Ilie Cioara – Suntem prizonieri ai “Ego”-ului

Actuala întrupare este rezultatul firesc al erorilor săvârşite de fiecare făptură umană în vieţile sale anterioare. Iar rezidurile memoriale din acele existenţe ne vor marca atitudinea şi comportamentul, într-o măsură mai mult sau mai puţin însemnată şi in actuala viaţă. Aşadar, ne-am născut cu “ego”-ul şi vom continua să-l suportăm.

El se află înregistrat sub formă de memorie in invelişurile mai subtile ale fiinţei şi anume: in corpul astral şi mintal. In primii ani ai existenţei, el arareori se afirmă, întrucât sistemul neuronal al actualului înveliş carnal încă nu s-a cuplat cu acel depozit memorial, operaţie ce se realizează abia după câţiva ani.

Să amintim aici inocenţa copiilor pe care unii semeni, din lipsă de cunoaştere, o asociază cu calitatea de sfinţenie a acestora. Nu este deloc aşa. Simplitatea privirii, ascultarea şi, în general, atitudinea acestor omuleţi se realizează în absenţa memoriei lor ancestrale. Adică Sacrul din profunzime se manifestă în exterior, fără să întâmpine in cale umbrele “sinelui personal”, ca inocenţă, frumuseţe, candoare şi Iubire.

Coborâm deci la reîncarnare cu înclinaţiile noastre egoiste, care încep să se contureze datorită educaţiei conformiste, însuşită din mediul familial, şcoală, religie, cărţi citite.

Fondul “ego”-ului este format, întreţinut şi susţinut de către acumulări de cunoştinţe conservate memorial pe baza cărora extragem însemnătate psihologică, de autoapreciere, vanitate, orgoliu, trufie. Titluri, glorie, renume sunt alte suporturi ce contribuie la dimensionarea acestei ficţiuni. Acumularea de bunuri materiale sub diferite aspecte ca moşii, fabrici, bijuterii, opere de artă, conturi bancare etc. sunt alte înclinaţii care se adaugă la importanţa psihologică deja formată. Cu cât posedăm mai mult cu atât dorinţa de a avea şi mai multe creşte şi ia proporţii fără măsură. Or, mintea în veşnica ei agitaţie, pe lângă propria degradare morală, are influenţe nefaste şi asupra întregului corp fizic.

Atât ştiutul, cât şi posesiunile ne fragmentează Viaţa, care fiind un întreg, pentru înţelegerea Ei ne solicita să-i ieşim în întâmpinare ca făptură unitară: corp, minte şi Inteligenţă în perfectă armonie, întregul haos, existent astăzi pe toată suprafaţa Pământului, asociat cu nefericirea omului, sunt determinate de modul nostru defectuos de funcţionare şi înţelegere a rostului acestei existenţe de fiinţe întrupate. “Ego”-ul, fiind un rezultat al educaţiei greşite din vieţile anterioare, întâlneşte în noua existenţă aceeaşi educaţie deficitară de fond, adică pur egoistă.

Să încercăm noi înşine, fiecare pentru sine, să privim modul de educaţie pe care l-am primit de la cei mai în vârsta. Acest fond educaţional se sprijină pe “eu şi al meu”, familia mea, neamul meu, ţara mea, religia mea etc. In toate împrejurările de Viaţă, datorită acestei condiţionări mă iau pe mine ca măsură de evaluare, chiar şi atunci când evidenţa lucrurilor îmi este potrivnică. Căci mintea, prin natura ei vicleană, va găsi suficiente motivaţii în favoarea ei. Lipsa de armonie care ne caracterizează drept structură fragmentară, este cauza nefericirii noastre, cu repercusiuni fireşti asupra întregii colectivităţi.

