Omraam Mikhael Aivanhov – Arhanghelii si anotimpurile

Trecerea de la un anotimp la altul în cursul anului se produce, o ştiţi, atunci când soarele trece prin cele patru puncte cardinale numite solstiţii şi echinocţii. Acestea sunt ca nişte noduri de forţe cosmice, şi în acele perioade, noi energii se revarsă pe pământ. Dar, reînnoirea acestor forţe nu se face automat, din cauză că se repetă regulat în fiecare an. Nu, toate aceste schimbări se produc prin munca entităţilor care au sarcina de a se ocupa de pietre, plante, animale şi oameni. Cele patru anotimpuri sunt plasate sub influenţa a patru arhangheli: Raphael prezidează primăvara, Ouriel vara, Mikhael toamna, Gabriel iarna. După tradiţie, Raphael, Ouriel, Mikhael şi Gabriel sunt printre cei “Şapte îngeri care se ţin în faţa gloriei lui Dumnezeu.”

Când se apropie echinocţiul de primăvară, toate spiritele şi forţele naturii lucrează sub conducerea lui Raphael pentru a reanima viaţa peste tot în univers. În regnul vegetal acţiunea lor e mai spectaculoasă, dar ea atinge de asemenea şi mineralele, animalele şi oamenii. Această reînnoire a vieţii în natură e sinonimă cu regenerarea omului, adică cu vindecarea.

Singura menţiune care e făcută despre Raphael în Scripturi se găseşte în Cartea lui Tobie. E o aventură extraordinară! Într-o zi, bătrânul Tobit, care a orbit, primeşte vizita unui tânăr care se prezintă sub numele de Azaris, fiul unuia din părinţii săi, şi îi propune să îl însoţească pe fiul său Tobie până în Medie pentru a căuta o sumă de bani pe care Tobit a lăsat-o depusă de mai mult de douăzeci de ani. Tobit a acceptat. În drum, Azaris l-a instruit pe Tobie dându-i sfaturi; i-a sugerat chiar să ceară mâna lui Sara, fiica unui om care le-a oferit ospitalitate. Asupra lui Sara era un blestem: ea s-a căsătorit de şapte ori şi de fiecare dată, imediat după ceremonia căsătoriei, demonul Asmodee a făcut să moară soţul său. Pentru a anula blestemul, Azaris l-a sfătuit pe Tobie să pescuiască un anumit peşte, să-i scoată ficatul şi inima şi să le ardă: fumul a pus pe fugă demonul. Tobie s-a căsătorit apoi cu Sara. Călătoria a continuat… Banii depuşi au fost recuperaţi şi în drumul de întoarcere spre casă Azaris i-a spus lui Tobie: “Îţi garantez că ochii tatălui tău se vor deschide, dacă vei pune pe ei fiere de peşte: medicamentul v-a acţiona şi îi va trage de pe ochi pieliţă albă…” Tobie s-a conformat indicaţiilor primite şi a redat astfel vederea tatălui său. În final, când Tobie şi tatăl său a vrut să ofere cadouri acestui extraordinar tânăr care le-a adus atâta bine, Raphael s-a făcut cunoscut: “Vă voi spune tot adevărul. Eu sunt Raphael, unul dintre cei şapte îngeri care se ţin tot timpul gata să apară în faţa gloriei lui Dumnezeu…” şi a dispărut. E o poveste foarte frumoasă – v-am rezumat-o rapid, dar merită să o citiţi în întregime (“Cartea lui Tobie” nu figurează în Biblia catolică).

În sfera lui Hod, kabaliştii au plasat planeta Mercur. Ori, zeul Mercur (Hermes în mitologia greacă), este zeul călătorilor şi al sănătăţii. Este exact rolul pe care l-a jucat Raphael faţă de Tobie pe care l-a însoţit pe întreaga durată a călătoriei sale şi l-a instruit în arta vindecării relelor corpului (orbirea tatălui său) şi relelor sufletului (agresiunea demonului). Şi nu din întâmplare, în zilele noastre, caduceul lui Hermes este simbolul medicilor.

Marea sărbătoare a primăverii este Paştele, care celebrează reînvierea lui Crist în toată natura şi trebuie să fie de asemenea reînvierea noastră. În această perioadă nu e suficient să remarcăm că păsările cântă, că arborii se acoperă de frunze; e o întreagă muncă de făcut, o muncă de reînnoire. În fiecare dimineaţă, când veniţi la răsăritul soarelui, nu trebuie să aveţi în cap altceva decât această reînnoire. Deci, lăsaţi toate celelalte subiecte deoparte, tot ce este deja vechi şi perimat, pentru a putea primi în fine noua viaţă şi pentru a putea intra în comunicare cu acest mare curent care vine din inima universului.

