Ilie Cioara – Invatatrea

Invăţarea este acea acţiune prin care fiinţa umană, ca unitate absolută, ia contact direct şi nemijlocit cu mobilitatea vieţii – noutate de la o clipă la alta. Deci, actul învăţării se concretizează fără participarea gândirii, ca reacţie a memoriei – la rândul ei, produsul timpului, care o condiţionează. Libertatea psihică, aşadar este indispensabilă unei autentice învăţări.

Numai atunci când am reuşit să realizăm acel climat de odihnă mintală şi armonie în întreaga noastră fiinţă, suntem cu adevărat disponibili deschiderii şi împlinirii neforţate a acestei minunate ipostaze. Or, problema cu care suntem confruntaţi, încă de la început, este aceea de a vedea în ce mod gândirea haotică, posesivă şi debordantă, este determinată să-şi înceteze orice fel de activitate.

La acest stadiu, ca punct iniţial, obligatoriu, de acces spre fenomenul învăţării, se ajunge numai prin simplitatea întâlnirii cu ceea ce este real în momentul respectiv. Altfel zis, vom observa şi asculta cu toată atenţia fiecare gând, dorinţă, sentiment, cu un cuvânt orice reacţie a gândirii care survine automat, potrivit provocărilor ce ne vin din interiorul sau exteriorul fiinţei noastre.

De fapt, atenţia, ca formă de exprimare globală, spontană – neprogramată – este tot ce avem la îndemână, pentru a executa în mod direct şi real liniştea neforţată, ca punct de plecare al învăţării.

In această postură, mintea şi întreaga fiinţă se manifestă ca energie pură şi infinită, însoţită de o stare de bucurie, fără a fi susţinută de vreo motivaţie, aşa cum se întâmplă în lumea manifestărilor pe plan fizic.

O asemenea întâlnire, prin însăşi natura ei, are menirea de a zdruncina din temelie dominaţia ego-ului – specific repetitiv şi imitator – condus de vechile înregistrări păstrate pe pelicula memoriei.

Numai aceste întâlniri individuale, cu stările de fapt, caracterizează inteligenţa umană. Adevărul nu poate fi întâlnit decât prin relaţia noastră simplă şi nemijlocită cu el, adică prin experienţă directă.

A vorbi de Adevăr, Realitate, Iubire, Dumnezeu, etc., folosindu-ne de ceea ce au spus alţii este cea mai profundă eroare. Chiar dacă intelectual am stăpâni întreaga ştiinţă a lumii, nici atunci nu ar fi posibilă descoperirea Realităţii. Şi asta pentru simplul motiv, că ştiinţa este şi rămâne întotdeauna mărginită, limitată, pe când Realitatea nu are margini.

Degradarea etică, morală, pe care o întâlnim astăzi, din păcate, la fiecare pas, îşi are originea tocmai în acest mod defectuos de abordare a ceea ce este mai presus de puterea noastră de înţelegere.

Acumulările intelectuale au, desigur, importanţa lor utilitară, dar numai pe plan fizic, unde mintea tehnică îşi găseşte justă întrebuinţare legată de o anumită orientare sau eficienţă economică productivă.

Pe plan spiritual, a gândi, vorbi şi acţiona din acumulări, înseamnă înfeudarea şi mai mult a Sacrului, la autoritatea relativă meschină şi temătoare a fictivului “ego”. Consecinţele atât de Păgubitoare pe care le înregistrează această stăpânire, fiind mult prea cunoscute, ne scutesc de a mai insista asupra lor.

Numai când activitatea acestui ego se opreşte neforţat, tace desăvârşit, pentru simplul motiv că îşi vede neputinţa, atunci particula divină din noi îşi face apariţia şi se manifestă ca Iubire la nivel universal.

De acum, cu o minte pură, în contact cu realitatea care se afirmă în prezent, suntem într-o permanentă stare de învăţare. Cu o asemenea minte, psihologic nu îmbătrânim niciodată. Suntem de fiecare dată inocenţă de copil, care învaţă fără încetare.

 
Cartile lui Ilie Cioara se pot vedea la linkurile de mai jos:

- link 1 - aceasta pagina

- link 2 - aceasta pagina

 

Info: Playerul video de pe acest blog doar face enabled la linkul extern, youtube, openload, vimeo, etc, deci trebuie sa asteptati sa se incarce!




Vine omul, stă oleacă, citeste, vizioneaza... apoi pleacă!


Your email is never published or shared.