In continuare, să vedem ce s-a întreprins pe plan mondial, pentru redresarea morală şi spirituală a individului. Nu este nevoie să ne întoarcem în timp. In schimb, ni se cere un singur lucru, şi anume: Să fim perfect cinstiţi cu noi înşine şi să privim faptele sau rezultatele aşa cum sunt ele – evidente şi grăitoare prin ele însele! Oare putem noi să privim cu imparţialitate realitatea, aşa cum ea ne spune ce este adevărat? Sinceritatea la care ne referim ne obligă să facem abstracţie chiar şi de tiparul rigid al propriei noastre minţi!

Iată ce constatăm ca realitate de fapt: întreaga populaţie este divizată: de către religii, cu sutele lor de secte, diferitele naţionalităţi, diverse crezuri politice, clase sociale, concepte filozofice etc. Dar, ca nu cumva să tragem concluzii pripite, să venim cu o precizare. Diversitatea sau varietatea sub numeroasele ei aspecte, evidentă în întregul Univers, înseamnă frumuseţe, armonie dacă, bineînţeles, nu creează contradicţii, dispute sau stări tensionale. Or, semnalarea noastră de mai înainte nu poate fi asimilată acestei fericite ipostaze.

Revenind la cazul nostru ne întrebăm iarăşi: De ce am ajuns aici? Răspunsul este pe cât de simplu, tot pe atât de relevant. Abordarea Vieţii, încă de la bun început, a avut în vedere interesul egoist personal, de familie sau grup social.

Greşeala săvârşită de strămoşii din trecutul îndepărtat este continuată şi astăzi. Iar rezultatele prin natura lor egoiste, se vor agrava şi mai mult o dată cu trecerea vremii. Pentru că, tot ceea ce iniţiază fiinţa umană în interesul evoluţiei sale spirituale, nu face altceva decât să-i fortifice zidurile propriei închisori în care trăieşte ca un veritabil izolat. Prin urmare, scopul, interesul pe care-l imaginează şi spre care tinde ca împlinire cu ajutorul dorinţei şi efortului susţinut de voinţă, nu este decât activitate pur personală, centrată pe suportul “sinelui” ca fragment. Intreaga activitate este egoistă şi prin firea lucrurilor ea ne separă de toţi ceilalţi semeni care, fiecare în parte, funcţionează la fel ca noi. Acţionând în acest mod, suntem şi ne manifestăm ca sclavi ai propriilor îndeletniciri.

In “Cunoaşterea de sine” începem cu dizolvarea activităţii “ego”-ului. Şi pentru asta nu facem altceva decât să-l observăm cu toată atenţia aşa cum se agită el la contactul cu mişcarea Vieţii pe clipe în desfăşurare. Se întâmpină deci orice gând, imagine, dorinţă, sentiment ce survin ca reacţii ale minţii. Toate aceste apariţii sunt simple imagini, fantasme care la întâlnirea cu razele Atenţiei dispar pur şi simplu.

In clipa următoare suntem liberi de întregul trecut şi in perfectă linişte, ne extindem la Infinit şi întâlnim Sursa Viului manifestă ca Iubire – aflată atât in noi cât şi pretutindeni. Asemenea clipe trăite în mod direct prin uniune cu Eternitatea ne curăţă şi transformă radical, firea noastră degradată – ca efect al prostiei umane. “Golul psihologic” este deci punctul de sprijin spre adevărata Viaţă în care ne afirmăm ca Pură Conştiinţă, Pură Prezenţă, Pură şi Atotcuprinzătoare Iubire. O mai putem numi şi stare de creaţie – în uniune Om şi Divinitate. Numai în această modalitate de veritabili trăitori ai “Cunoaşterii de sine”, vom putea pune temelie unei alte lumi, unui adevărat paradis.

 
Cartile lui Ilie Cioara se pot vedea la linkurile de mai jos:

- link 1 - aceasta pagina

- link 2 - aceasta pagina

 

Info: Playerul video de pe acest blog doar face enabled la linkul extern, youtube, openload, vimeo, etc, deci trebuie sa asteptati sa se incarce!



Apreciem sprijinul celor cu suflet, pentru acoperirea cheltuielilor de funcționare.

Your email is never published or shared.