Omraam Mikhael Aivanhov – Atunci eternul a trasat un cerc la suprafata abisului

Când Dumnezeu vrea să coboare în lumea noastră, El trebuie să se îmbrace, aşa ca noi. Şi a se îmbrăca, semnifică a intra în materie. Dar cum Dumnezeu nu vrea să coboare şi să se limiteze până la nivelul împrumutării unui corp fizic pentru a ne întâlni, El ne invită la El, în locuinţa Sa, care este şi a noastră. Da, locuinţa noastră e în realitate infinit mai vastă decât ne putem imagina. Locuinţa noastră e universul pe care Dumnezeu îl penetrează, îl impregnează şi susţine prin prezenţa sa, şi tocmai parcurgând acest univers putem să-L întâlnim.

A parcurge universul nu înseamnă numai să-l explorăm cu rachete şi motoare spaţiale, ci să-l studiem prin toate mijloacele pe care Creatorul ni le-a dat, prin organele simţurilor noastre fizice, desigur, dar mai ales şi prin organele noastre spirituale, prin sufletul şi spiritul nostru. Numai aşa îl vom întâlni pe Dumnezeu. El nu va coborî până la noi; El s-a limitat deja în creaţie, El nu se va limita mai mult.

Vă gândiţi: “Dar Dumnezeu este absolut liber! Cum trebuie să înţelegem această limitare?” Vă voi explica.

Sefirele Kether, Hohmah, Binah corespund acelei entităţi pe care religia creştină o numeşte Dumnezeu (a se vedea cap: “Familia cosmică şi misterul Sfintei Treimi”). Kether, Hohmah, Binah reprezintă Sfânta Treime, Dumnezeu în trei persoane. Această trinitate (pe care Kabbala o situează în planul emanaţiilor, Atsilouth) este cea care a creat lumea şi rămâne prezentă în ea.

Prima sefiră, Kether, reprezintă începutul tuturor manifestărilor; de aceea e identificată cu Tatăl. Şi Kether a născut pe Hohmah. Ce este Hohmah? Este Cuvântul, adică o energie care s-a condensat, ordonat pentru a deveni materia creaţiei. De aceea sfântul Ioan a scris: “La început a fost Cuvântul”.

Imaginaţi-vă că aţi vrea să inventaţi un nou mijloc de a vă exprima: începeţi prin a crea echivalentul unui alfabet. Acest alfabet cosmic să spunem că e Hohmah. Şi acum, aveţi literele, puteţi să le aranjaţi, să le organizaţi pentru a forma cuvinte, fraze inteligibile şi cu sens. Aceasta e cea de-a treia etapă, sefira Binah, materia primordială. Prin materia primordială trebuie să înţelegem esenţe, nu elementele materiale pe care le cunoaştem şi pe care le studiază ştiinţa. În Binah, substanţa dată de Hohmah se diferenţiază şi numai după un lung proces de condensare va apărea în planul fizic sub forma unor corpuri pe care noi le denumim oxigen, hidrogen, fier, zinc, etc… Elementele Cuvântului – litere şi numere (literele alfabetului ebraic au o valoare numerică, numerele nu au o grafie distinctă: Alef = 1, Beth = 2, Ghimel = 3, etc…) – grupate în fraze, sunt arhetipul corpurilor materiale şi au proprietăţi determinate, de neschimbat. Fiecare element a primit locul său, compoziţia sa, greutatea sa, proprietăţile sale, şi sefira a treia, Binah, este cea care le-a dat pe acestea.

Sefira Kether este deasupra timpului şi spaţiului. Spaţiul a apărut cu Hohmah, reprezentat material de Mazaloth, zodiacul, iar timpul a apărut cu Binah, reprezentat de Chabtai, Saturn. Când Dumnezeu, adică Trinitatea Kether-Hohmah-Binah, se va retrage, nu v-a mai exista nici timp nici spaţiu şi universul va dispărea. Atunci când va lua sfârşit acest sacrificiu pe care îl implică limitarea lui Dumnezeu, lumea creată se va întoarce în neant, dar din acest neant va apărea o altă creaţie despre care nu vom şti nimic.

