Ramtha – Alegoria creierului ca si receptor de televiziune

Exista un mister ce sta chiar în faţa voastră, care este o minunată reprezentare a creierului. In interiorul creierului are loc o producţie. El produce un film cinematografic continuu, cu tot cu reclame.” — Ramtha

Vreau să înţelegeţi ceva referitor la televizorul la care vă uitaţi. Cum primeşte acest instrument un film din invizibil? Cum face asta? Câţi dintre voi înţelegeţi această tehnologie? Există un mister ce stă chiar în faţa voastră, care este o minunată reprezentare a creierului. In interiorul creierului are loc o producţie. El produce un film cinematografic continuu, cu tot cu reclame. Reclamele sunt întreruperi: “N-ai vrea să te simţi bine? Nu crezi că-ţi doreşti să faci asta ca să te simţi bine, şi apoi, când te vei simţi bine, putem continua cu producţia?”.

Televizorul este exact ca şi creierul vostru. Răspunde la impulsuri nevăzute aşa cum şi creierul răspunde la impulsuri nevăzute. De fiecare dată când vă uitaţi la televizor, asta vă programează creierul, deoarece creierul vostru interpretează impulsurile şi le adună într-un program. Ţineţi minte, vă uitaţi doar la ce vreţi să vă uitaţi, nu-i aşa?

Cum cântă radio-ul toate acele melodii? De unde au venit? Puteţi să le vedeţi prin aer? Nu puteţi, dar cumva ele intră în cutiuţa aceea şi fac rock. Creierul vostru este ca şi radio-ul şi televiziunea, şi când el este programat de radio şi de televiziune, voi sunteţi programaţi.

Asta ne readuce la un principiu interesant. Câte gânduri aţi avut vreodată care au fost cu adevărat ale voastre? Dacă creierul vostru e un receptor, nu e vulnerabil la frecvenţa de undă hertziană? Ba da. Dacă aş folosi termenul de ignoranţă reciclată, m-aş apropia foarte mult de genul de gânduri pe care le aveţi în fiecare zi. Asta înseamnă că, exact aşa cum acele lungimi de undă programează televizorul şi radio-ul, tot aşa le recepţionează şi creierul vostru. Cineva v-a captat şi vă programează. Are sens acest lucru pentru voi? Puteţi vedea posibilitatea acolo? Dacă tot am menţionat acest lucru, am să vă trimit un mesager în legătură cu această învăţătură. O să vă devină foarte clar cât de uşor sunteţi programaţi prin lungimile de undă invizibile trimise acelui organ eteric, minunat, ce stă în cavitatea capului vostru.

De ce să vă trimit un mesager? Deoarece acum primim un gând măreţ. Acum contemplăm cum, unde şi când vă produceţi voi viaţa ca şi cum ar fi ceva automat. O entitate, un începător, îmi spune, “Maestre, cum să-mi schimb viaţa? Mi se pare că n-am nici un control.” Ba nu, eşti în control. Eşti controlat deoarece reacţionezi, nu creezi. Unii dintre voi credeţi că conştiinţa imagine e o entitate rea. Ziceţi că-i un demon, o numiţi Lucifer, şi daţi toată vina pe ea, dar visul nu poate fi visat fără această conştiinţă imagine.

Ea a fost creată şi s-a desprins din Dumnezeu. Acesta e copilul lui Dumnezeu din textele antice. Voi sunteţi fiii şi fiicele perfecte ale Dumnezeului viu, adică conştiinţa voastră este de la această entitate divină. Este o fărâmă, un mic veşmânt din el, si această pendulare polarizată a conştiinţei imagine este cea care creează conceptul şi iluzia timpului. Datorită acestei polarităţi avem un viitor. Nu există nici un viitor în acest moment. Unde este viitorul? In calendarul vostru? Ştiţi că veţi fi în viaţă anul viitor pentru că aveţi rezervări. Hai să ne uităm la dimineaţa de mâine. Ştiţi ce veţi face mâine dimineaţă?

Uitaţi-vă ce aţi făcut adineauri, entităţi ale imaginii.

