Omraam Mikhael Aivanhov – Binah : Legile destinului

Binah este prima sefiră de pe coloana stângă al Arborelui sefirotic, Stâlpul Rigorii, numit Boaz, care reprezintă principiul feminin în creaţie. Dumnezeu se manifestă aici sub numele Iehovah. El este Dumnezeu cel teribil care s-a revelat lui Moise. Tot Vechiul Testament e plin de furiile, ameninţările şi blestemele sale care trebuiau să lovească oamenii până la a patra generaţie. Acestui foc devorant îi ofereau fără încetare Evreii sacrificii de animale pentru a-L calma; şi Moise, la fel ca toţi patriarhii şi profeţii, Îi adresa rugăciuni pentru a deturna pedepsele cu care El ameninţa poporul.

Vă veţi întreba: “Dar cum acest Dumnezeu teribil putea fi o putere feminină?”

Pentru că această putere feminină este natura. Veţi înţelege mai bine această idee dacă reflectaţi la ceea ce este natura cu adevărat: o mamă implacabilă. Natura a creat legi şi dacă le călcaţi, sunteţi pedepsiţi într-un fel sau altul; şi chiar, pe calea consecinţelor, această pedeapsă va lovi copiii şi nepoţii voştri. Da, în realitate toate acestea sunt foarte uşor de înţeles. Să luăm un exemplu printre cele mai cunoscute: alcoolismul. Pentru a-şi conserva sănătatea fizică şi psihică, omul nu trebuie să bea mai mult de o cantitate limitată de alcool. Dacă depăşeşte măsura, cunoşteţi consecinţele – e inutil să intru în detalii – şi transmite descendenţei sale o ereditate încărcată. Este la fel pentru alte excese, pentru alte călcări de legi.

Orice am face, oricare ar fi progresele ştiinţelor şi tehnicilor medicale, dacă omul nu e rezonabil, dacă nu respectă anumite legi, într-un fel sau în altul el va suferi şi îi va face şi pe alţii să sufere. Câţi s-au indignat de cruditatea unui Dumnezeu care pedepsea nu numai pe cel ce încălca legea ci şi descendenţa sa! Ei bine, iată, acum e clar: acest Dumnezeu este natura, pentru că natura nu e în spatele lui Dumnezeu, nu e separată de Dumnezeu.

Dumnezeu este această mamă severă care pune limite copiilor săi, pe care ei nu trebuie să le depăşească. Dacă ei le depăşesc, spunem că ea îi pedepseşte. Dar nu îi pedepseşte pe nedrept, pentru că ei sunt cei care au ieşit din incinta unde erau la adăpost şi protejaţi, şi ieşind, au creat condiţii rele pentru ei şi pentru cei care depindeau de ei.

Veţi spune poate: “Dar această imagine a mamei pe care ne-o daţi, nu e cea pe care o avem. Din contră, o mamă este iubitoare, indulgentă, etc., tatălui îi revine severitatea.” Nu aţi observat lucrurile bine şi nici nu aţi reflectat destul.

Care e rolul mamei faţă de un copil mic?

Ea îl hrăneşte, desigur, dar ea îl învaţă ce e voie să facă şi ce nu e voie să facă pentru a se dezvolta corect: ea îi dă reguli de nutriţie, de igenă, de prudenţă; ea îi interzice anumite lucruri, îl reţine, îl împiedică să se apropie de foc sau de apă, îi trage din mână chibriturile şi obiectele tăietoare, îi ascunde bomboanele şi dulceaţa, dacă copilul are tendinţa de a abuza. Câteodată ea îl lasă singur să facă ce vrea şi îl supraveghează, şi dacă cade sau îşi face rău, îi spune: “Vezi, nu mai fă asta, dacă nu îţi vei face rău din nou.” Şi când copilul e capricios şi exagerează, ea îl pedepseşte.

