Articole

Ilie Cioara – Inocenta

Explicarea semantică a cuvântului “Inocenţă” şi apoi înţelegerea intelectuală a acestui simbol, nu este greu de realizat. O poate face oricine, servindu-se în acest scop de un dicţionar de sinonime.

In tema de faţă nu ne referim la o asemenea înţelegere de suprafaţă, prin natura sa relativă, şi deci, discutabilă. Aici este cu totul diferit.

Inţelegerea fenomenului apare concomitent cu experimentarea lui. Şi, în acest caz, inocenţa singură, îşi divulgă tainele fiinţei umane, care o întâlneşte în mod real, direct şi nemijlocit. Ca atare, numai practicantul care s-a identificat cu ea, poate să-i enumere însuşirile, îmbrăcându-le cu cuvintele ce-i stau la îndemână.

Dar, mai întâi, o precizare. Inocenţa fiind o calitate a Sacrului, nu are nici un fel de tangenţă cu gândirea, emanaţie a ego-ului. In cazul când această gândire, sub impulsul vanităţii sale se aventurează să cultive inocenţa, nu realizează altceva, decât o caricatură a ei. Aşa fiind, Inocenţa nu apare decât în absenţa definitivă a activităţii minţii, gândirii, ego-ului, în ansamblul manifestărilor lui.

Iar apariţia ei este întotdeauna însoţită de armonie, frumuseţe, puritate, bucurie. Se întreţine prin ea însăşi, ca o flacără cu combustie internă. Ca noutate absolută de la o clipă la alta, ea se încadrează în mod desăvârşit în legea universală a mobilităţii vieţii.

Numai prin această însuşire de excepţie, vom fi în măsură să luăm contact, prin relaţie directă cu realitatea lucrurilor, a fenomenului, a faptului care apare acum şi aici.

Şi, mergând mai departe, întrebarea firească ce se impune este: în ce fel poate fi întâlnită Inocenţa? Este nevoie de o anumită deplasare psihologică a noastră spre ea, sau, dimpotrivă, ea vine spre noi, când i se oferă climatul prielnic de manifestare?

Cât timp ne mişcăm şi acţionăm conduşi de gândirea ego-ului, nu ştim ce este adevărata Inocenţă. Deci, nu-i putem proiecta imaginea, – ca ideal, ca apoi s-o cucerim printr-o anumită activitate a minţii, făcând un anume efort, sau altceva în acest sens.

Dacă lucrurile se petrec în acest fel – uşor de verificat – atunci problema de rezolvat este tăcerea ego-ului şi nu cultivarea sau cucerirea Inocenţei.

Indată ce am atins acest nivel de înţelegere, gândirea obişnuită, văzându-şi deconspirată întreaga neputinţă, tace în mod desăvârşit. Şi, concomitent cu acest gol de activitate, se creează o breşă în structura personalităţii umane. Ea reprezintă o adevărată fereastră prin care pătrunde lumea Sacrului, cuprinzând întreaga noastră fiinţă.

In acel fericit moment, din punct de vedere psihologic, suntem scoşi din timp şi spaţiu şi integraţi în universalitate. De-acum întreaga noastră activitate poartă pecetea inocenţei, a Iubirii, frumuseţei şi bucuriei prin a fi una cu ceea ce este, cu ceea ce ne aduce cursul, fără oprire, al vieţii, în desfăşurarea lui naturală.

 
Cartile lui Ilie Cioara se pot vedea la linkurile de mai jos:

- link 1 - aceasta pagina

- link 2 - aceasta pagina

 

Dacă informatiile găsite aici te-au ajutat, spune "mulțumesc" printr-o donație:


Hide picture