Dintr-o dată aţi uitat de aici şi acum, de această învăţătură, şi discutaţi despre mâine dimineaţă. Conştiinţa imagine este cea care a avut abilitatea de a percepe şi a justifica momentul ca şi mâine, a-l planifica şi a-l visa. Conştiinţa imagine are un scop în evoluţia voastră. Aceasta este conştiinţa care a început totul prin involuţie, coborând şapte niveluri până la materia grosieră. Această conştiinţă a devenit cu graţie viaţa, care a trebuit visată şi creată moment cu moment ca să existe. Dacă nu aţi avea această conştiinţă care să se alinieze cu stabilitatea lui Acum, viaţa n-ar fi avut loc. Inăuntrul vostru este eternitatea, acel loc al nimicului unde Vidul priveşte în acest tărâm minunat. Aici trecem dincolo de mintea subconştientă şi ne ducem la originea şi caracterul fiinţei voastre. Se numeşte Acum. Acum nu este mâine.

In această conştiinţă, care este în voi, trecutul, prezentul şi viitorul există toate simultan. Cât de precis e acest lucru? Această conştiinţă Acum a existat înainte de primul domeniu al conştiinţei imagine. In timp ce ea exista înainte de primul domeniu al conştiinţei imagine, deţinea deja ziua de azi – chiar această seară – potenţialul vostru de a fi aici în această viaţă în acest cadru temporal. Acest moment era un potenţial creat din nimic şi exista în urmă cu peste zece milioane de ani. In Vid există nu numai tot ce s-a întâmplat în trecut, ci şi toate potenţialele viitorului există acolo simultan, fiecare potenţial cunoscut lui Dumnezeu, şi sunt fără număr. Ziua de azi e un potenţial ce s-a întâmplat.

Conştiinţa imagine nu are potenţiale. Ea visează visul, care e adus la viaţă numai atunci când e aliniat cu Dumnezeu.

De aceea putem spune atât de elocvent că Dumnezeu trăieşte în voi şi nu trebuie să fiţi controlaţi de genetica voastră sau de mediul înconjurător. In virtutea faptului că aţi ascultat această învăţătură şi aţi contemplat cum poate fi programat creierul vostru, acesta e începutul trezirii. Acesta e un gând lung, să fii capabil de a sta şi a cugeta la misterul electronicii, al receptoarelor – transmiţătoare şi receptoare – şi la creier, care este cel mai frumos şi mai sofisticat receptor creat vreodată. De ce nu primeşte creierul mesaje? Ba primeşte, tot timpul. Simplul fapt că devii alarmant de conştient de acest fapt creează trezire.

Mintea subconştientă cunoaşte doar Acum-ul. Următorii voştri zece milioane de ani există deja în voi. Il sunt opţiuni şi potenţiale. Dacă Dumnezeu v-a dat liber arbitru, Dumnezeu a dat liber arbitru conştiinţei imagine. Trebuia să facă asta. Conştiinţa imagine trebuia să poată avea abilitatea de a visa visul ca să poată manifesta acel vis ca Dumnezeu să se cunoască pe sine. Iată unde vă blocaţi voi. Voi nu captaţi gânduri mai măreţe, mai subtile, deoarece n-aţi ştiut că există. Aşteptaţi un Spirit sau un ghid să vină să vă şoptească la ureche. Aşteptaţi un vis care să vă uimească.

Dacă nu ştiaţi că creierul este un receptor, cum vă puteaţi aştepta să aveţi un gând măreţ? A învăţa înseamnă a te trezi, a te trezi la ceea ce eşti, ce fel de potenţiale eşti, ce se întâmplă în jurul tău. Uitaţi-vă la toată viaţa voastră. Uitaţi-vă la ce atârnaţi pe pereţi, la fiecare bucăţică de hârtie citită, la fiecare emisiune de televiziune pe care o urmăriţi, ce faceţi vineri şi sâmbătă seara. Uitaţi-vă la toate acestea şi ele vă vor spune ce fel de program rulează în creierul vostru. Dacă puteţi fi atât de obiectivi faţă de viaţa voastră, înseamnă că vă treziţi. Trezirea înseamnă ca se întâmplă ceva în voi numit conştientizare de sine.