Acest rol al mamei faţă de copilul mic, este, pe un alt plan, cel al naturii vis-a-vis de fiinţa umană. Unii vor spune: “Dar eu, am văzut taţi jucând acest rol în faţa copilului, pentru că mamele…” Şi eu am văzut, dar eu vă vorbesc de principii şi nu de cazuri particulare. La nivelul principiilor, mama joacă în educaţia copilului rolul naturii. Iată cum trebuie înţeles rolul Mamei cosmice, care se manifestă în sefira Binah sub aspectul lui Iehovah.

Sefira Binah ne relevă misterele destinului pentru că ea ne învaţă despre legea cauzelor şi consecinţelor. Câţi oameni se gândesc că existenţa lor e absurdă, că nu e nici o logică în evenimentele şi destinul fiinţelor! Aceasta se întâmplă numai pentru că le lipsesc unele adevăruri pentru a vedea şi pentru a înţelege. Aceste adevăruri sunt în Binah unde lucrează ierarhia îngerească a Aralim-ilor (Tronurile), pe care sfântul Ioan a văzut-o sub forma a douăzeci şi patru de Bătrâni. Ei sunt numiţi de asemenea Domni ai destinelor pentru că ei sunt cei care determină destinul fiecărei fiinţe după meritele sale, după viaţa pe care a dus-o în precedentele încarnări, iar decretele lor sunt executate de îngerii sefiroturilor următoare: îngeri din Hessed, Hachmalin-ii, aduc recompensele, iar îngerii din Gebourah, Serafim-ii, pedepsele.

Ce este destinul?

O formă arhetip şi fiecare îşi trăieşte existenţa după forma pe care o primeşte din partea destinului. Cei douăzeci şi patru de bătrâni decid aceste forme. Ei reprezintă tribunalul divin care emite decrete privind formele destinelor, iar formele fizice pe care le vedem pe pământ sunt efectul îndepărtat a acestor forme decretate de sus. Se proiectează o formă dintre aceste forme arhetip asupra unei femei însărcinate, iar ea va trebui să lucreze plecând de la această formă. Odată formele decretate, totul s-a sfârşit, nimic nu le mai poate schimba, ele coboară în materie pentru a se realiza.

Pentru a putea schimba destinul, trebuie deci schimbate arhetipurile, dacă nu, nu e nimic de făcut. Puteţi să mergeţi să consultaţi astrologi pentru a vă lua precauţii şi a scăpa încercărilor şi dificultăţilor, e degeaba, totul este prevăzut, pentru ca “ce e scris” să se întâmple. Pentru a schimba decretele, ar trebui să puteţi să atingeţi regiunile de deasupra lui Binah, adică deasupra destinului, regiunile lui Hohmah şi Kether. E posibil, au existat fiinţe excepţionale a căror virtuţi le-au scutit de legile destinului. Dar ce muncă au depus pentru a reuşi! Pentru noi, singurul mijloc de a ne pune în acord cu Domnii destinului este de a accepta decretele lor cu umilinţă şi dragoste, ştiind că sunt drepte, pentru că sunt consecinţa încarnărilor noastre precedente. Cel mai înţelept este de a considera dificultăţile şi încercările a acestei existenţe ca şi probleme de rezolvat, ştiind că reprezintă pentru noi cel mai bun mijloc de a evolua.

Caracterul inflexibil a lui Binah se regăseşte în simbolismul lui Saturn care e reprezentat ca un bătrân, sau câteodată ca un schelet, înnarmat cu o seceră. Secera lui Saturn este timpul care distruge tot, iar scheletul este eternitatea care rezistă timpului. Saturn reprezintă deci cele două aspecte. Deasupra cărnii, adică a lumii aparenţelor, pe care timpul (secera) nu încetează să o distrugă, găsim scheletul indestructibil: eternitatea. Dar de câte reflecţii, meditaţii, este nevoie pentru a ajunge la această înţelegere a lucrurilor care permite trecerea de la timp la eternitate!

