Ilie Cioara – Intrebarea noastra insine

Pe cărarea minunată şi fără de sfârşit a cunoaşterii de sine, întrebarea capătă o însemnătate cu totul deosebită. Numai punându-ne în permanenţă, tot felul de întebări, putem crea, cu adevărat, condiţiuni optime pentru investigarea fiinţei proprii. Şi, cu fiecare interogaţie, corect realizată, cercetătorul poate să ia cunoştinţă în mod direct cu ceea ce este, cu ceea ce s-afirmă în el însuşi într-o fracţiune de timp. Iar această întâlnire înseamnă, totodată, şi înţelegere, învăţare şi depăşire a tot ce este efemer, practicantul reuşind să traverseze frontierele ce separă lumescul de Sublim, în care se şi integrează.

Dacă punerea întrebării pare un lucru uşor de realizat, nu acelaşi lucru putem afirma şi despre ceea ce urmează, după aceea. Dar, să vedem practic cum se realizează atât una, cât şi cealaltă.

Intrebarea noastră înşine excelează prin simplitatea punerii ei şi urmăreşte unul şi acelaşi obiect: conştientizarea modului nostru de funcţionare. Cu alte cuvinte, suntem atenţionaţi asupra felului în care răspundem la provocările venite, fie din lumea exterioară, fie din interiorul nostru.

Dar, să vedem ce se întâmplă după ce s-a pus întrebarea? Urmărim oare ceva, un anume rezultat, ca ţel sau ideal?

Acest îndemn sau impuls psihologic spre atingerea unei finalităţi, nu este altceva decât o proiecţie mintală, prin natura ei, anticipativă, egocentristă, care compromite bunele rezultate. Şi, când există fenomenul aşteptării unui rezultat, acolo este tot ego-ul, care nu poate oferi decât stări amăgitoare.

Şi, în continuare, iarăşi o întrebare: Care ar fi atitudinea corectă după ce se pune întrebarea? Răspunsul este, de asemenea, îmbrăcat in haina simplităţii. Gândirea să tacă! Este vorba de o tăcere necondiţionată, în care creierul îşi goleşte conţinutul memorial şi atinge starea de smerenie. In acea clipă, suntem un veritabil şi grandios “nimic psihologic”.

In această postură, mintea, inima, simţurile, întreaga fiinţă capătă o sensibilitate şi claritate cu totul specială. Energia psiho-somatică se adună, constituind “un tot”, ce se topeşte în marea Energie Universală, cu care formează o unitate nedespărţită.

De-acum, funcţionând din “neştiut” în “neştiut”, uniţi cu întregul, vom putea descoperi rând pe rând, adevăruri neîntinate de pseudovalorile meschinului ego.

Numai mişcându-ne cu “nu ştiu” se poate cerceta cu adevărat, căci fiinţa noastră, în stare de iluminare, dispune în mod plenar de libertatea de a vedea şi înţelege noutatea pură, nealterată de intervenţia vechiului.

Intrebarea pusă în mod inteligent, va descoperi în mod sigur răspunsul inteligent, care singur, transformă radical individul, pe cât de incomplet, pe atat de neputincios la întâmpinarea neprevăzutului ce-l aduce, cu fiecare clipă, viul în mişcare.

Şi nu putem termina explicarea temei, fără să venim cu o altă întrebare, pe care o socotim deosebit de utilă pentru atingerea Sacrului, existent deopotrivă în noi toţi. Şi iată întrebarea: Când citim această temă, suntem noi oare contopiţi cu cititul şi trăim direct şi simplu fenomenul explicat, fără evaluările gândirii proprii?

Dacă aşa stau lucrurile, înseamnă că dvs. depăşiţi vorbele, explicaţiile şi trăiţi real fenomenul ce mă străduiesc să-l explic prin limbajul sărac al cuvintelor, care nu pot exprima niciodată, esenţa.

 
Cartile lui Ilie Cioara se pot vedea la linkurile de mai jos:

- link 1 - aceasta pagina

- link 2 - aceasta pagina

 

Info: Playerul video de pe acest blog doar face enabled la linkul extern, youtube, openload, vimeo, etc, deci trebuie sa asteptati sa se incarce!



Apreciem sprijinul celor cu suflet, pentru acoperirea cheltuielilor de funcționare.

Your email is never published or shared.