Ilie Cioara – Importanta

Lupta cunoaşterii profunde a fiinţei proprii, a modului nostru de funcţionare pe plan psihologic, emană un fel de capacitate a minţii, care ne împiedică să vedem realitatea lucrurilor, a faptelor, a evenimentelor. Din acest motiv, în mod frecvent dăm importanţă lucrurilor lipsite de orice valoare. Importanţa apare, deci, ca o estimare fictivă, determinată de ignoranţa minţii.

Tot ceea ce ne aparţine şi de care suntem ataşaţi – de pildă – capătă o importanţă cu totul deosebită. Astfel sunt evaluate: conceptul personal de viaţă, credinţa noastră, realizările, ideile la care ţinem, câteodată în mod nejustificat, chiar contrar raţiunii şi bunului simţ. In confruntări cu semenii, prin contradicţii, dispute care declanşează ură, ajungem chiar să ucidem, împinşi de nişte idealuri seci, fiindcă ele ne-au captat până la sufocare.

Altădată ne deplasăm centrul de greutate în afara noastră, asupra mediului înconjurător. Privind lumea exterioară, evaluăm ceva care, momentan nouă ne lipseşte. Astfel apreciem ca având valoare intrinsecă: averea, poziţia socială, gloriea, renumele, pe care le vedem la alţii şi la care râvnim din tot sufletul.

Aceste năzuinţe absurde, rezultat al orbecăielii prin viaţă, contaminează mase întregi de oameni. Şi, stările conflictuale inerente îi fac să se pândească unii pe alţii, gata să se sfâşie, pentru că fiecare ţinteşte spre acelaşi ideal, socotit ca preţios.

In substanţa importanţei germinează întotdeauna şi sămânţa conflictului. Fiinţa umană, funcţionând la nivel de ego, se scindează în două: gânditorul care apreciază şi aspiră spre propria satisfacţie şi obiectul, faptul transformat în ideal, căruia i se acordă o supremă însemnătate.

De aici, starea conflictuală dintre ceea ce există, ca ceva real şi ceea ce ne lipseşte, spre care aspirăm, cu disperare. Şi, tot la fel, dorinţa noastră cu presupusele valori pe care le posedăm, să fie apreciate aidoma şi de ceilalţi. Teama de a pierde ce avem sau de a nu câştiga la ceea ce aspirăm, va fi ca o umbră care ne urmăreşte clipă de clipă, pas cu pas.

Iar efortul pe care-l depunem şi într-un caz, şi în altul, nu face decât să irosească energia de care avem atâta nevoie. Din acest motiv, viaţa apare ca o cupă plină de amărăciune, din care suntem siliţi să sorbim fără încetare.

De asemenea, remarcăm că tot ce apreciază omul ca important, naşte, încă de la început, tendinţa de ataşare. Ne legăm sufletul în aşa măsură, încât ajungem să ne confundăm însăşi esenţa existenţei cu aceste posesiuni. Degradarea atinge culmile celor mai hidoase patimi.

Dezechilibrul psihic, care se înrădăcinează prin repetări şi obişnuinţe, degradează în aceeaşi măsură şi buna funcţionare fiziologică a suportului somatic. El este cauza principală a multor maladii care macină sănătatea şi aduc prematur, moartea.

Dacă această detaliere a reuşit să demonstreze nocivitatea căutării importanţei, urmează să vedem ce avem de făcut în continuare. In realitate, nu este nimic de făcut, aşa cum se înţelege, pe plan fizic.

In cazul nostru, nu se urmăreşte nici un interes sau ideal. Practic, privim şi ascultăm, cu toată atenţia, fiecare mişcare a ego-ului, ori de câte ori doreşte altceva decât are posibilitatea să realizeze pe loc. Deci, conştientizarea lui în această postură conflictuală, îl determină să tacă. Cu tăcerea, el îşi pierde energia care-l susţine ca structură fictivă, haotică. Frecvenţa unor astfel de întâlniri va contribui la demolarea centurii care îi menţine autoritatea de conducător egocentrist. Fenomenul este cunoscut în literatura de specialitate sub denumirea de “Prima eliberare”. După acest fericit eveniment, Sacrul, existent în fiecare om, preia conducerea întregii fiinţe.

 
Cartile lui Ilie Cioara se pot vedea la linkurile de mai jos:

- link 1 - aceasta pagina

- link 2 - aceasta pagina

 

Info: Playerul video de pe acest blog doar face enabled la linkul extern, youtube, openload, vimeo, etc, deci trebuie sa asteptati sa se incarce!






Dacă materialele găsite aici ti-au placut, sigur poți spune "mulțumesc" printr-o donație:



Your email is never published or shared.