Ilie Cioara – Omul

Individul, aşa cum funcţionează el astăzi, cu idealurile şi credinţele sale, cu grijile şi nevoile de tot felul, cu ataşamentele mai mult sau mai puţin sesizate, nu este un om complet, ci numai o nefericită diviziune. El este mereu în căutare a câte ceva: doreşte un anumit lucru, ocoleşte altul, continuu aspiră fie la una, fie la alta. Ceea ce astăzi socoteşte important, mâine nu-i mai acordă nici o valoare, fiindcă interesul său s-a deplasat spre altceva. Acest “altceva”, de existenţă efemeră, pe care-l vizionăm într-o obositoare goană, este întocmai ca un pinten ce traumatizează fără încetare un spirit confuz şi înspăimântat de o viaţă pe care nu o poate înţelege.

Deosebirile care-i separă pe oamenii ce trăiesc la nivelul ego-ului, adică al conştiinţei de suprafaţă, sunt numai modulări fracţionare. Unii caută una, alţii, alta, în funcţie de prezumţioasele valori la care ţine fiecare şi prin care încearcă să-şi găsească un rost în viaţă. Deşi separaţi ca preocupări, ca idealuri, totuşi, toţi, fără nici o excepţie, sunt structuraţi pe aceeaşi plămadă pe ingrediente egocentriste.

Unii adună averi, din bogăţie făurindu-şi un ideal de viaţă pe care-l urmăresc cu lăcomie. Pentru această categorie de oameni, bunurile materiale reprezintă însăşi raţiunea propriei existenţe. Nu pot concepe alte valori, decât cele legate de moneda sunătoare, aur, în final.

Alţii sunt însetaţi după alt gen de bogăţie, sub forma de informaţii, cunoştinţe – ştiinţa lumii cât mai diversificată. Avuţia acestora constă din înregistrările memoriale, pe care îşi susţin în mod cu totul exagerat importanţa psihologică.

Politica este un alt domeniu, de care alţii simt pasionaţi în aşa măsură, încât fac din asta un ideal, pe care-l cultivă fără încetare, în acest domeniu de preocupări se declanşează adesea stări pasionale excesive, care genereaza ura intre oameni si chiar razboaie sangeroase.

Si-n arta, un camp pe cat de vast, pe atat de diversificat, sunt intalnite aceleasi aspiratii idealiste, fiecare urmarind perfectionarea tehnicii de exprimare a frumosului relativ.

Idealul spiritualist este o altă căutare, în care descoperirea realităţii acelei forţe divine se împleteşte cu interesul strict personal al credinciosului.

Teama în faţa unei vieţi neînţelese, ca şi asigurarea unui loc cât mai avantajos în paradisul imaginar condiţionează şi separă, în acelaşi timp, oamenii, adesea învrăjbind pe unii împotriva altora, potrivit dogmelor rigide ale diferitelor religii, în care sunt înregimentaţi.

Unii entuziaşti merg până la sacrificarea acestei vieţi în schimbul unei existenţe pline de tot felul de privaţiuni şi austerităţi habotnice, pentru cucerirea gloriei celeste.

Şi, în sfârşit, alţii, profund ancoraţi în lanţurile plăcerilor senzuale, nu-şi fac nici un fel de probleme sau idealuri. Ei trăiesc viaţa din plin prin ceea ce le oferă senzualul. Mâncarea, băutura şi satisfacţiile legate de sex, sunt apreciate ca cele mai preţioase valori care pot fi realizate pe loc, culegând tot aşa de rapid şi roadele respective.

Toate aceste căutări, fără nici un fel de distincţiune şi fără a avea rezerve faţă de vreuna din ele, nu sunt alţceva, decât preocupări cu totul egocentriste. Prin urmărirea uneia sau alteia din aceste preocupări, individul, în realitate, nu se urmăreşte decât pe el însuşi.

El se vrea necontenit mai plin, mai ocupat de ceva la care ţine atât de mult.

Căutarea bogăţiilor materiale sau aceea a acumulărilor de cunoştinţe, de pildă, nu sunt deloc deosebite ca valoare, dacă fiecare dintre cei interesaţi de o cale sau alta, urmăresc gloria, renumele, puterea. Atâta vreme cât există scop personal, ca ideal de urmărit, care impulsionează deopotrivă şi pe unul şi pe altul, nu va fi nici o deosebire între cei doi căutători.

De asemenea, preocupările care vizează abordarea puterii divine pentru desăvârşirea unui ideal considerat religios, este tot o formă de urmărire strict personală. Deosebirea faţă de celelalte este doar o deosebire de nuanţă, de preocupare mai subtilă. Fondul este identic, determinat de una şi aceeaşi împlinire egoistă.

Viaţa, privită de fiecare individ prin bucăţica lui, care îl preocupă nu va putea fi niciodată înţeleasă. Şi nici nu ar putea fi altfel, fiindcă viaţa este un întreg şi pentru ca acest „tot” să poată fi înţeles, este nevoie să-i ieşim în îmtâmpinare ca fiinţe integrale şi nu ca fracţiuni.

Neînţelegerile existente în lume, ca, de altfel, şi toate contradicţiile şi conflictele care ne macină în profunzime fiinţa noastră, îşi au sursa în mod exclusiv, în această funcţionare deficitară. Noi nu funcţionăm ca oameni întregi, ci numai ca simple fragmente.

Deci unitatea vieţii ne solicită să-i ieşim în întâmpinare ca fiinţa completă. Adică, psihic şi corp într-o desăvârşită uniune, în contact direct cu prezentul, viu, activ, aflat într-o perpetuă schimbare de la o clipă la alta. Acest mod de contactare a viului, noutate absolută cu fiecare clipă consumată, ne scoate din tiparele ego-ului, integrându-ne funcţional, în universalitate. De-acum avem o altă înţelegere a lucrurilor, determinată prin privirea de ansamblu, care este cu totul diferită de cea fragmentară. Şi fenomenul se petrece ca ceva firesc şi logic pentru că, în noua ipostază dispunem de o minte pură, necontaminată de trecut, care se manifestă prin Iubire, frumuseţe, bunătate, toate libere de orice motivaţie din sfera cunoaşterii, a limitării.

Un astfel de trăitor înţelege în mod corect pe orice semen care funcţionează fragmentar, fără să-l condamne. O asemenea înţelegere însă, nu poate avea loc şi invers, pentru că ego-ul, funcţionând mecanic, nu are capacitatea de a vedea, asculta şi percepe cu adevărat realitatea în nemărginita ei simplitate.

 
Cartile lui Ilie Cioara se pot vedea la linkurile de mai jos:

- link 1 - aceasta pagina

- link 2 - aceasta pagina

 

Info: Playerul video de pe acest blog doar face enabled la linkul extern, youtube, openload, vimeo, etc, deci trebuie sa asteptati sa se incarce!



Apreciem sprijinul celor cu suflet, pentru acoperirea cheltuielilor de funcționare.

Your email is never published or shared.