Nimic nu e etern, cu excepţia lui Dumnezeu Însuşi, şi într-o zi toată creaţia va intra în El. Dar ce înţelegem prin acest cuvânt “creaţie?” Dacă am spune că e materia primordială emanată de Dumnezeu, elementele care o constituie, acestea sunt indestructibile, ele vor rămâne în Dumnezeu, şi cu ajutorul lor, El va putea face să apară noi lumi. Dar dacă numim “creaţie” lumile pe care Dumnezeu le-a format cu aceste elemente, acestea nu sunt eterne. Tot ceea ce se naşte trebuie să moară. Eternitatea nu e o suită de secole; este, dacă o putem spune – dar e dificil de a defini o astfel de noţiune – o calitate a materiei… Da, eternitatea e o fuziune a materiei şi spiritului. Atunci când facem experienţa eternităţii, e vorba de o senzaţie pe care o simţim: dacă se întâmplă să avem câteva secunde senzaţia eternităţii, aceasta e pentru că am intrat într-un ordin superior al lucrurilor, am fost proiectaţi într-o lume unde materia e animată de cele mai înalte vibraţii ale spiritului.

Materia primordială e o substanţă pe care Dumnezeu a proiectat-o şi a condensat-o din El Însuşi. Ea e indestructibilă, eternă. Cu ajutorul acestei materii a creat Dumnezeu lumile, şi aceste lumi se vor dezagrega într-o zi pentru a reapărea sub noi forme. Numai în acest sens putem spune că creaţia va avea un sfârşit.

“Cerul şi pământul vor trece, spunea Iisus, dar cuvintele mele nu vor trece.” Când se exprima aşa, Iisus se identifica cu a doua persoană a Trinităţii, Fiul, cea de-a doua sefiră, Hohmah, Cuvântul. Cerul şi pământul vor trece, e adevărat, dar germenii care sunt în Hohmah, arhetipurile pentru un nou cer şi un nou pământ, nu vor trece, pentru că sunt eterne.

“Atunci când Eternul a trasat un cerc la suprafaţa abisului, eram acolo”, spune Hohmah, înţelepciunea, în Cartea Proverbelor. Şi ce este acest cerc? Frontierele pe care Dumnezeu Însuşi le-a trasat pentru a crea lumea. În acest sens trebuie să înţelegem că Dumnezeu s-a limitat. A se limita înseamnă: a se închide într-un univers care funcţionează şi evoluează după legi proprii. În afară, deasupra acestui univers, ignorăm ceea ce există. Legile vieţii pe care le studiază ştiinţa nu sunt altceva decât limitele pe care Dumnezeu le-a impus în creaţia sa. Aceste limite sunt cele care dau structură, formă, contur şi coeziune materiei, o lume care nu ar fi circumscrisă în limite ar fi instabilă, nu ar putea subzista, pentru că în interiorul acestor limite toată materia este în mişcare şi nu ar cere decât să scape.

Dumnezeu a trasat un cerc pentru a reţine propria Sa substanţă. Cercul e un traseu magic. În centru Dumnezeu a plasat nucleul creaţiei şi lucrarea Sa a început. În natură, totul ne relevă cum a procedat Dumnezeu pentru a crea lumea. O celulă, cu membrana sa, deja ne explică… Şi dacă nu ar exista cutia craniană, unde ar fi creierul nostru?… E aceeaşi funcţie ca şi a pielii: ea serveşte ca limită. Observaţi lucrurile din jurul vostru şi peste tot veţi găsi o reflectare a acestui cerc pe care Dumnezeu l-a trasat ca limită a creaţiei Sale. Dacă nu închidem un parfum în flaconul său, el se evaporă. Şi chiar pentru a construi o casă trebuie la început să trasăm limitele sale: fără pereţi, unde va fi casa? În domeniul spiritual, de asemenea, trebuie să înţelegem ceea ce semnifică limitele: înainte de a convoca spiritele luminoase pentru a le da o sarcină, magul se înconjoară de un cerc; şi discipolul trebuie să ştie de asemenea că cel puţin prin gândire trebuie să traseze în fiecare zi un cerc de lumină în jurul lui, pentru a conserva energiile sale spirituale.