Se potriveşte conştientizarea de sine în această afirmaţie, conştiinţa şi energia creează natura realităţii? Haideţi să analizăm asta împreună. Cu cât ştiţi mai multe, cu atât e mai vastă realitatea voastră. Vreau să ştiţi că s-au făcut mari eforturi să fiţi ţinuţi pe calea dreaptă şi îngustă. O mulţime de mecanisme au fost implementate ca să vă ţină adormiţi. O mulţime de influenţă a fost exercitată asupra voastră ca să fie sigur că sunteţi nişte cumpărători buni în piaţă. A existat un efort comun ca voi să fiţi doar o gloată ce răspunde la un program.

Dacă înţelegeţi asta şi vedeţi ce efort imens este exercitat asupra voastră, atunci fără supărare trebuie să ajungeţi isteţ la această aserţiune înţeleaptă: “Probabil că am ceva ce vrea cineva.” Şi mai mult, “Probabil că sunt important deoarece pot fi manipulat. Ce-ar fi dacă n-aş mai putea fi manipulat?” Conştiinţa şi energia e piatra de temelie a creaţiei. Voi sunteţi acel element vital. Voi sunteţi focul energiei. Creierul vostru primeşte toate impulsurile iar voi răspundeţi conform configuraţiei voastre genetice, şi foarte curând toată lumea trebuie să înceapă să gândească la fel, să arate la fel, să fie la fel, şi ce loc plicticos o să mai fie şi ăla.

Cineva trebuie să iasă de acolo şi să devină măreţ. Entitatea trebuie să iasă şi să contemple muchia prăpastiei. Ce este muchia? Nu vorbesc despre vreo prostie pe care o numiţi a fi pe muchie, cum ar fi a vă distruge singuri, a vedea cât de departe puteţi merge până să muriţi. Nu vorbesc despre asta. Eu vorbesc despre a presa un gând contemplativ până la tărâmul lui absolut – un singur gând. Acel gând ar putea fi creierul însuşi, sau a sta şi a te angrena cu o altă entitate în discuţie, să abordezi cunoaşterea despre tine şi să poţi înţelege cum ai fost manipulat şi cum ai permis să se întâmple asta şi să înţelegi că asta a creat realitate. Vorbim despre viaţă aici.

N-aţi fost nişte oameni măreţi până acum, dar mă aştept ca într-o zi să fiţi oameni măreţi. Oameni măreţi – nu e greu să fii o persoană măreaţă. Tot ce trebuie să faci este să ai un gând măreţ şi să aspiri să-l trăieşti. Asta te face diferit, într-adevăr, te face măreţ. Să aspiri şi să te forţezi într-un alt tărâm al gândului, atunci te amesteci cu o conştiinţă mai măreaţă. Contemplaţi asta un moment.

Pe parcursul istoriei voastre au existat mari bărbaţi şi femei de renume. Pe unii îi ştiţi, pe cei mai mulţi nu-i ştiţi. Din motive istorice îi ştiţi pe unii după nume, cum ar fi Schroddinger, Einstein, Isaac Newton, Bohm, Shakespeare, Cicero, Appollonius din Tyana, Yeshua ben Joseph. Acestea sunt nume de suprafaţă. Există entităţi care au mers mult mai departe decât toţi aceşti bărbaţi la un loc, şi observaţi că n-am spus nimic despre femei.

Haideţi să contemplăm asta un moment. Ce aveau ei toţi în comun? Care era diferenţa dintre Edison şi Tesla? Care era diferenţa dintre Edison, Tesla şi Morgan? Unii dinte voi poate ştiţi la ce mă refer. Ce aveau în comun aceşti indivizi? Am extras aceste nume deoarece erau în creierul channel-ului meu şi în unele dintre ale voastre. Dacă am ales nume pe care nu le ştiţi, vă rog să înţelegeţi că ei nu sunt contemporani nici cu mine. Ei toţi au fost contemplatori. Au trăit într-un alt tărâm, în special entitatea numită Tesla. Această entitate avea abilitatea, împreună cu Francis Bacon, de a exista în principal în lumea gândului conştient, şi acolo îşi transmitea toate conceptele matematice, toate teoriile şi modelele. Toate au fost avansate complet într-o stare de conştiinţă. Erau concepte funcţionale înainte de a fi turnate în fier şi cupru. Ele existau deja.

Aţi putea spune, cum adică erau contemplatori? Simplu: ei erau preocupaţi de teatrul propriului gând. Puteau lua orice concept şi în mintea lor să lucreze acel concept până îi puteau ticlui un unghi dimensional.

