Ilie Cioara – Trec anii

Viaţa, legată de suportul vremelnic al corpului, specific Terrei, are o întindere în timp care, mai devreme sau mai târziu, ia sfârşit. Desprinderea, prin aşa-zisa moarte, este un fenomen natural, aflat într-o perfectă corelaţie cu naşterea. Haina trupului, prin uzură sau degradare, nu mai corespunde asocierii dintre nucleul vital şi învelişurile sale mai subtile. In acest caz, desprinderea este fatală, când acest nucleu se întoarce la dimensiunea de unde, de fapt, a coborât. Naşterea şi moartea nefiind altceva decât schimbări de dimensiuni distincte. Moartea în lumea noastră înseamnă naştere în lumea astrală şi invers.

In continuare, ne vom duce, aşadar, existenţa într-un alt mediu, potrivit structurii noastre psihologice. Scara evoluţiei spirituale având un număr imens de trepte, fiecare suflet desprins de pământ, va fi atras spre nivelul care-l merită.

Sufletele ataşate de mirajul acestei, lumi vor continua să-şi depene firul ultimei existenţe în preajma pământului, cu aceleaşi probleme şi frământări pe care le-au avut şi mai înainte.

Dincolo, în lumea astrală, evoluţia se obţine cu mult mai greu decât aici în asociere cu materia. Aceleaşi automatisme obsesive, cu aceleaşi ficţiuni, ne vor determina în final suferinţe şi iarăşi suferinţe, greu de imaginat aici, în lumea în care încă suntem.

Lipsa suportului fizic constituie un handicap foarte greu de depăşit pentru a atinge cât de cât o infimă stabilitate. Acolo, întocmai ca aici, avem tot atât de multă nevoie de pace, de odihnă şi echilibru sufletesc. Dar, cum să le avem dincolo toate acestea, dacă nu le-am realizat mai întâi în asociere cu corpul fizic?! Corpul, după cum demonstrează practica, reprezintă pivotul care obligă gândirea haotică să revină mereu în prezent, realizând pe clipe integrarea în actualitate. Deci, toată nădejdea transformării noastre spirituale să ne-o punem aici, pe pământ. Şi nu există altă cale decât golirea vasului conştiinţei de toate acumulările care ne condiţionează modul de abordare a vieţii ca “ego”.

Venim la reîncarnare numai datorită energiilor relative, brute, primitive, în care importanţa psihologică ocupă un loc de frunte. Dorinţele neîmplinite, ambiţia, lăcomia, gloria, renumele, vanitatea de a fi cineva, sunt cauze esenţiale care ne obligă să revenim mereu în această lume a iluziilor, presărată cu multe lacrimi şi amărăciuni.

Să nu lăsăm să treacă anii, lunile, zilele şi nici măcar clipele, fără să ne amintim adevăratul rost al menirii, noastre în acest Univers.

Să încercăm a depăşi lumea satisfacţiilor ieftine şi trecătoare, pentru a pătrunde în profunzimea fiinţei noastre, spre a descoperi omul adevărat, real. El este cu totul diferit de ceea ce cunoaştem la suprafaţa conştiinţei.

Calitatea esenţială a omului real este exprimată simbolic prin cuvântul Iubire absolută. Ea nu poate fi întâlnită sau cultivată în nici un fel de către activitatea gândirii obişnuite. Efortul, analiza, imaginaţia, rostirea de formule sau diferitele credinţe nu pot atinge această sfântă energie.

Omul sacru existent în fiecare dintre noi, singur ni se descoperă si doar într-o singură împrejurare, şi anume: când mintea noastră condiţionată de timp şi spaţiu tace, fiindcă, smerită, îşi vede nimicnicia. Această stare de adevărată smerenie face ca scânteia divină din adâncuri să se afirme în toată măreţia ce o caracterizează.

Iubirea fără margini, frumuseţea şi bunătatea sunt doar câteva din însuşirile care ne copleşesc întreaga fiinţă. Şi, numai prin ele se realizează evoluţia spre sferele cele mai înalte ale spiritualităţii.

Finalul practicării acestei simplităţi a întâlnirii cu puritatea din noi, va mări tot mai mult intervalul dintre o reîncarnare şi alta. Şi, cândva – nimeni nu o poate preciza – prin golirea tuturor energiilor ce ne leagă de materie, ne vom reîntoarce pentru totdeauna în Sfânta Energie Cosmică din care am purces.

Să nu uităm nici o clipă că sensul tainic al revenirii noastre la reîncarnare este acela de a descoperi această divinitate aflată în mod permanent în profunzimea fiinţei noastre. Şi, odată cu fericita descoperire, aşa cum am arătat, ei îi revine rolul de a conduce întreaga fiinţă şi implicit acela de a aduce transformări benefice, radicale.

 
Cartile lui Ilie Cioara se pot vedea la linkurile de mai jos:

- link 1 - aceasta pagina

- link 2 - aceasta pagina

 

Info: Playerul video de pe acest blog doar face enabled la linkul extern, youtube, openload, vimeo, etc, deci trebuie sa asteptati sa se incarce!



Fără sprijinul vostru acest website poate dispărea.


Your email is never published or shared.