Vara e plasată sub influenţa lui Ouriel şi acest nume are o semnificaţie magnifică: “Dumnezeu este lumina mea”. Cu toate acestea, nu găsim nici o menţiune a acestui arhanghel în Scripturi. Pe durata verii, toată natura este în foc, aerul însuşi e înfierbântat, şi în ziua de 24 iunie, ziua sărbătorii lui Ioan Botezătorul, în momentul solstiţiului de vară, se aprind tradiţional focuri pentru a celebra prin cântece şi dansuri victoria căldurii şi a luminii. Dar Biserica nu a încurajat această manieră de a-l sărbători pe Sfântul Ioan care aduce aminte de vechile ritualuri păgâne, pentru că aceste reuniuni de bărbaţi şi femei care cântă, dansează şi beau în jurul unui foc o noapte întreagă, sfârşesc inevitabil în senzualitate şi orgii.

Sărbătoarea Sfântului Ioan, e adevărat, se situează în momentul când soarele întră în Cancer – semn dominat de Venus – nu e sărbătoarea focului spiritual, ci a focului fizic, terestru. Ouriel este arhanghelul lui Malhouth, sfera pământului, şi focul peste care domneşte nu e numai cel care face să se coacă grânele şi fructele arborilor, ci e şi focul interior al planetei care întreţine o întreagă materie în fuziune, unde se elaborează metale, minerale şi care se asimilează cu infernul.

În unele tradiţii, vara e simbolizată de un dragon care scuipă foc. Dragonul este acel animal mitic care trăieşte sub pământ şi nu iese la suprafaţă decât pentru a arde, a devora şi a distruge. Dar el e de asemenea paznicul tuturor comorilor ascunse, pietrelor şi metalelor preţioase, fructele pământului, şi, pentru a pune mâna pe aceste comori, trebuie să fim capabili să-l înfruntăm şi să îl învingem. Aici, de asemenea, numeroase tradiţii, mai ales în poveşti, celebrează eroi îndrăzneţi şi puri care au fost capabili să-l învingă pe dragon pentru a pune mâna pe bogăţiile sale. Iată povestiri asupra cărora discipolul trebuie să mediteze: nu trebuie să ne lăsăm mâncaţi de dragon din cauză că vara eliberează forţele subterane.

Din păcate, din ce în ce mai mult, din cauză că vara majoritatea oamenilor iau vacanţă, se vede că acest anotimp a devenit cel al eliberării instinctelor şi mai ales al lenii interioare şi senzualităţii. Veţi spune: “Dar e normal, pentru că natura însăşi ne invită.” Natura inferioară, da. A venit momentul pentru voi de să înţelegeţi importanţa celor cinci planuri din care este constituită fiecare sefiră. Dacă rămâneţi la nivelul inferior al lui Malhouth, Pământul, evident, veţi fi înghiţiţi de instincte. Dar dacă faceţi o muncă interioară pentru a vă eleva în această sefiră şi veţi intra în relaţie cu Sufletele glorioase, Ischim-ii, cu arhanghelul Ouriel şi cu  domnul Adonai Meleh, nu numai că veţi învinge dragonul, dar veţi putea pune mâna pe bogăţiile lui, adică vor apărea noi posibilităţi spirituale în urma acestei munci de stăpânire a forţelor obscure care sunt în voi.

Toamna este plasată sub influenţa lui Mikhael, arhanghelul Soarelui în sefira Tiphereth. Mikhael este cel mai celebru înger; numele său înseamnă: “Cine este ca şi Dumnezeu?” Tradiţia iniţiatică povesteşte că Lucifer era cel mai mare dintre Arhangheli. În puterea sa, el a început să se creadă egalul lui Dumnezeu şi a vrut chiar să-L detroneze. Atunci, văzând aceasta un alt Arhanghel s-a ridicat şi a spus: “Cine e ca şi Dumnezeu?” În ebraică: “Mi (cine) – ka (ca şi) – El (Dumnezeu). Atunci Dumnezeu, care a văzut scena, i-a spus: “De acum înainte te vei numi Mikhael şi vei fi şeful miliţiei celeste.”

