Ilie Cioara – Necesitatea

Necesitatea apare pe traiectoria unei interacţiuni dintre cauză şi efect. Ea se impune, deci, ca un imperativ în strânsă corelaţie cu existenţa noastră de fiinţe umane. Buchetul de necesităţi care ne poate îndestula în chip plenar este, pe cât de simplu, pe atât de cuprinzător. Hrana, îmbrăcămintea şi adăpostul sub care să ne protejăm de intemperiile climaterice şi alţi factori de risc reprezintă, de fapt, cerinţele stringente de prim ordin, care creează condiţii prielnice de dezvoltare. La acestea se mai adaugă necesitatea intimă, fiziologică, conjugată cu perpetuarea speciei umane.

Când toate acestea sunt împlinite la limita strictelor nevoinţe, viaţa noastră se poate desfăşura în mod firesc, fără să degenereze în situaţii perturbante şi conflictuale. Aceasta presupune acea trăire în simplitate, când, practic, suntem în relaţie directă cu ceea ce ea ne pretinde la un moment dat.

In clipa în care intervine ego-ul, cu masa de dorinţe multiplicate la infinit, necesităţile capătă ca număr şi calitate, proporţii imprevizibile. Prin şiretenia, ambiţia şi vanitatea care o caracterizează, gândirea structurată pe falsele valori ale trecutului, găseşte, de fiecare dată, justificări atât la opulenţă, cât şi la cele mai aberante forme ale desfrâului.

Cu cât acumulările justificate ca necesităţi se înmulţesc, cu atât şi dorinţa de a avea şi mai mult se extinde nedefinit. Niciodată nu există o limită a dorinţei. Una antrenează pe cealaltă şi toate la un loc depreciază pe cel care le dă viaţă, le alimentează în continuare şi apoi urmăreşte cu îndârjire împlinirea lor.

Dorinţele destramă pacea sufletului celui care le cultivă şi, de cele mai multe ori, ele îl înlănţuie până chiar la pierderea raţiunii.

Viclenia, ura, jaful şi crima, sub toate aspectele lor, se întâlnesc numai ca urmare a dorinţei de a atinge scopuri cu totul în afara strictelor necesităţi de viaţă.

Dacă prin noi înşine descoperim că aceste simple semnalizări, făcute de altcineva, corespund întocmai adevărului, atunci realizăm propria noastră investigare. Şi, de-acum înainte, vom susţine acelaşi lucru, nu pentru că a spus-o cineva mai întâi, ci ca un fapt cert descoperit şi de noi. Descoperirea ne aparţine în întregime, ea fiind caracterizată prin relaţie directă cu ego-ul, ca dorinţă alimentată de un vârtej aberant. Această mişcare anarhică, demascată în acest mod, se stinge fulgerător.

Iar în vidul psihologic care se instalează imediat, beneficiem de clipa de linişte neimaginată şi neforţată, care diluează vehemenţa dorinţei. Un nou contact, la fel de simplu, direct şi nemijlocit va conduce la o nouă clipă de odihnă, care va dilua şi mai mult impulsul egocentric ăl dorinţei.

In momentele de pace, linişte şi armonie interioară, funcţionând ca fiinţe integrale, ne încadrăm perfect în ritmul normal al vieţii, cu necesităţile ei fireşti. In această fericită ipostază, orice excese devin, prin natura lucrurilor, inoperante.

 
Cartile lui Ilie Cioara se pot vedea la linkurile de mai jos:

- link 1 - aceasta pagina

- link 2 - aceasta pagina

 

Info: Playerul video de pe acest blog doar face enabled la linkul extern, youtube, openload, vimeo, etc, deci trebuie sa asteptati sa se incarce!



Apreciem sprijinul celor cu suflet, pentru acoperirea cheltuielilor de funcționare.

Your email is never published or shared.