Saturn vorbeşte puţin şi ascultă mult, pentru că a ştii să asculţi merge cu înţelegerea. Şi de altfel, acesta este sensul cuvântului “a înţelege”. Cel ce ştie să audă este pe calea înţelegerii. Putem spune că ascultarea este înţelegerea a ceea ce auzim. Calitatea lui Saturn este de a şti să audă, nu numai să asculte ceea ce ne spun înţelepţii sau zgomotele naturii, ci să perceapă ceva în plus: vocea interioară. În acel moment, tot ceea ce este mai subtil, tot ceea ce vine din profunzimea fiinţei, vocea lui Dumnezeu, vocea liniştii, cum se spune, ajunge până la noi. Iată de ce adevăraţilor Saturnieni le place să se îndepărteze de zgomot pentru a merge în locuri solitare, să asculte vocea liniştii, aceea care le permite să fie scutiţi de legea timpului pentru a intra în eternitate.

Chiar şi celor care au îmbrăţişat viaţa spirituală le e greu să ajungă la un nivel de conştiinţă superior şi mai ales să se menţină. Într-o zi obţin o victorie, în alta se lasă în voia lor… E aproape imposibil să ajungă la ceva stabil, definitiv. Stabilitatea e culmea Iniţierii, momentul în care discipolul poate spune în fine, ca şi hierofantul Egiptului antic: “Sunt stabil, fiu de stabil, conceput şi născut în teritoriul stabilităţii.” Teritoriul stabilităţii este Binah, regiunea celor douăzeci şi patru de Bătrâni.

În ce constă stabilitatea?

În a nu mai fi zdruncinat de rău. Şi pentru a nu mai fi zdruncinat de rău, trebuie să-i scăpaţi ridicându-vă până în regiunile unde el nu mai poate să aibă priză. Veţi spune: “Dar aceste regiuni există?” Da, ele există, ele există în voi înşivă, cum există şi în univers. Numai că, încă nu v-aţi deama de aceasta pentru că nu aveţi obişnuiniţa de a vă observa. Nu aţi fost surprinşi să constataţi că anumite evenimente care, la un moment dat, vă întristează, vă descurajază, în alte circumstanţe, nu vă mai ating? De ce? V-aţi pierdut sensibilitatea? Nu, dar aţi reuşit să vă ridicaţi până la un nivel de conştiinţă unde ele nu vă mai ating. Este deci proba că există regiuni în om unde răul nu mai are priză.

În Kabbala e spus că şarpele poate urca până la unele sefiroturi, dar el nu poate atinge niciodată regiunea formată din cele trei sefire Kether, Hohmah şi Binah. Şi pentru că noi suntem creaţi după imaginea universului, există deci şi în noi o regiune unde răul nu mai găseşte condiţii favorabile de existenţă. În regiunile sublime ale fiinţei noastre şi ale universului, domneşte o astfel de lumină, o astfel de intensitate a vibraţiilor, încât tot ceea ce nu este în armonie cu această puritate, cu această lumină, e dezagregat. Răul nu are nici un drept de existenţă în regiunile sublime, e respins; el nu poate exista decât în regiunile inferioare, unde se plimbă, face ravagii şi îi face pe oameni nefericiţi: pentru că în straturile inferioare ale materiei, toate condiţiile îi sunt favorabile. Deci, după regiunea unde vă aflaţi, sunteţi atinşi sau nu de rău. Iată ce ne învaţă Iniţierea. Iisus a explicat acest lucru într-o altă manieră, când a spus: “Constuiţi-vă casa voastră pe piatră.” Piatra simbolizează această regiune interioară pe care filozofia hindusă o numeşte planul cauzal şi care se situează deasupra planurilor astral şi mental, adică deasupra gândurilor şi sentimentelor ordinare.