Dacă v-aţi uita la creierul lor, ar avea aceeaşi greutate ca al vostru. Dar dacă v-aţi uita la microscop, aţi vedea că diferenţa dintre creierul lor şi al vostru sunt căile sinaptice unde gândul devine transfer -magistralele – sunt mai multe în acea materie cenuşie decât la voi, deoarece creierul este latent până când e folosit. Dacă ai o entitate care se expune continuu gândului contemplativ, asta forţează căile din creier să se deschidă. Dacă n-ai contemplat niciodată un gând opţional, nu ai deschis nicio parte a creierului tău în afara acelui element necesar ce-ţi permite să devii şi să continui a fi o creatură a obişnuinţei. Continui să fii o creatură a produsului genetic al părinţilor tăi, o creatură obişnuită cu televiziunea şi cu radio-ul şi toate celelalte unde de interferenţă.

Când v-am învăţat despre respiraţie, că e forma cea mai apropiată de voinţă, aşa e, deoarece respiraţia preia îndărătnicia dorinţei. Dacă îndărătnicia dorinţei s-ar îndrepta către interior într-un concept, iar acel concept s-ar multiplica continuu în capul vostru, aţi fi consideraţi nişte contemplatori. Atunci creierul vostru s-ar activa, iar voi aţi putea trece acel gând prin diferite niveluri sau dimensiuni. Atunci când faci acest lucru, apare o idee ingenioasă, iar dacă apare, se va manifesta în realitate.

Ceea ce e frumos şi în acelaşi timp periculos la voi este faptul că sunteţi Dumnezeu. Dacă o să vă treziţi vreodată şi o să începeţi să vă întrebaţi ce anume sunteţi, veţi deveni periculoşi în sensul în care o si vă daţi pur şi simplu seama de ceea ce a priceput fiecare gânditor de-a lungul istoriei. Ei au realizat că nu există nici un lucru pe care mintea lor să nu-l poată cuprinde. Tot ce aveau de făcut era să se focuseze asupra acelui lucru. Asta înseamnă măreţie, deoarece ei erau adoraţi de semenii lor. Poate că au fost criticaţi pe vremea lor, dar ei sunt amintiţi deoarece au trăit un singur gând măreţ – şi nu doar unui, mulţi dintre ei. E imposibil să faceţi şi voi acelaşi lucru? Nu.

E important să înţelegeţi că handicapul vostru, incapacitatea voastră mentală a fost perpetuată de lipsa dovezilor personale. Handicapul vostru mental -abilitatea de a gândi în termeni minunaţi – a fost perpetuat de societatea din jurul vostru. Pe cine aţi cunoscut, până de curând, cu ce persoană aţi fi putut avea o conversaţie înviorătoare – o conversaţie înviorătoare -care să vă inspire într-atât încât toată oboseala şi letargia din corpul vostru sa dispară, ceea ce conversaţi să fie mai important decât mâncarea, şi dintr-o dată să simţiţi că vi se întâmplă ceva minunat. De ce v-aţi simţit aşa? Deoarece tocmai v-aţi trezit. Timp de un scurt moment aţi fost vii. N-aţi fost un obicei, n-aţi fost un program. Dintr-o dată aţi fost vii, aţi fost cineva, iar acel entuziasm v-a adus bucurie.

Atunci când vorbesc despre revitalizarea şi bucuria cuiva, eu nu mă refer la cineva care aleargă toată ziua râzând ca prostul. Vorbesc despre cineva care e plin de viaţă, că dacă te uiţi la acea persoană, are foc în priviri, şi dacă te uiţi la faţa ei, e plină de expresie. Sprâncenele îi sunt arcuite. Acea persoană recepţionează, contemplă, aşa că viaţa a devenit o aventură şi ea e plină de energie.

E evident cum arată nişte morţi vii. Nu au nicio scânteie în ochi, şi tot ce încearcă să-şi dea seama este cum să treacă prin acea zi, prin toate programele de televiziune, şi să termine toată treaba înainte de a merge la culcare şi a trebui să se scoale şi să o ia de la capăt. Nu-i de mirare că abia aşteaptă să vină sâmbătă seara să meargă la Prancing Pony Inn.

