Ilie Cioara – Oglinda

In această temă mă refer la marele înţelept indian Krishnamurti. Deşi ca existenţă pământeană îi asociez numele cu o anumită ţară, prin origine şi cetăţenie totuşi, el nu a fost numai un indian. Prin investigaţiile pe care le-a întreprins în adâncurile fiinţei sale, el a reuşit să spargă calapoadele psihologice ale ego-ului, specifice omului obişnuit, înscriindu-se în ipostaza universalităţii. Deci, dizolvând capcanele tiparelor condiţiei umane, acest veritabil trăitor al Adevărului oferă omenirii, fără nici un fel de reticenţă, o nouă modalitate de abordare a vieţii.

El îndeamnă pe cei cu adevărat interesaţi de cunoaşterea de sine, să înveţe mai întâi arta de a privi şi asculta. Folosind atenţia globală şi lucidă drept unic instrument al investigaţiei, el arată că numai simplitatea privirii şi ascultării ne oferă posibilitatea întâlnirii cu prospeţimea viului aflat într-o permanentă mişcare.

Mintea liniştită, perfect echilibrată, este întocmai ca o oglindă în care se reflectă atât lumea exterioară, cât şi lumea noastră interioară. Şi simpla conştientizare a ceea ce apare într-o clipă, conduce, în mod firesc la dizolvarea energiilor relative care susţin gândirea confuză şi haotică. In fapt, este vorba de gândirea care abordează fie trecutul perimat, fie un viitor imaginar şi nesigur.

Din această întâlnire, întreaga structură psihică fiind complet demascată, nu are altceva de făcut, decât să tacă. Şi, în această tăcere, survenită fără efort, fără vreo programare şi unde nu există nici un fel de aşteptare, se realizează integrarea fiinţei noastre. In clipa respectivă, psihicul şi corpul formează o unitate adimensională şi atemporală.

Numai funcţionând la acest nivel, suntem în măsură să întâlnim în mod real mişcarea vieţii şi să intervenim în chip fericit pentru rezolvarea tuturor problemelor care eventual s-ar ivi.

Cât mai multe clipe astfel întâlnite vor conduce în final la demolarea structurii tempo-spaţiale a ego-ului. Fără această operaţie nu vom putea atinge cunoaşterea Adevărului absolut, nici Iubirea şi fericirea autentice, care nu sunt susţinute de nici o motivaţie.

Oglinzile, ce ni le pune în faţă acest înţelept, nu sunt altceva decât nişte teme, a căror rezolvare – după îndemnul său – revine fiecărui ins în parte. Fiindcă, pe acest drum al cunoaşterii, nu se înaintează nici folosindu-ne de acumulări cerebrale, nici sprijinindu-ne de însoţitori (ca învăţător, maestru etc.) drept cârje. Noi toţi, indiferent de pregătirea noastră intelectuală, dispunem de capacitatea necesară pentru a finaliza minunata operă de sacralizare a fiinţei proprii. Mai mult chiar decât atât, însăşi existenţa ne obligă să eliminăm zgura conştiinţei de suprafaţă a ego-ului, spre a da posibilitate Scânteii divine din noi – de fapt, omul real – să se manifeste în toată puritatea şi splendoarea ei.

Abordarea divinităţii, prin cunoaşterea de care amintim aici, este cu totul diferită de cum au făcut-o şi o fac teologii, şi filosofii. De Dumnezeu nu ne putem apropia nici cu ştiinţa noastră, nici cu imaginaţia, nici cu credinţa şi nici prin solicitări disperate, fiindcă toate acestea fac parte din mintea limitată a omului, condiţionat psihologic de mediul în care s-a dezvoltat.

Toate fenomenele şi descoperirile care au loc, prin intermediul acestor mijloace nu pot fi decât relative, specifice ariei limitate a lumescului. Şi nici n-ar putea să fie altfel. Cum să cuprindem Necuprinsul în cupa minţii noastre care, oricât de multe ar şti, este şi va rămâne totdeauna mărginită?!

Numai când această minte îşi vede neputinţa şi tace – adevărată smerenie – atunci, în golul psihic care survine în mod natural, devenim un vas neocupat la dispoziţia Sublimului.

Deci, nu noi mergem spre Dumnezeu, ci El vine spre noi, când i-am oferit prilejul respectiv, adică am tăcut necondiţionat. Odată cu aceasta, dispunem de-acum de o nouă minte, desprinsă de trecut, nelimitată, atentă şi lucidă, impulsionată de o energie pură. Ea funcţionează în contact nemijlocit cu ce-i “acum şi aici”, cuplându-se şi decuplându-se cu clipele care înregistrează existenţa în scurgerea ei neîncetată.

La acest nivel de trăire, toţi simţim, înţelegem şi acţionăm în mod absolut identic. Pentru că Adevărul este unic şi toţi cei cuprinşi în infinitatea lui nu pot avea decât una şi aceeaşi atitudine fericită.

 
Cartile lui Ilie Cioara se pot vedea la linkurile de mai jos:

- link 1 - aceasta pagina

- link 2 - aceasta pagina

 

Info: Playerul video de pe acest blog doar face enabled la linkul extern, youtube, openload, vimeo, etc, deci trebuie sa asteptati sa se incarce!




Vine omul, stă oleacă, citeste, vizioneaza... apoi pleacă!


Your email is never published or shared.