Ilie Cioara – Mod de viata

Este necesar ca în mod permanent să ne punem întrebări nouă înşine, în legătură cu fiecare problemă sau dificultate care ni se iveşte în cale. Şi totodată să încercăm prin propriile posibilităţi să aflăm şi răspunsul la aceste probleme. Să nu aşteptăm primirea răspunsului de la alţii şi nici să nu ne mulţumim cu soluţiile date deja de alţii. Căci, procedând în acest fel, ducem o viaţă imitativă care, cu vremea, degenerează în automatisme, ce ne stăpânesc tot mai mult. Prin repetarea insistentă a ceea ce au afirmat alţii, devenim veritabili roboţi şi nu fiinţe inteligente, cum greşit ne autoapreciem.

Avem în noi toate însuşirile necesare pentru a putea descifra orice problemă de viaţă, oricât de complicată ar părea ea la prima vedere. Valoare reală, intrinsecă, nu au decât răspunsurile care ne vin din descoperiri personale. Ele pot fi în concordanţă şi cu ceea ce au spus alţii, însă valoarea respectivă nu apare decât în dezvăluirea fiecărui individ în parte.

In tema de faţă, tocmai acest prilej ni se oferă; de a încerca să descoperim şi să răspundem totodată la problema generală a modului nostru de viaţă, care, dealtminteri, e valabil pentru oricare individ.

Viaţa, aşa cum o vedem că se derulează zilnic, nu este în realitate decât o înlănţuire de stări contradictorii şi conflictuale, cu foarte puţine clipe de linişte, de răgaz, în care mai putem şi zâmbi. Nimic nu ne mulţumeşte, tremurăm la grija zilei de mâine, suntem mereu în contradicţie cu noi şi cei din imediata noastră apropiere.

Neînţelegându-ne pe noi, nu putem înţelege nici ceea ce vedem în jurul nostru. Nemulţumirea, zbuciumul, vanitatea, ambiţia, ura şi războaiele sângeroase nu găsesc în noi răspunsul potrivit. Şi necunoaşterea ne dirijează paşii în chip automat, făcându-ne părtaşii uneia din cele două tabere în dispută pentru cine ştie ce ideal absurd. Subiectivismul înfloreşte în toate domeniile de manifestare ale vieţii. Şi noi nu-l putem sesiza din cauza confuziei şi ignoranţei care ne copleşesc.

De ce au loc toate aceste manifestări care, prin natura lor, conturează un tablou pe cât de evident, pe atât de sumbru? Şi cine, oare, ne ţese viaţa cu urzeala amărăciunii, disperării şi cruzimii? Putem noi, prin investigaţii personale, să depistăm adevăratul vinovat, care răspunde de tot haosul existent în noi şi în lumea întreagă?

După acest mănunchi de interogaţii, să încercăm, fiecare pentru el, investigaţia respectivă.

Viaţa, aşa cum se desfăşoară în ansamblul manifestărilor ei, apare ca o întrecere egocentristă. Fiecare individ îşi urmăreşte cu insistenţă tot ceea ce îi procură satisfacţii şi evită ceea ce momentan contravine acestei opţiuni.

De fapt, căutarea este iniţiată şi susţinută în continuare de o imagine. Odinioară, un experiment determinat de viaţă, ne-a oferit clipe de satisfacţii. Şi, de pe urma acestor clipe – atunci trăite real – ne-au rămas doar amintiri, pe care acum le readucem în prezent, dorindu-le repetarea. Deci, între ceea ce ne oferă viaţa că adevăr în momentul de faţă şi dorinţa noastră, se deschide o adevărată prăpastie. Noi neglijăm, desconsiderăm sau respingem ceea ce este acum şi aici ca adus de cursul normal al vieţii, în schimbul unei ficţiuni irealizabile în momentul respectiv.

Din această confruntare dintre două opuse – realitate şi închipuire – vor apărea, în mod fatal, amăgiri, stări tensionale, în final Amărăciune, suferinţe.

Creatorul acestor inadvertenţe nu este altcineva decât ego-ul, a cărui structură este clădită numai pe ficţiuni. El este cel mai aprig duşman al fiinţei noastre, fiind implicat în toate conflictele şi tragediile existenţei pe Terra.

Atâta vreme cât vom funcţiona la nivelul acestui ego – binele şi răul nu pot avea decât caracter relativ. Scurgerea timpului le poate inversa sensurile. De pildă, satisfacţia pe care ne-o oferă ziua de astăzi, s-ar putea ca mâine să ne aducă o mare nenorocire. Şi tot aşa, s-ar putea întâmpla şi în cealaltă alternativă, ca neplăcutul de acum să ne ofere în viitor o nepreţuită realizare.

Aşadar, omul ca “ego” nu va putea fi niciodată în măsură să întâmpine şi să înţeleagă în mod corect viaţa în desfăşurarea realităţii ei fireşti. Ea oferă fiecăruia dintre noi ceea ce merităm, ceea ce ni se cuvine în funcţie de fondul nostru psihologic.

Toate încercările, mai mult sau mai puţin dureroase nu sunt altceva decât efecte ale unor cauze anterioare, determinate de noi înşine. De exemplu, nedreptatea săvârşită de noi ieri împotriva unui semen, se întoarce împotriva noastră astăzi, ca efect a cărei intensitate corespunde actului încriminat.

Sesizarea acestei corelaţii este un caz fericit. Am putea afirma fără să greşim, că ea este un favor pe care viaţa ni-l oferă ca un “memento” de a nu mai greşi în viitor. Cele mai multe efecte însă îşi au cauzele într-un trecut mai îndepărtat, fie în această existenţă, fie în şirul de vieţi anterioare, a căror descifrare este mult mai dificil de realizat.

Necunoscând cauzele, omul – ego se socoteşte neîndreptăţit şi se revoltă, acuză, chiar blestemă vremuri, soartă, oameni, viaţă, cu un cuvânt, tot. Şi astfel, în loc să profite de aceste minunate prilejuri negative, care au determinat cauzele actualelor efecte şi care-l structurează psihologic, el, dimpotrivă, amplifică negativismul deja existent.

Şi acum, pentru că am răspuns şi la ultima întrebare pe care ne-am pus-o anterior şi am constatat că adevăratul vinovat de întregul bucium din noi şi restul lumii, suntem noi şi nimeni altul, venim cu întrebarea capitală. Ce posibilităţi avem de a scăpa de acest atât de greu impas?

Nu avem decât un singur răspuns, pe cât de tranşant, tot pe atât de logic, raţional: Demolarea definitivă a ego-ului prin permanenta lui deconspirare. Numai destrămând această şubredă ficţiune, vom crea posibilităţi Sacrului din noi, de a prelua comanda întregei fiinţe.

De-acum, prin trăire individuală, se pun noi temeiuri unui al mod de viaţă pe planeta noastră, în care Iubirea necondiţionată reprezintă factorul esenţial ce impulsionează fiecare mişcare a existenţei.

Iar cunoaşterea de sine este singura posibilitate care ne va conduce la descoperirea acestei nepreţuite comori, aflate în fiecare dintre noi.

 
Cartile lui Ilie Cioara se pot vedea la linkurile de mai jos:

- link 1 - aceasta pagina

- link 2 - aceasta pagina

 

Info: Playerul video de pe acest blog doar face enabled la linkul extern, youtube, openload, vimeo, etc, deci trebuie sa asteptati sa se incarce!



Spune "mulțumesc" printr-o donație.


Your email is never published or shared.