Ilie Cioara – Ganditorul

Gânditorul, ca entitate, nu are existenţă distinctă de aceea a gândirii. El şi gândirea sunt unul şi acelaşi fenomen. Dar pentru elucidarea acestei teme, să încercăm împreună să descifrăm mecanismele gândirii, căci, aşa cum am spus, el de aici îşi trage originea. Şi, în acest scop, să luăm un exemplu. Iată că, la un concurs, la care am participat şi eu, se anunţă numele câştigătorului, pe care-l cunosc.

Deci, aud, interpretez, evaluez şi înregistrez mental o stare de fapt. Dacă aş rămâne doar la simpla conştientizare a faptului, în mod natural, m-aş bucura de succesul unui om. Dar, din păcate, lucrurile nu se petrec aşa. Un gând năvalnic, fără voia mea, mă separă de fapt şi, instantaneu, dă naştere invidiosului, însoţit de sentimentul respectiv. De ce el şi nu eu?!

Prin urmare, datorită unui fapt anunţat şi conştientizat printr-un gând, apare, în mod artificial, gânditorul, ca ego în acţiune. El nu are suport real, ci este un produs fictiv. Şi, încă o altă faţetă, la fel de închipuită, este apariţia neinvidiosului, care reproşează invidiosului urâţenia sentimentului.

Toate stările conflictuale de aici pornesc. Dintre confruntarea lui “ceea ce este” – fapt real, cert, incontestabil – şi “ceea ce am dori să fie”. Acest “altfel”, imaginat şi dorit de noi, de la care sperăm să primim anumite avantaje, satisfacţii, este gânditorul, ca exponent al egocentrismului uman.

El este imaginat ca tronând într-un centru, de unde. Incearcă tot timpul să opereze schimbări asupra elementelor ce-l înconjoară; ca instrument operativ foloseşte voinţa, care, în esenţă, nu esţe decât o dorinţă ce se vrea împlinită. Dorinţa, la rândul ei, nefiind altceva decât tot un gând, care aspiră la întâietate.

Niciodată, şi în nici o împrejurare, un gând, oricât de mult ar exprima, nu va putea să realizeze transformări radicale în structura psihică a individului. Ca produs al timpului, totdeauana relativ, nu poate opera decât mici modificări de suprafaţă cu totul neînsemnate.

Gândurile fiind într-o permanentă dispută, nu se pot depăşi pe ele însele.

Când omul trăieşte la nivel de ego şi aspiră la un ideal spiritual, el pune toată nădejdea transformării sale, pe activitatea gândirii sale. Şi, chiar de la început, în interiorul său se declanşează un adevărat război psihologic, între ceea ce apare în câmpul conştientului – ca reacţie la întâlnirea cu provocările vieţii – şi ceea ce ar dori – aspirantul să devină. Pe câmpul bătăliei nu sunt decât gânduri adverse, care se luptă cu înverşunare pentru o victorie finală. Dar, din toată această desfăşurare, nu se înregistrează decât stări conflictuale tot mai acute şi o şi mai mare confuzie.

In cazul când gândurile, socotite ca perverse, apar mai rar, practicantul trage concluzia că a ajuns undeva pe culmi, că s-a apropiat sau chiar a atins acel model spre care tindea. De fapt, nu este decât o camuflare realizată inconştient de cerberul de la poarte conştientului – dorinţa socotită pozitivă – care, prin fiecare intervenţie, trimite tot mai în profunzime gândul advers.

Dar, într-o bună zi, când paznicul veghetor lipseşte de la postul său, sau a obosit de atâta încordare, gândul care a fost de atâtea ori oprimat, izbucneşte cu vehemenţă şi nici o forţă nu-i mai poate stăvili efectele. Constrângerea şi reprimarea nu au făcut altceva decât să-i fortifice progresiv energia iniţială. Gândul oprimat este la fel ca inamicul care se retrage strategic, pentru a acumula forţă în vederea unui atac mai violent şi mai distrugător.

In concluzie, încă mai insistăm, că voinţa, prin eforturile sale susţinute, nu poate aduce înnobilări sufletului omenesc.

Această nobilă sarcină, de golire a tuturor impurităţilor ce aglomerează vasul conştiinţei noastre, revine Sacrului existent în noi, care se manifestă prin Iubire, bunătate şi frumuseţe. El nu se lasă prins de capcanele gândirii. Nici nu poate fi invocat, imaginat sau cucerit prin daruri. Apare în mod natural, deci nechemat şi nedorit, îndată ce activitatea minţii şi-a încetat orice fel de activitate. Vidul sau golul psihologic este unica modalitate care uneşte existenţa noastră cu Adevărul Absolut.

 
Cartile lui Ilie Cioara se pot vedea la linkurile de mai jos:

- link 1 - aceasta pagina

- link 2 - aceasta pagina

 

Info: Playerul video de pe acest blog doar face enabled la linkul extern, youtube, openload, vimeo, etc, deci trebuie sa asteptati sa se incarce!



Apreciem sprijinul celor cu suflet, pentru acoperirea cheltuielilor de funcționare.

Your email is never published or shared.