În Vechiul Testament, Mikhael este arhanghelul tuturor victorilor asupra răului. În Noul Testament, mai ales în Apocalipsă, e spus că el va fi cel care, la sfârşitul timpurilor, va doborî dragonul. În tradiţie se povesteşte că atunci când Moise a murit, diavolul a vrut să pună mâna pe corpul său, şi tocmai arhanghelul Mikhael s-a opus şi i l-a smuls din mână

Numeroase tablouri şi icoane îl reprezintă cu o balanţă în mână, cântărind, după moartea lor, faptele oamenilor: pe un platan se îngrămădesc faptele rele, iar pe celălalt cele bune. În timpul acesta, diavolul este acolo, gata să atragă omul în regatul său infernal, şi e furios, scrânşneşte din dinţi văzând că Mikhael adaugă pe platan o ultimă faptă bună care face balanţa să se plece spre partea binelui!

Începutul toamnei coincide cu intrarea soarelui în Balanţă. Toamna este anotimpul recoltelor. Se strâng fructele, se aruncă cele rele şi se păstrează cele bune. “Recunoaşteţi un om după fructele sale”, spunea Iisus. Şi, într-un anume fel, putem spune că fiecare recoltă e o judecată. În natură, ca şi în viaţă, toamna este cel mai bun anotimp, anotimpul fructelor care s-au copt sub razele soarelui a cărui arhanghel este Mikhael.

Iarna, în fine, este sub influenţa lui Gabriel, arhanghelul lui Iesod care este sefira Lunii. La intrarea în iarnă celebrăm Crăciunul, naşterea lui Crist. Există legături strânse între arhanghelul Gabriel, naşterea copiilor, luna şi iarna.

Gabriel a fost cel care l-a anunţat pe Zaharia despre naşterea unui fiu care va fi Ioan Botezătorul. Apoi, a anunţat Mariei naşterea lui Iisus: “Îngerul Gabriel a fost trimis de Dumnezeu într-un oraş al Galileiei numit Nazareth la o fecioară logodită cu un om al casei lui David numit Iosif. Numele fecioarei era Maria. Îngerul a intrat la ea şi i-a spus: Te salut, tu căreia i s-a făcut o favoare, Domnul este cu tine. Tulburată de aceste cuvinte, Maria se întreba ce poate să însemne un aşa salut. Îngerul i-a spus: Nu te teme, Maria, pentru că ai găsit graţie în faţa lui Dumnezeu. Şi iată, vei fi însărcinată şi vei naşte un fiu şi îi vei da numele de Iisus.”

Ce este o naştere?

O trecere din invizibil în vizibil, din imaterial în material, de la abstract la concret. Iar Luna, principiul feminin prin excelenţă, prezidează toate formele de încarnare, de la cele ale planului fizic până la cele planului spiritual. Pe timpul iernii nopţiile sunt cele mai lungi, ritmul vieţii încetineşte, condiţiile sunt cel mai puţin propice manifestărilor exterioare şi mai mult favorabile vieţii interioare: omul este împins să intre în el însuşi pentru a pregăti naşterea acelui copil de lumină pe care unele tradiţii l-au simbolizat printr-o perlă. Perla, care vine din mare, are ca şi ea relaţii cu Luna. Pe Arborele Sefirotic, scoica perlieră, este Iesod care, în corpul cosmic, reprezintă organele genitale. Acolo trebuie să se formeze perla. Această perlă reprezintă chintesenţa cea mai pură a dragostei. Scoica perlieră, este principiul feminin care aduce pe lume o perlă, un copil.

Cele patru anotimpuri sunt deci prezidate de patru arhangheli. Primăvara este sub influenţa lui Raphael, arhaghelul lui Hod; vara, sub influenţa lui Ouriel, arhanghelul lui Malhouth; toamna sub influenţa lui Mikhael, arhanghelul lui Tiphereth, şi iarna sub influenţa lui Gabriel, arhanghelul lui Iesod. Să-i plasăm acum pe Arborele sefirotic. Vedem, de jos în sus, Malhouth: Pământul; Iesod: Luna; Hod: Mercur, şi Tiphereth: Soarele, adică cele patru elemente: pământul, apa (Luna), aerul (Mercur) şi focul (Soarele). Cunoscând aceste corespondenţe, veţi putea acum să învăţaţi să lucraţi cu cele patru anotimpuri, şi astfel viaţa voastră va deveni mai plină de sens (A se vedea în tomul 32 Opere Complete cap XVII: “Sărbătorile cardinale”).

 
Cartile lui Omraam Mikhael Aivanhov se pot vedea la linkurile de mai jos:

- link 1 - aceasta pagina

- link 2 - aceasta pagina

 

Info: Playerul video de pe acest blog doar face enabled la linkul extern, youtube, openload, vimeo, etc, deci trebuie sa asteptati sa se incarce!



Your email is never published or shared.