Radu Cinamar – Interiorul Pamantului si evolutia nivelului de constiinta si filmul The Core (2003)

Doctorul Xien făcu o scurtă pauză şi apoi vorbi cu un glas egal şi detaşat, privindu-mă în ochi:

— Din punctul de vedere al legilor de manifestare a Universului, nu există un centru geometric propriu-zis al planetei, aşa cum îl concep oamenii de ştiinţă actuali.

Aceea a fost una dintre cele mai stranii afirmaţii pe care le-am auzit, dar începeam deja să-i intuiesc semnificaţia. Am profitat de faptul că Shin Li ieşise din cameră şi am decis să pun o serie de întrebări scurte, pentru a-mi clarifica în minte cât se poate de bine noua viziune despre structura internă a planetei noastre. Nu doream ca Shin Li să creadă că nu am înţeles explicaţiile ce mi-au fost date, aşa că m-am adresat repede doctorului Xien, profitând de lipsa ei:

– Poate că a fost cam bruscă schimbarea paradigmei de la materialism la planurile subtile. Cred că intuiesc destul de bine fondul ei, dar aş vrea să-mi lămuresc din nou şi cât mai clar poziţia. Să o luăm de la început. Aş vrea să ştiu ce se întâmplă dacă te deplasezi direct spre centrul Pământului, într-o capsulă care nu este dotată cu o tehnologie foarte avansată. Sunt aici, în planul fizic şi pornesc în această călătorie spre nucleul planetei cu o astfel de maşinărie, care totuşi rezistă la temperaturi ridicate. Am de gând să ajung chiar în centrul planetei, indiferent ce voi găsi acolo. Ce se întâmplă pe drum?

– La un moment dat vei începe să-ţi pierzi minţile. Nu vei mai înţelege nimic.

Am mărit ochii de uimire.

– Din ce motiv? Doar pentru că se transformă mediul şi frecvenţa lui de vibraţie?

– Ţi-am spus, iar acum îţi repet. Porneşti de aici, de la suprafaţă; prima parte a călătoriei nu-ţi va pune probleme, pentru că vei depăşi straturile succesive de pământ, rocă, pungi de lavă sau alte substanţe. Deocamdată eşti în domeniul material, există materie ponderală, vibraţia ei este similară cu cea a materiei corpului tău, iar mintea ta gândeşte în termenii cunoscuţi ai legilor fizicii clasice. Vei ajunge, să zicem, după câteva sute de kilometri la limita dintre materia solidă şi cea lichidă şi vei dori să înaintezi, dar la un moment dat te vei opri, pentru că nu vei mai putea merge dacă rămâi la nivelul actual de vibraţie a conştiinţei. Ai ajuns la limita experienţei tale fundamentale din planul fizic în care trăieşti. Doar până aici poţi percepe, doar până aici poţi rezista. Dincolo de această zonă sau „barieră” a frecvenţei de vibraţie vei simţi că nu mai poţi şi, dacă insişti, îţi vei pierde cunoştinţa. Realitatea aceea, la care tu ai ajuns, nu mai corespunde nivelului de vibraţie a conştiinţei tale, este mai înaltă. Atunci tu nu mai ai capadtatea de a înţelege ce se petrece acolo, nu mai poţi să face corelaţii. Ai fi în postura unui eschimos care vede un şarpe sau în situaţia de a observa cum cresc copaci pe Lună. In ambele cazuri înţelegerea mentală obişnuită este bulversată şi probabil foarte şocată.

– Nu simt că aş leşina totuşi din această cauză.

– Aceste exemple simt menite doar pentru ca tu să ai o punte analogică de comparaţie. In realitate, dacă ai face această călătorie în condiţiile date, nu ai putea rezista de la un anumit punct înainte. Insă asta nu e valabil doar pentru tine; capsula însăşi, cu toate aparatele din ea se va bloca de asemenea. Capacitatea ta de pătrundere şi înţelegere se blochează şi ea. Totul se blochează atunci. Intre realitatea fizică din care faci parte şi această nouă realitate la care ai ajuns există o diferenţă de frecvenţă de vibraţie, iar tu şi tehnologia capsulei în care te afli nu rezonaţi cu această nouă frecvenţă.

Am întrebat, pentru a clarifica şi mai mult:

– Este o problemă de devenire personală sau de stare a conştiinţei?

– Una o slujeşte pe cealaltă. Atât tehnologia Capsulei, cât şi conştiinţa ta se află la un nivel de vibraţie care este inferior frecvenţei ce creşte pe măsură ce te apropii de centrul planetei. Atunci ori ai capacitatea reală de înţelegere superioară şi de rezonanţă cu acele frecvenţe înalte de energie, ori pur si simplu îţi pierzi cunoştinţa, pentru că mintea ta nu poate procesa senzaţiile şi informaţiile pe care le primeşte.

– Asta am înţeles. Dar mă interesează să ştiu cum apare o astfel de călătorie dacă ea ar fi urmărită de un observator extern.

L-am privit concentrat câteva clipe pe doctorul Xien. Ideea asta mă urmărea de ceva timp şi eram foarte curios să aflu răspunsul. Am continuat, oferind chiar un cadru de acţiune:

– Să zicem că la suprafaţa Pământului, în centrul de comandă a misiunii, se află o echipă ce monitorizează ceea ce se petrece în capsulă. Echipa asta nu are de ce să leşine, pentru că ea rămâne la suprafaţă. Ce vor vedea cei din faţa monitoarelor?

