Ilie Cioara – Faptul

Prin fapt, înţelegem tot ceea ce se întâmplă, are loc, sau apare într-o fracţiune de timp, fie în interiorul fiinţei noastre, fie în lumea exterioară, ca urmare firească a mişcării vieţii, înregistrată clipă de clipă, concomitent cu scurgerea timpului. In acest sens amintim câteva fapte: gând, imagine, dorinţă, teamă, deznădejde, speranţă, ură etc. Şi câteva din lumea înconjurătoare: un răsărit de soare, o furtună dezlănţuită, un ciripit de păsări, insulta sau lauda ce ni se adresează, moartea unei fiinţe dragi, un incendiu, etc.

Şi încă mai semnalăm, într-un înţeles mai larg al aceleiaşi expresii, că noi suportăm un adevărat bombardament de clipe încărcate de prospeţime şi noutate absolută, care declanşează în mod automat reacţii sub formă de ecouri, potrivit condiţionării fiecărui ins în parte. Aşadar, noi întâmpinăm noutatea vieţii cu rezidurile memoriale, înregistrate la întâlnirile avute cu clipe anterioare.

Intâlnirea noului – totdeauna puritate, surpriză, adevăr şi frumuseţe – cu vechiul – perimat şi amăgitor – reprezintă o condamnabilă impietate, săvârşită de ego-ul limitat şi agresiv, ca prizonier al timpului care l-a creat. Consecinţele, unei asemenea întâlniri nu pot fi decât păgubitoare. Este – ca să folosim o comparaţie – întocmai ca întâlnirea dintre un orb şi un surd. Ei nu dispun de nici un fel de instrument comun, pentru a ajunge la o anumită comunicare şi înţelegere reciprocă.

Şi atâta vreme cât vom funcţiona la acest nivel, stările tensionale, stresul şi amărăciunea ne vor ţese, zi de zi şi clipă de clipă, pânza unei existenţe, brodată numai cu amăgiri şi suferinţe.

In concluzie, problema cu care ne aflăm într-o permanentă confruntare, este condiţionarea noastră psihologică, care se cere a fi rezolvată fără întârziere. Şi unica posibilitate de a ne elibera de ea, este “Cunoaşterea de Sine”.

Condiţionarea, ca fapt real, clar şi precis ni se dezvăluie singură, sub formă de reacţii, declanşate automat, la întâlnirea cu impresiile sau provocările determinate de mobilitatea viului. Şi, ca atare, ce avem de făcut?

Practic, cu toată atenţia, vom asculta şi observa orice activitate a gândirii, fiecare impuls psihic, fiecare sentiment, care năvălesc automat, fără să intervenim sub o formă sau alta, vizând un anume rezultat sau ideal. Simplitatea întâlnirii, în care atenţia lucidă joacă un rol hotărâtor, dizolvă toate activităţile ego-ului. Din acest fericit moment, în locul disponibil, apare o minte cu totul diferită, necontaminată de sechelele trecutului.

Numai în această nouă ipostază, dispunând de o energie pură, suntem în măsură să întâlnim, în mod direct, mişcarea vieţii printr-o perfectă contopire, care aduce cu sine şi înţelegerea deplină.

Clipa contactată în acest fel, este dată uitării, pentru ca, la fel de proaspeţi, să abordăm clipa care urmează. Şi tot aşa, în continuare, prin cuplare şi decuplare spontană, complet liberi, vom întâlni fiecare clipă, în scurgerea fără de sfârşit a timpului, care vine din veşnicie şi se îndreaptă spre veşnicie.

A sta faţă în faţă cu faptul echivalează cu a trăi în perfectă armonie, cu gândirea complet tăcută, psihologic în afară de timp. Această ipostază uneşte fiinţa umană cu Infinitul, oferindu-i starea de energie pură şi lumină fără margini.

Faptele se dezvăluie ele însele prin oglindire în conştiinţa noastră, care le înţelege în mod desăvârşit şi le consideră aşa cum sunt ele în realitate.

 
Cartile lui Ilie Cioara se pot vedea la linkurile de mai jos:

- link 1 - aceasta pagina

- link 2 - aceasta pagina

 

Info: Playerul video de pe acest blog doar face enabled la linkul extern, youtube, openload, vimeo, etc, deci trebuie sa asteptati sa se incarce!



Apreciem sprijinul celor cu suflet, pentru acoperirea cheltuielilor de funcționare.

Your email is never published or shared.