Ilie Cioara – Traitori, nu vorbitori!

Pe întreaga suprafaţă a Terrei se află un număr imens de predicatori, care îşi arogă importanţă susţinând că ei îl cunosc pe Dumnezeu, că nu există moarte, ba ne dau şi asigurări că, prin ascultarea ce le-o acordăm, ne conduc chiar în grădina Paradisului. Fiecare se socoteşte înţelept şi pretinde că mântuirea noastră numai prin intermediul lui se împlineşte.

Aceşti predicatori, condiţionaţi diferit în funcţie de propriile crezuri, prin tot ceea ce susţin divizează lumea şi adesea sunt pricină de conflicte între oameni. în general, adevărul despre care vorbesc ei este cuprins doar în vorbe cu interpretări distincte.

Teologii şi filozofii aflaţi într-o permanentă confruntare au determinat, în decursul istoriei, inerente disidenţe. Or, acest simplu, fapt prin el însuşi grăitor, demonstrează lipsa de temeinicie a credinţelor şi conceptelor pe care ei le susţin.

Despre Adevăr vom putea vorbi numai în clipa când îl întâlnim, adică atunci când întâmpinăm Realitatea şi ne integrăm în ea prin experienţă directă, nemijlocită.

Tot ceea ce fiinţa umană, condiţionată de acumulările memoriale, afirmă ca minte ştiutoare, nu este decât banală repetare, lipsită cu totul de importanţă, care oferă doar aprecieri amăgitoare.

De asemenea, ştiutul, aşa cum practica o adevereşte, constituie un veritabil obstacol în calea înţelegerii adevărului. Aşadar, mintea încătuşată trebuie să tacă în mod desăvârşit, fiindcă numai tăcerea sau pasivitatea minţii oferă şansa de a întâlni Realitatea vieţii.

Trăitorii – în ipostaza întâlnirii cu Adevărul – schimbă lumea prin viaţa lor deosebită. Gândirea, vorba şi fapta constituie la ei un întreg în contopire cu Iubirea creatoare. Intre aceşti veritabili trăitori nu există nici un fel de contradicţie, fiindcă Adevărul Absolut nu are decât o singură mişcare. O întâlnim sau nu?

De asemenea şi simplul vorbitor poate să devină un trăitor-vorbitor, dacă în mod simplu îşi vede rătăcirea şi întreaga condiţionare. Desigur, acestuia i se cere, în mod categoric, să fie în primul rând cinstit cu el însuşi. Fără această puritate şi tărie de caracter, nimic durabil nu se poate realiza.

De fapt, fiecare om este predestinat, chiar de la sacrul început, ca să întâlnească Adevărul şi să trăiască în contopire cu el, fiindcă el este în noi realitatea nemuritoare, divinitate care aşteaptă să-i deschidem cărarea prin Sacra tăcere.

In concluzie, omul nou nu se poate naşte decât prin decesul omului vechi, prin moartea „sinelui” egocentric, posesiv şi aberant.

 
Cartile lui Ilie Cioara se pot vedea la linkurile de mai jos:

- link 1 - aceasta pagina

- link 2 - aceasta pagina

 

Info: Playerul video de pe acest blog doar face enabled la linkul extern, youtube, openload, vimeo, etc, deci trebuie sa asteptati sa se incarce!



Apreciem sprijinul celor cu suflet, pentru acoperirea cheltuielilor de funcționare.

Your email is never published or shared.