Omraam Mikhael Aivanhov – Forta sexuala, conditia vietii pe pamant

Observaţi copiii, abia născuţi, nu se gândesc decât să se agaţe de pământ şi se agaţă aşa de bine că merg în patru labe; tot ceea ce văd vor să atingă şi chiar să bage în gură… Dar puţin câte puţin creşte, şi iată inima sa se trezeşte; dacă e un băiat, încep să-l intereseze fetele, se îndrăgosteşte, vrea să-şi întemeieze un cămin şi să populeze pământul cu progeniturile şi realizările sale… Mai târziu, când a cheltuit toate energiile sale şi vede că a trăit fără a realiza ce a dorit, o schimbare se produce în el: pământul nu-l mai interesează de loc şi începe să se gândească la cealaltă lume.

El, care cu puţin timp înainte nu se ocupa decât cu mâncatul, băutul, făcutul copiilor şi acumularea de bogăţii ca şi cum nu ar fi trebuit să părăsească pământul, a devenit impersonal, dezinteresat, rece, obosit, blazat pentru că se pregăteşte să abandoneze tot pentru a pleca de cealaltă parte. Ce s-a întâmplat?… La originea acestei transformări e foarte simplu slăbirea instinctului sexual, şi veţi vedea imediat cum forţa sexuală determină la om natura şi filozofia sa.

Cât timp posedă această forţă el e de acord să trăiască pe pământ, dar când ea îl abandonează, el nu se gândeşte decât la moarte. De aceea anumiţi Iniţiaţi ai trecutului care cunoşteau aceste fenomene şi de unde provin, de ce depind, au învăţat pe discipolii lor că, dacă vor să se elibereze de pământ cu suferinţele şi limitările sale pentru a merge într-o lume de frumuseţe şi lumină, trebuie să-şi suprime manifestările forţei sexuale, să fugă de dorinţe şi pofte nefrecventând fiinţele sexului opus, etc… dacă nu, vor fi prinşi imediat în angrenaj.

Putem spune că la originea diferitelor tendinţe filozofice şi religioase stă forţa sexuală, atracţia dintre sexe, şi atitudinea pe care oamenii au ales-o faţă de această forţă le determină filozofia: unii îi dau ieşire şi alţii încearcă să o suprime. În realitate există şi alte filozofii, dar pe toate, mai mult sau mai puţin, le putem încadra în una din aceste două categorii.

Dacă nu vreţi să rămâneţi să suferiţi pe pământ, dacă vreţi să intraţi în eternitate nu trebuie să vă mai gândiţi la perpetuarea speciei pentru că aceasta crează legături care vă vor reţine pe pământ: sunteţi legat(ă) de mama (tatăl) copiilor voştri, sunteţi legat(ă) fizic de copiii voştri care sunt carne din carnea voastră, sânge din sângele vostru; şi chiar psihic aveţi legături cu ei de asemenea.

De aceea filozofia budhistă învaţă că, chiar când omul pleacă pe lumea cealaltă, când se gândeşte să părăsească totul şi să se elibereze, ei bine nu, el are încă legături cu copiii lui, cu toţi părinţii săi, şi nu poate deci părăsi regiunile inferioare ale planului astral, rămâne un timp foarte aproape de oameni, şi mai ales de membrii familiei sale, pentru a-i observa, participa la viaţa lor şi chiar hrănindu-se prin intermediul lor.

După această filozofie, pentru a putea fi liber nu trebuie să te căsătoreşti, nici să ai copii, pentru că aceia care au acceptat să formeze o familie pentru că numele lor să reziste timpului sunt atraşi de nume, de “firmă”, cum se spune, şi trebuie să coboare tot timpul pe pământ pentru că, jos, această familie se gândeşte la ei şi îi cheamă.

Toate aceste legături pe care oamenii le au cu pământul îi împiedică să rămână în regiunile celeste. De aceea, aceia care voiau cu adevărat să nu mai aibă rădăcini pe pământ au devenit asceţi, pusnici. Evident, filozofia lor e adevărată pentru că ea se bazează pe cunoştinţele iniţiatice. Dar a spune că este utilă, că e adaptată epocii noastre, e o altă problemă. Se poate ca tocmai să nu convină. Iată problemele pe care trebuie să le rezolvăm.

Forţa sexuală reţine oamenii pe pământ, dar fără să-i lumineze, fără să-i lege de regiunile sublime de sus. În timp ce înţelepciunea care a luminat anumiţi Iniţiaţi poate să-i apropie de aceste regiuni sublime dar ei nu mai doresc de loc să continue să trăiască pe pământ. Toţi cei care au vrut să suprime complet această forţă pe care Dumnezeu le-a dat-o nu se gândesc decât să moară, să abandoneze tot, pentru că numai forţa sexuală te poate face să iubeşti viaţa terestră, pentru că ea îi este principala condiţie.