– La un moment dat nu vor mai vedea nimic pe ecranele lor.

Doctorul Xien tăcu un moment, cu privirea în pământ. Apoi continuă calm, cu voce egală:

– Imi dau seama, totuşi, că n-ai înţeles. Ai uitat deja că întreaga tehnologie de pe capsulă, precum şi tot ce este conectat cu ea se blochează pentru că nu mai există compatibilitate între frecvenţele de vibraţie? Nu se mai transmite şi nu se mai primeşte nimic, deoarece aparatele nu pot funcţiona la acel regim de frecvenţe, la care ajungi cu capsula atunci când începi să te apropii de centrul planetei. Frecvenţele pe care le întâlneşti acolo simt mult mai înalte decât cele la care este concepută tehnologia din prezent. In acel loc nu mai există legături coerente între componentele electronice.

– Insist. Dacă frecvenţa creşte aşa mult, atunci ce se petrece cu materia solidă din interiorul Pământului?

Doctorul Xien a zâmbit fin, aşa cum făcea de fiecare dată atunci când aprecia o observaţie de calitate. Am răsuflat cumva uşurat, zicându-mi în minte că după una rece, acum a urmat una caldă, suficient cât să revin pe „linia de plutire” în această discuţie. Deşi ceea ce mi se explica nu era chiar aşa dificil de înţeles, aveam de luptat mai mult cu rezistenţa mentală datorată unor concepte de gândire materialistă, de programare îndelungată în spiritul materiei dense a planului fizic. In principiu lucrurile îmi erau clare, dar voiam totuşi să le înţeleg mai în amănunt.

Deşi atunci nu am bănuit nimic, acela a fost un punct important de inflexiune a discuţiei. Explicaţiile care au urmat, m-au năucit. Până atunci reacţionasem mai mult într-un spirit de noutate, pentru că analiza oferea un cadru relativ apropiat de planul fizic, cu variante şi posibilităţi inedite. Acum, însă, doctorul Xien dorea să treacă pe un alt nivel cu explicaţiile sale. Am sesizat aceasta încă de la primele cuvinte, astfel că am schimbat şi eu registrul mental în care purtam conversaţia.

– Treci de scoarţă şi după ce ajungi la manta sau imediat după ce acest strat începe, noi doar aproximăm ce se află în acea zonă şi apoi mai departe, spre centru.

– Ce fel de aproximare? am întrebat cu interes.

Doctorul Xien mi-a răspuns, privindu-mă în ochi:

In principiu, de la acea zonă mai departe nu mai există materie fizică. De la acel nivel, datorită creşterii frecvenţei de vibraţie, deja se intră în planurile subtile. Pătrunzi în planul eteric, apoi în cel astral, apoi în planul mental şi apoi ajungi în planul cauzal, care „înveleşte” chiar centrul planetei. Este o structură de manifestare care se regăseşte la toate corpurile cosmice, dar de asemenea şi la fiinţa umană. In tine este totul, perfect structurat pe frecvenţe de vibraţie din ce în ce mai elevate, pornind de la corpul fizic până la corpul subtil cauzal şi la centrul fiinţei tale, în inimă, care este esenţa. Planeta este şi ea o fiinţă, în felul ei. Este acelaşi tip de „organizare” a materiei şi conştiinţei, doar că tu eşti o fiinţă umană, iar ea este o planetă.

Este principiul corespondenţei despre care se vorbeşte în tradiţiile spirituale: ceea ce este jos este precum ceea ce este sus, pentru a săvârşi miracolul Totului, am spus eu.

-Jos înseamnă „mic”, microcosmos, tu; „sus” înseamnă mare, Macrocosmos, de pildă planeta sau o galaxie. La orice scară de manifestare, principiul de structurare este acelaşi. Dacă înţelegi asta, înţelegi şi ce se petrece atunci când cineva călătoreşte spre centrul Pământului. După învelişul material al planetei, te apropii şi începi să pătrunzi în învelişurile ei subtile, adică în planul eteric, astral şi aşa mai departe. Insă vei merge doar până acolo unde îţi va permite propriul tău nivel de vibraţie a conştiinţei, doar până acolo unde vei putea să îndeplineşti condiţia de rezonanţă. Dacă ceva este mai elevat decât frecvenţa de vibraţie a conştiinţei tale individuale, nu vei putea vedea acel ceva, nu vei putea înţelege şi nu vei putea pătrunde.


 

Am selectat o secventa din filmul : The Core (2003) care se poate vedea  la adresa – https://bit.ly/2WZP5wN

Vezi secventa selectionata online cu traducere:

 
Cartile lui Radu Cinamar se pot vedea la linkurile de mai jos:

- link 1 - aceasta pagina

- link 2 - aceasta pagina

 

Info: Playerul video de pe acest blog doar face enabled la linkul extern, youtube, ok.ru, etc, deci trebuie sa asteptati sa se incarce!


Dacă fiecare dintre vizitatorii acestui blog, care simt că îi ajută aceste informaţii, ar oferi drept multumire, de fiecare dată când intră aici, măcar 5 lei, (atat e transferul minim in cont), ajutorul vostru ar fi minim, practic insesizabil pentru voi, însă pentru noi ar însemna mult. (clik aici pentru mai multe detalii...)