Dumnezeu există sub toate aspectele, de la piatră, unde El este limitat la extrem şi unde putem să-L atingem, până la substanţa cea mai imaterială, lumina, şi încă mai sus… El e omniprezent în pietre, plante, animale, oameni, îngeri şi în toate ierarhiile celeste, şi mai departe încă… El are membrele Sale profund afundate în creaţie, dar există regiuni unde El e mai liber. În formele mai dense ale materiei, El nu se mai poate mişca, dar în Împărăţia Sa El e liber. Dacă înţelegeţi aceasta, ferestrele se vor deschide în faţa voastră în faţa unor orizonturi minunate…

Dumnezeu este liber, da, dar în afara lumii noastre. Atunci când intră în lumea noastră, El se găseşte limitat. De aceea, când oamenii se indignează în faţa unor evenimente şi se revoltă spunând: “Dumnezeu nu ar trebui să permită astfel de lucruri!” arată că nu au înţeles nimic. Dacă ar poseda adevărata cunoaştere, ar înţelege tocmai că Dumnezeu nu poate interveni. Pe pământ, Dumnezeu e limitat, şi noi suntem cei care Îl limităm.

Dumnezeu este simultan limitat şi nelimitat. El e limitat în inimile noastre, dar El e liber în inimile îngerilor.

O să vă dau o imagine. Să presupunem că un om a vrut să se amuze cimentându-şi un picior în pământ: el nu mai poate să-şi extragă piciorul, dar restul corpului îi este liber. La fel, Dumnezeu acceptă să fie limitat, prizonier, dar numai în parte, în cimentul în care suntem! În ziua când Dumnezeu se va elibera retrăgându-şi piciorul din ciment nu va mai exista umanitatea. Este evident numai o imagine, dar ea vă va ajuta să înţelegeţi mai bine realitatea lucrurilor.

Pentru a se manifesta, Dumnezeu s-a limitat. Să mergem mai departe: chiar datorită acestei limitări noi existăm şi putem să ne gândim şi să vorbim despre acest subiect. Chiar Dumnezeu însuşi ne dă această posibilitate. Proba că Dumnezeu există este tocmai faptul că sunt aici vorbindu-vă de El, şi că voi sunteţi aici de asemenea pentru a mă asculta. Dacă El nu ar exista, eu nu aş fi existat, şi voi de asemenea. Tot ceea ce există este proba existenţei lui Dumnezeu. Acum, dacă oamenii vor să-şi facă altă idee despre Dumnezeu pentru a spune mai departe că El nu există… sau că El e mort, e treaba lor.

Iisus spunea: “Sunteţi templul lui Dumnezeu cel viu.” Acest Dumnezeu al cărui templu suntem, este Dumnezeul manifestat, şi El e mai mult sau mai puţin limitat în noi după gradul nostru de evoluţie. Pe măsură ce noi evoluăm şi ne purificăm, noi Îl eliberăm pe Dumnezeu permiţându-I să se manifeste mai liber în templul nostru ca putere, lumină, dragoste, frumuseţe… Desigur, aceste lucruri sunt dificil de înţeles şi voi le veţi uita, o ştiu. Dar ceva va rămâne în subconştientul vostru şi într-o zi, când veţi fi capabili să le înţelegeţi, ele vă vor reveni în memorie. Dacă vreţi să acceleraţi această înţelegere, trebuie să vă antrenaţi creierul, care este cel mai bun instrument. El nu slăbeşte în timp ca şi alte organe, pentru că aici au depus puterile lor ierarhiile divine. Dar trebuie să-l exersăm prin activitatea gândirii. Gândirea este ca o scară pe care am primit-o de la Inteligenţa cosmică şi e esenţial să învăţăm să ne servim de ea pentru a ne ridica.

 
Cartile lui Omraam Mikhael Aivanhov se pot vedea la linkurile de mai jos:

- link 1 - aceasta pagina

- link 2 - aceasta pagina

 

Info: Playerul video de pe acest blog doar face enabled la linkul extern, youtube, openload, vimeo, etc, deci trebuie sa asteptati sa se incarce!



Apreciem sprijinul celor cu suflet, pentru acoperirea cheltuielilor de funcționare.

Your email is never published or shared.