fel de afecţiune a creierului sau ai primit o lovitură puternică în cap. Adeseori, aceasta va cauza o deficienţă a creierului, şi astfel mintea conştientă va fi inundată de informaţii din mintea subconştientă. Dacă eşti tânăr sau din întâmplare eşti copil şi ai părinţi grijulii care-ţi transmit oportunităţi ale gândului ce există dincolo de barierele gândirii contemporane, acel copil la o vârstă fragedă ştie că nu e corpul lui. Acel copil la o vârstă fragedă e învăţat că este conştiinţă, şi e învăţat să contemple o floare pentru a înţelege acea floare. E învăţat să contemple distanţa şi să descrie ceea ce vede. Acel copil înţelege aşadar că nu e încuiat de conceptul timpului fizic.

In această şcoală voi treceţi printr-o oboseală severă învăţând o mulţime de cunoştinţe şi consumând acele cunoştinţe chiar înainte de culcare într-o zonă numită starea alfa. In starea alfa, informaţia începe să descuie imaginea. Intr-o stare de focus şi nemişcare, apare bătălia dintre imagine şi mintea subconştientă. Lungi perioade de nemişcare şi focus vă permit să subjugaţi imaginea până la urmă.

Există maeştri care s-au focusat timp de zece ani în timpul şi numărătoarea voastră, în fiecare zi din viaţa lor ei îşi creează ziua, dar nu întrerup focusul. Ei stau şi se focusează pe Vid în nemişcare, şi devin acea nemişcare. In zece ani, ei au devenit acea nemişcare şi au devenit cel puţin studenţi ai focusului. Ştiu cum să facă asta şi se pricep foarte bine pentru că este disciplina lor zilnică. După zece ani se întâmplă ceva remarcabil. Ei intră în focus fără vreo aşteptare anume deoarece pentru ei a devenit ceva obişnuit. Şi în acel moment de focus, apare o explozie de lumină pe care o văd din două perspective: una la ei în cap, şi alta care umple încăperea sau spaţiul din jurul lor. Acea explozie de lumină dintr-o dată le permite să se detaşeze de corpul fizic şi permite să iasă la iveală super-conştiinţa. Atunci acea entitate devine mai măreaţă decât corpul său. Dintr-o dată, subconştientul sau ceea ce se numeşte mintea lui Dumnezeu devine accesibilă acelei entităţi. Ea poate şti atunci gândurile tuturor şi poate vedea acele gânduri. Ştie tot ce se petrece. Are viziune la distanţă şi ştie tot imediat. Poate merge oriunde doreşte – în vârful piramidei – şi să aibă o vedere lucidă mai măreaţă decât ar putea spera să aibă vreodată ochii fiinţei umane, deoarece conştiinţa şi energia creează natura realităţii.

l-au trebuit zece ani de focus acestui discipol al lui Dumnezeu ca să străpungă bariera până la urmă. Acela a fost momentul în care s-a trezit cu adevărat. A fost prins în vârtej, înălţat şi scos din corp. Şi niciodată nu va mai fi prizonierul corpului fizic.

Şcoala înţelepciunii Antice se află aici la fiecare cotitură ca să vă dea cunoaştere. Insă din nou, trebuie să vă luptaţi cu letargia voastră, cu fizicalitatea voastră, cu toate simţurile voastre, cu neîncrederea voastră. Cât din aceste învăţături acceptaţi şi cât de mult respingeţi? Cât din ceea ce vă spun eu acceptaţi şi cât daţi la o parte? Cât din asta e un beneficiu pentru voi şi cât e un prejudiciu pe câmp şi în focus?

Eu am rostit aceste cuvinte de o mulţime de ori şi deodată într-o frumoasă seară le auziţi şi e ca şi cum le-aţi auzi pentru prima oară. Aceasta se numeşte realizare. Remarcaţi cât sunt de răbdător. Eu ştiu că dacă veţi continua să veniţi, să participaţi şi să ascultaţi, veţi realiza, iar atunci când realizaţi, realizarea se mută din spatele capului vostru în faţa capului vostru. Adică vine în fruntea focusulul, şi deoarece e plină de energie s-a strecurat pe lângă imagine. Realizarea trece drept pe lângă imagine şi dintr-o dată aveţi o frumoasă realizare care vă consumă şi vă umple de bucurie. Ăsta e doar un grăunte de nisip pe plaja veşniciei. E ceea ce s-a strecurat.

 


Cartile lui Ramtha se pot vedea la linkurile de mai jos:

- link 1 - aceasta pagina

- link 2 - aceasta pagina

 


Dăruieşte şi vei primi inzecit. Sustine munca si existenta acestui website:


Vrei să fii la curent cu toate postarile de pe websitul acesta? Abonează-te acum ... Vei putea primi de la mine prin WhatsApp cele mai noi articole publicate.

WhatsApp Group Invite