In zilele ce urmează o să mă auziţi vorbind despre extaz, într-adevăr o stare fermecată în care eşti înălţat. Inălţat, asta nu înseamnă că te-a ridicat ceva de la pământ, ci conştiinţa ta e înălţată. Şi acea bucurie, acea bucurie deplină e ceea ce simţi într-o stare de creaţie deplină. Iar creaţia deplină, ţineţi minte, nu înseamnă a modela lutul cu mâna, ci a-ţi contempla creaţia cu mintea excelenţei. Dezvoltarea propriului simţ al conştiinţei este creaţia supremă. Extazul este atunci când te poţi duce undeva departe înlăuntrul tău, când te poţi scufunda în albastrul miezului nopţii, în Vid, când poţi să cazi în el la nesfârşit şi apoi să ai un gând fermecat şi să fii captivat de acel gând. Asta înseamnă a fii viu.

Dacă ai asemenea gânduri, nu te deteriorezi. Corpul tău devine supus creatorului suprem care există în el. Atunci când creatorul suprem care există în corp nu mai cunoaşte o viaţă nouă, într-adevăr nu mai cunoaşte un gând nou, o nouă variabilă a experienţei, va muri deoarece moare din cauza lipsei de expresie, într-adevăr piere din lipsa de existenţă.

Descrierea creierului cu toţi acei termeni italieneşti fantastici nu serveşte nici unui scop aici. Dacă creierul este receptorul şi conductorul conştiinţei, atunci această abilitate de a visa visul său de a contempla un gând lung creează fenomenul numit minte, care tot nu aparţine de masa creierului înseşi. Creierul e un mecanism de angrenare, un mecanism de transfer. Nu-i de mirare că nu vă simţiţi bine o mare parte din timp. Ce v-ar face să vă simţiţi bine? Da, puteţi avea o mulţime de lucruri bune în viaţă: toţi copiii voştri s-au făcut mari şi au acum copii cu părul roşcat, toţi au avut succes în viaţă, toţi au făcut una şi alta, şi ar trebui să fii fericit din cauza asta. Ai fost fericit când s-a întâmplat acel lucru, dar cum te simţi acum? Acum nu se întâmplă nimic cu tine deoarece eşti într-un program.

Ţinta în şcoala mea este să trezesc măreţia în voi – măreţia. Cât e de greu acest lucru? Depinde cu cine vorbeşti. Unele entităţi recunosc deja superficialitatea din viaţa lor. Pare că le-au făcut pe toate şi sunt pregătiţi pentru ceva, un anume “ceva”. Sunt pregătiţi să participe la ceva ce le accelerează pulsul. Măreţia este un concept scandalos în şcoala asta. Dumnezeu nu a existat niciodată în afara voastră si într-adevăr este forţa iubitoare a eternităţii din voi.

Eu vorbesc cu corpul şi despre corp şi fie binecuvântată masa voastră genetică dar voi chiar, aţi venit din Vid – mă adresez conştiinţei care stă în acel corp. Voi sunteţi mai măreţi decât corpul. Călătoria în şcoala mea este să vă trezesc faţă de acei gând scandalos. Când vorbim despre Dumnezeul dinlăuntru, sigur că spunem că hotarele voastre sunt fără limită, aşa sunt, dar cine stabileşte standardul limitării? Voi faceţi asta. Ar fi viaţa voastră schimbată dacă aţi avea mai multă cunoaştere? S-ar extinde hotarele? Dacă hotarele se extind în viaţa voastră, înseamnă că voi începeţi să trăiţi acea expansiune, şi exact asta fac învăţăturile mele.

Acesta este un concept terifiant pentru unii oameni deoarece chiar dacă sunt nefericiţi, ei contează pe nefericire. E un prieten cunoscut pentru ei. Nefericirea nu e sinonimă cu măreţia. Măreţia este cineva care susţine că Dumnezeu e înăuntrul său.

 
Cartile lui Ramtha se pot vedea la linkurile de mai jos:

- link 1 - aceasta pagina

- link 2 - aceasta pagina

 

Dăruieşte şi vei primi inzecit. Sustine munca si existenta acestui website:


Vrei să fii la curent cu toate postarile de pe websitul acesta? Abonează-te acum ... Vei putea primi de la mine prin WhatsApp cele mai noi articole publicate.

WhatsApp Group Invite