Ilie Cioara – Observarea

Acest act al observării, al privirii, în care are loc atât înţelegerea, cât şi acţiunea transformatoare, este, pe cât de simplu, pe atât de greu de realizat. Toată dificultatea constă în modul nostru greşit de funcţionare la nivel psihologic.

Dominaţi de o gândire care funcţionează automat, ori de câte ori vom întâlni mişcarea vieţii, datorită impresiilor ce ne afectează, vom răspunde imediat potrivit propriilor noastre prejudecăţi. Astfel, vom analiza, accepta sau respinge, în conformitate cu condiţionarea minţii noastre. O asemenea întâmpinare face imposibilă observarea la care ne referim în această temă.

Am înlocuit simplul privit, cu pălăvrăgeala minţii, lipsită cu totul de orice sens, şi care ne împrăştie, fără de nici un folos, energia atât de necesară faptului în sine.

Dar, pentru a uşura adevărata înţelegere, să luăm un exemplu: observarea mai multor lucruri din lumea exterioară. De pildă, contactul nostru vizual cu un pom, o floare, un râu care curge sau cu o seamă de indivizi diferiţi ca sex, naţionalitate sau rasă. Dacă, în prima fracţiune de timp, contactul e real, nemijlocit, în fracţiunea următoare însă, intervine fulgerător trecutul nostru. Datorită depozitului de cunoştinţe înregistrate pe scoarţa cerebrală, ca memorie, începem să comentăm, să judecăm, condamnând sau admirând ceea ce vedem. Aşadar, îndată ce mintalul, prin intermediul gândirii, intră în acţiune, noi, de fapt, încetăm de a mai fi în legătură cu obiectul sau persoanele respective, ci cu noi înşine. Intr-o asemenea împrejurare, nu mai suntem în stare de observare a ceea ce este, deşi, privirea ne este îndreptată spre acea realitate, ci ne ascultăm propriile estimări.

In acest caz, fiecare individ, în funcţie de propriile concluzii realizate în decursul timpului, va stabili, în mod firesc, valori proprii, deosebite de ale celorlalţi. Plăcutul şi neplăcutul fiind moneda de apreciere strict individuală a fiecărei personalităţi în parte.

Dacă observarea lumii exterioare este aşa de anevoioasă, contactul cu lumea noastră interioară este şi mai dificil de realizat. Observarea reacţiilor, stărilor emoţionale, a sentimentelor care apar în aria conştientului, este cu atât mai complicată, cu cât aceste manifestări au o fluctuaţie de fulger. Sunt numai nişte simple sclipiri care apar şi dispar fulgerător.

Practic, funcţionând sub influenţele copleşitoare ale unui trecut, în clipa prezentă, ne rupem de viaţă, de ceea ce este real în momentul respectiv. Din acest motiv, înţelegerea realităţii devine irealizabilă.

Numai simpla observare, la care nu intervine în nici un fel trecutul, oferă acea claritate absolută, care asigură înţelegerea faptului ca fapt, aşa cum este el în adevărata lui manifestare. In această postură suntem întocmai ca o placă sensibilă de fotografiat, care doar înregistrează ce este real în acea clipă. Numai atât şi nimic altceva.

Observarea tăcută face ca în noi să se adune întregul potenţial psihic care, în uniunea perfectă cu corpul fizic, ne dă calitatea de fiinţe plenare. De-acum, prin această fericită uniune, suntem capabili să întâmpinăm corect, să înţelegem cuprinzător şi în mod spontan să rezolvăm eventualele dificultăţi care s-ar ivi, determinate de surprizele ce ni le aduce viaţa în permanenta ei mobilitate.

Numai în aceste condiţii, ale cunoaşterii de sine, atât înnobilarea omului obişnuit, funcţional egocentric, cât şi descoperirea fericirii nemotivate pot fi cu adevărat atinse.

 
Cartile lui Ilie Cioara se pot vedea la linkurile de mai jos:

- link 1 - aceasta pagina

- link 2 - aceasta pagina

 

Info: Playerul video de pe acest blog doar face enabled la linkul extern, youtube, openload, vimeo, etc, deci trebuie sa asteptati sa se incarce!



Apreciem sprijinul celor cu suflet, pentru acoperirea cheltuielilor de funcționare.

Your email is never published or shared.