Nu trebuie deci să suprimaţi această forţă; toţi cei care au suprimat-o au comis cea mai mare eroare. Evident, ceea ce îi justifică este că ei doreau nirvana, dar o doreau atât de neconvinşi, atât de slab, că ne întrebăm dacă o vor obţine, pentru că pentru a obţine nirvana, dragostea ar trebui totuşi să-şi spună cuvântul.

O fiinţă cu adevărat luminată se leagă de Cer şi în acelaşi timp economiseşte această forţă pentru a o consacra realizării Împărăţiei lui Dumnezeu pe pământ. Ea le va avea pe amândouă: cu cât va trăi o viaţă mai intensă, cu atât va fuziona cu Creatorul, cu Cerul; şi cu cât mai mult va fi cu Cerul, cu atât mai mult va lucra pentru pământ. Numai această soluţie e perfectă: în acelaşi timp în care trăieşti pentru Cer, să munceşti pe pământ. Altfel viaţa nu are nici cap, nici coadă. Din păcate, oamenii nu au putut niciodată să înţeleagă aceasta, sunt tot timpul pe cale să aleagă una sau alta, adică ori sunt complet materialişti sau complet… nu putem spune “spiritualişti”, pentru că a vrea să mori nu aparţine spiritualităţii.

În orice caz, cei care au ales să-şi suprime forţa spirituală pentru a nu se mai reîncarna în viitor, se vor încarna totuşi, şi încă de câte ori! Da, ei vor învăţa să nu o mai suprime. Cerul le va spune: “Ignoranţilor, de ce aţi dispreţuit această forţă pe care Dumnezeu a creat-o de milioane de ani cu atâta înţelepciune?” şi vor reveni pe pământ.

Dacă luăm în considerare cazul puritanilor şi anumitor mistici, vom constata că au propagat o morală care nu corespunde atât de mult adevărului şi care, în definitiv, a dat anomalii pe care astăzi psihanaliştii sunt obligaţi să le remedieze. Dacă faceţi un baraj pe un râu fără să prevedeţi canale de deviaţie, va veni un moment când apa va curge peste el sau îl va rupe: barajul voastru nu va împiedica apa să curgă. Aşa se va petrece şi în voi dacă veţi pune baraje energiilor care urcă în voi: tensiunile se vor acumula în subconştient şi va veni un moment când totul va fi măturat. Ei da, atunci când nu cunoaştem natura umană, alergăm înspre catastrofe.

Nu trebuie să vă blocaţi energiile ci să vă pregătiţi canale pentru ca ele să irige întregul vostru pământ; aşa cum au făcut Egiptenii din trecut, care au săpat canale pentru ca apele Nilului să poată fertiliza ţara.

Nu sunt pentru dezmăţ, dar nu sunt nici pentru puritanism. A suprima totul înseamnă a ignora motivul pentru care Dumnezeu a creat bărbatul şi femeia. Când am fost în Grecia am vrut să văd mănăstirile Muntelui Athos. Am vizitat totul, am vorbit cu călugării care locuiesc acolo şi chiar dacă am admirat operele de artă am plecat din acel loc cu o impresie puternică de supărare şi tristeţe. Pentru că acei călugări trăiau după concepţii complet eronate, şi în particular aceea a exilării principiului feminin, pentru că tot ceea ce este feminin este rău şi diabolic. Au mers atât de mult în rejecţia principiului feminin că, nu numai că femeile nu au acces la ei, ci nu au nici măcar dreptul de a avea o capră, pentru că e o femelă. Spuneţi-mi dacă Domul le-a inspirat o aşa filozofie!

Eu nu sunt nici pentru puritani nici pentru dezmăţ, şi vă aduc o a treia soluţie: cu aceasta sunteţi legaţi din tot sufletul şi din tot spiritul la Sursa dragostei, şi în acelaşi timp nu părăsiţi pământul, vă faceţi treaba aici pe pământ. Iată a treia soluţie şi într-o zi veţi înţelege că e cea mai bună: a avea în acelaşi timp Cerul şi pământul.

Nu ştiu dacă veţi fi convinşi de explicaţiile mele, dar poate că peste un timp veţi fi obligaţi să o faceţi pentru că veţi vedea că am găsit soluţia multor probleme pe care alţii nu au găsit-o pentru că nu au îndrăznit sau nu au putut să le alăture pe cele două: sau dădeau curs liber forţelor sexuale şi sfârşeau în dezmăţ, sau le suprimau complet şi deveneau eunuci.

Dar când suprimăm această forţă, suntem nimiciţi, pierdem sensul, gustul vieţii, şi chiar ne acrim, devenim răi. Şi, ce puteţi aştepta de la un eunuc? Să compună simfonii, să scrie poeme? Cu un eunuc nu mai e nici o creaţie, e sfârşitul, e moartea.

 
Cartile lui Omraam Mikhael Aivanhov se pot vedea la linkurile de mai jos:

- link 1 - aceasta pagina

- link 2 - aceasta pagina

 

Vrei să fii la curent cu toate postarile de pe websitul nostru? Abonează-te acum ... Vei putea primi de la noi prin WhatsApp cele mai noi articole publicate.

Join WhatsApp Group