Ilie Cioara – Iubirea

In mod obişnuit noi auzim rostindu-se cu prea multă uşurinţă, cuvântul “Iubire”, care exprimă ceva cu totul superficial. Real, nu este decât un simplu cuvânt gol, lipsit de conţinut, de sens şi de valoare. Şi asta se întâmplă şi în cazul când se fac mărturisiri emoţionale, cu mâna pe inimă. O asemenea tentativă de a demonstra ceva, nu este decât o rostire searbădă, insipidă, mincinoasă.

Gândirea obişnuită, indiferent de motivaţiile pe care le-ar avea în vedere, nu poate realiza decât o iubire cu totul relativă. Iubim soţia, copiii, părinţii, ţara, liderul religios sau politic, fiindcă sunt ai noştri. De pe urma lor culegem anumite avantaje materiale sau psihologice. Ori, sperăm, ca într-un viitor previzibil să ne procure diferite satisfacţii.

Aceasta este, de fapt, aşa-zisa iubire pe care o cultivăm în mod obişnuit şi care dorim să fie cât mai completă. In urmărirea unei asemenea viziuni, practic, creăm ataşamente, care, prin natura lor, ne stăpânesc până la cea mai completă înrobire. Mereu în alertă să nu pierdem ceea ce deţinem şi în care ne-am pus întreaga nădejde, sau sa nu fim inselati în aşteptările noastre. Propria gândire devine astfel cel mai aprig duşman al liniştii şi sănătăţii psiho-somatice. Griji, temeri şi amărăciuni – ca şocuri emoţionale – stresuri îşi împlinesc în mod fatal, rolul nefast al degradării pe ambele planuri: psihic şi fizic.

Iubirea autentică – fenomen de manifestare reală – reprezintă revelaţia Sacrului existent în noi şi integrarea desăvârşită a fiinţei, în universalitate.

Ea nu este şi nici nu poate fi creată de gândirea structurată prin timp şi dimensionată de înregistrările memoriale.

Izvoarele adevăratei Iubiri se află într-o altă dimensiune, în care gândirea nu are acces şi mintea omenească, oricât de elevată ar fi, nu o poate cuprinde şi înţelege prin însuşirile ce-i sunt specifice.

In final, această Iubire, în substanţa ei divină, nu este altceva decât omul originar, despuiat de învelişurile superficiale pe care singur şi le-a confecţionat în decursul vremilor, ca rod al ignoranţei şi trufiei, atât de evidente şi în omul-ego al zilelor noastre. Inţelegerea acestui adevăr – nu numai intelectuală – ci prin întâlnire directă cu conştiinţa de suprafaţă, anacronică şi perturbantă, ne conduce la linişte necondiţionată. Intregul conglomerat, care sprijină ego-ul, descoperindu-şi neputinţa, tace. Şi, locul gol, rămas liber, este în mod spontan ocupat de Iubire.

De-acum, omul nou, devenind un întreg univers, cuprinde totul cu o simplă îmbrăţişare: oameni, animale, plante, ca şi natura, zisă-moartă. Şi toate cele apropiate nouă şi estimate, mai înainte, în chip preferenţial, sunt privite la fel ca toate celelalte. Nu mai există nici un fel de distincţiune între “al meu” şi restul lumii.

Numai asemenea întâlniri ne transformă radical, prin purificări neîncetate, creând, prin noi, condiţii tot mai prielnice de transformare a lumii, în ansamblul desfăşurării ei comportamentale.

 
Cartile lui Ilie Cioara se pot vedea la linkurile de mai jos:

- link 1 - aceasta pagina

- link 2 - aceasta pagina

 

Info: Playerul video de pe acest blog doar face enabled la linkul extern, youtube, openload, vimeo, etc, deci trebuie sa asteptati sa se incarce!



Apreciem sprijinul celor cu suflet, pentru acoperirea cheltuielilor de funcționare.

Your email is never published or shared.