Cei Douăzeci şi patru de Bătrâni ai Apocalipsei de care vorbeşte Sfântul Ioan (“Am văzut douăzeci şi patru de tronuri şi pe aceste tronuri douăzeci şi patru de Bătrâni aşezaţi, îmbrăcaţi în veşminte albe”) sunt instalaţi pe pietre pe care nimic nu le poate zdruncina. Stabilitatea este esenţa lui Dumnezeu Însuşi. Dumnezeu este prin esenţă neschimbător, neschimbat în dragostea, înţelepciunea şi puterea Sa.

Dacă vreţi să vă apropiaţi de această stabilitate a celor Douăzeci şi patru de Bătrâni, nu abandonaţi niciodată idealul vostru înalt. Odată ce v-aţi decis să mergeţi pe drumul luminii, orice s-ar întâmpla, păstraţi tot timpul această orientare. Pentru tot restul vă puteţi schimba, dar nu abandonaţi orientarea voastră divină. Să înţelegeţi bine aceasta: stabilitatea nu semnifică imobilitatea. Dacă întâlniţi un Maestru adevărat, nu-l veţi vedea încremenit ca un idol, aşteptând să-i sărutăm mâinile sau picioarele. Din contră, el se deplasează, chiar mai mult ca alţii, pentru a-i vizita pe cei ce au nevoie de el, pentru a-i instrui, a-i vindeca. El rămâne stabil în interior, în convingerile lui, şi nimeni nu poate să-l seducă prin bogăţii sau onoruri.

A fi stabil, înseamnă a fi fidel angajamentelor tale şi a-ţi urma drumul orice s-ar întâmpla. Aceasta e dificil, mai dificil decât de a fi drăguţ, serviabil, iubitor, generos, curajos. Când suntem bine dispuşi, ne dăm cuvântul, facem promisiuni, dar câteva zile după aceea ne găsim într-o altă stare de spirit, în care nici nu ne mai aducem aminte ce am promis. Ei bine, nu aşa vom obţine accesul la adevărata putere a regiunii Binah.

Adevărul este că oamenilor nu le place să li se vorbească de fidelitate, stabilitate. Oh, cât e de greu, oh, cât e de dificil! Ei bine, să ştiţi că acest fel de a gândi va face aceste virtuţi încă mai greu şi dificil de realizat. De voi depinde să aveţi o anumită calitate. De ce? Pentru că voi sunteţi cei care, neiubind un anumit lucru, nu îl atrageţi. Nu vă place să fiţi fidel, vă place schimbarea, atunci cum vreţi ca stabilitatea să vină să se instaleze în voi? Când analizez, constat că oamenii sunt cei care resping o virtute sau alta: pentru că nu o iubesc. Pentru a atrage un lucru, trebuie să-l iubim! Iată aspectul magic. Înainte de a încerca să obţineţi ceva, încercaţi la început să-l iubiţi, altfel orice aţi face nu-l veţi obţine. E esenţial de a cunoaşte această lege. Deci, încercaţi să iubiţi stabilitatea. Încercaţi să deveniţi mai fideli faţă de idealul vostru, nu trişaţi niciodată, sub nici un pretext, dacă nu, veţi pierde încrederea tuturor marilor Spirite care vă observă. Ele nu vă vor mai stima, nu vă vor mai aprecia, ele nu vă vor mai susţine. Şi odată lăsaţi să vă bazaţi numai pe propriile resurse, nu veţi mai putea realiza mare lucru. Putem iubi schimbarea, nu e interzis să-ţi schimbi activitatea, dar nu trebuie niciodată să vă schimbaţi direcţia, nu trebuie să vă abandonaţi idealul vostru înalt. Putem fi pentru diversitatea exterioară, dar trebuie să menţinem unitatea interioară.

 
Cartile lui Omraam Mikhael Aivanhov se pot vedea la linkurile de mai jos:

- link 1 - aceasta pagina

- link 2 - aceasta pagina

 


Info: Playerul video de pe acest blog doar face enabled la linkul extern, youtube, openload, vimeo, etc, deci trebuie sa asteptati sa se incarce!






Dacă materialele găsite aici ti-au placut, sigur poți spune "mulțumesc" printr-o donație:



Your email is never published or shared.