Ilie Cioara – Moralitatea

Valorile morale pe care societatea încearcă să le impună urmând anumite interese şi modele, sunt creaţii ale gândirii. De altminteri, toate câte ne vin pe această lume nu pot fi decât relative, fiindcă sursa care le generează este şi va rămâne totdeauna limitată. Şi mai remarcăm că o asemenea morală variază de la o epocă la alta, ca şi de la un popor la altul.

Odinioară, în epoca de glorie a Romei, patricienii dispuneau după bunul plac de viaţa sclavilor. Nu rareori corpurile acestora deveneau hrana piscinelor acestor bogătaşi. In viziunea acelor vremi, acest drept era apreciat ca normal, logic, raţional, în conformitate cu preceptele morale unanim acceptate.

La unele triburi de canibali din Africa, a existat o altă mentalitate. La o anumită vârstă, capul familiei, tatăl era sacrificat şi mâncat de fiu şi ceilalţi urmaşi. Acest obicei era socotit ca o obligaţie morală de mare cinste şi preţuire.

Ce s-ar putea spune şi de acele legi care se pretindeau a fi morale, din timpul inchiziţei. Câte fiinţe umane nevinovate nu au cunoscut, sfârşitul tragic, ca victime ale rugului, în care sentinţele judecătoreşti erau date în numele lui Dumnezeu!

Astăzi ne vine foarte greu să acceptăm că putea să existe atâta ipocrizie sub haina şi masca unor reprezentanţi ai Bisericii creştine, care se pretindeau îndrumători spirituali şi apărători ai legii divine.

Dar, să ne apropiem şi mai mult, pentru a ne referi la epoca pe care am trăit-o din plin. Ce s-ar putea spune de morala comunistă, care pune la loc de frunte, ca principiu de bază, ura de clasă şi ura împotriva tuturor celor ce îndrăznesc să susţină altceva, decât materialitatea lumii?!

Şi, iarăşi, ce s-ar putea spune legat de tema noastră, despre confruntările dintre diferitele religii, ca şi numeroasele secte pe care le-au generat. De fapt, toate acestea sunt urmarea firească a unor interpretări distincte ale gândirii privitoare la aceeaşi lege morală, construită de mintea mărginită a omului.

Cum s-ar putea oare compara legea Iubirii dată de Iisus, cu binecuvântarea dată de preotul creştin trupelor ce sunt trimise să-şi ucidă semenii, care, în profunzimea lor, au aceeaşi scânteie divină ce-i uneşte în universalitate?! Câtă ignoranţă! In ce hal de degradare a ajuns bietul om!

In mod intenţionat am adus atât de numeroase şi variate atitudini ale omului – ego, în faţa vieţii, spre a scoate cât mai bine în evidenţă incapacitatea sa de a întâlni şi înţelege adevăratele valori morale.

Şi, în continuare, pentru a finaliza descifrarea, iarăşi o întrebare: Unde oare ne-am putea întâlni cu acea morală, în care dispoziţia noastră sufletească să împlinească ceea ce înseamnă binele desăvârşit, nu de teama unui Dumnezeu aspru, şi răzbunător, sau a judecătorului care aplică legea făcută de oameni pentru buna convieţuire socială?

Această moralitate nu o vom putea întâlni niciodată cât timp vom funcţiona la nivelul minţii condiţionate de educaţia primită la nivel de ego.

Simpla descoperire a incapacităţii ego-ului, face ca acesta, smerit, să tacă! In această clipă de inactivitate a gândirii, complet eliberaţi de trecut, dispunem de o nouă minte, fără margini, în care Sacrul existent în noi, ne conduce întreaga comportare prin puritatea substanţei sale. In acest context, moralitatea îmbracă un aspect general valabil. Intâlnirea cu ea ne uneşte pe toţi sub cupola fără margini a Iubirii Absolute.

 
Cartile lui Ilie Cioara se pot vedea la linkurile de mai jos:

- link 1 - aceasta pagina

- link 2 - aceasta pagina

 

Info: Playerul video de pe acest blog doar face enabled la linkul extern, youtube, openload, vimeo, etc, deci trebuie sa asteptati sa se incarce!



Apreciem sprijinul celor cu suflet, pentru acoperirea cheltuielilor de funcționare.

Your email is never published or shared.