Ilie Cioara – Cunoasterea de sine

CUNOAŞTEREA DE SINE o dată începută – ca experienţă directă – cu fericita întâlnire a clipei prezente, se extinde la nesfârşit. Ea curge împreună cu mişcarea permanentă a vieţii, dinspre veşnicie şi se îndreaptă către veşnicie. Nu cunoaşte fenomenul repetării, nu face cale întoarsă şi nici nu se opreşte vreodată. Aşadar, ea nu întruneşte nici una din însuşirile vreunei teorii sau metode convenţionale.

Indestructibil legată de scânteierea clipei, cunoaşterea se manifestă, prin constanta ei prospeţime şi mobilitate, ca o veşnică încercare de a cuprinde şi înţelege fulgerător realitatea momentului respectiv.

După aceste sumare consideraţiuni, să vedem ce au făcut înaintaşii noştri de îndată ce au conştientizat că funcţionează defectuos. Nemulţumirea faţă de propria gândire a constituit un prim factor de progres spiritual. Până la acea dată, omul era un adormit, prins în mrejele obişnuinţelor acceptate ca stări inevitabile.

Prin urmare, cu prima sclipire a inteligenţei, el îşi vede modul defectuos de gândire ca şi întreaga meschinărie, şi încearcă o gamă variată de soluţii pentru propria lui redresare. Şi iată-l pe îndepărtatul nostru strămoş cum caută sprijin în lumea exterioară, în acest fel a ajuns să se închine la Soare, la Lună şi stele; apoi, coborând privirea pe pământ şi-a pus nădejdea în pomi, gâze, animale, obiecte sau statui făcute de propria-i mână, dându-le însuşiri imaginare după cum o cereau nevoile sale.

In continuare, s-a trecut la zeificarea oamenilor. Apariţia unor spirite de înaltă moralitate, neînţelese de mulţimea ignorantă şi temătoare, a dat naştere la diferite credinţe organizate sub formă de religii.

Lumea pe care o străbatem în actuala noastră viaţă, a ajuns la acest nivel de evoluţie spirituală. Oamenii îşi pun nădejdea într-un dumnezeu imaginar. Iar credinţa lor este întreţinută şi totodată exploatată de către organizarea ierarhică care administrează acest aşa-zis adevăr.

Aşadar, după ce am luat în considerare, în mod foarte sumar întregul set de tentative de redresare spirituală, am ajuns la credinţa practicată şi susţinută de către religii.

Acum, în mod firesc şi logic, ne întrebăm: Care este rezultatul final? Fiindcă numai calitatea rezultatului confirmă sau infirmă adevăratul drum pe care înaintăm! Ce observăm, în mod real, în noi înşine? Am atins cumva Necuprinsul, adică pe Dumnezeu, prin descoperirea esenţei noastre divine? Am descoperit ce este acea Sfântă acţiune, care destramă întreaga ficţiune a trecutului psihologic ce ne domină şi înrobeşte?

Dacă gândirea obişnuită încearcă să ne amăgească cu răspunsuri liniştitoare, să ne îndoim, fiindcă ea este trecutul limitat, cuprins în sfera amăgirii.

Şi iată ce vă oferă autorul, care a cunoscut toate capcanele condiţionării. Nemulţumit de rezultatele diferitelor reţete spirituale oferite de condiţionarea umană, a trecut în mod hotărât la „Cunoaşterea de Sine”, care, în final, i-a spulberat întregul trecut. Eliberat de structura tempo-spaţială, el trăieşte prin „acum“, adică în relaţie directă cu prezentul, în care orice stare tensională dispare nemijlocit.

De aceea vă recomandă, cu toată căldura, convingerea şi asigurarea, că dispuneţi de întreaga capacitate pentru a încerca practicarea cunoaşterii prin întâlnirea cu reacţiile propriei minţi – Practicarea corectă vă eliberează de fictivele valori ale finitului şi vă dă posibilitatea identificării cu Infinitul.

Pentru atingerea acestei unice performanţe vi se cere un singur lucru: să staţi faţă în faţă cu reacţiile minţii care vă subjugă şi vă domină necruţător.

Tot ceea ce aţi acumulat memorial şi în care v-aţi pus nădejdea sunt idealuri deşarte, fie că se sprijină pe religii, fie pe concepte filozofice, metode sau ritualuri amăgitoare.

Intâmpinaţi toate acestea cu ajutorul Atenţiei globale. Este o simplă şi directă contactare, în care nu se are în vedere nici un scop şi nici nu se aşteaptă vreo împlinire misterioasă. Simpla şi nemijlocita întâlnire dizolvă şi împrăştie toate faptele, care din ignoranţă şi temeri au fost înregistrate memorial.

Astfel eliberaţi şi fără să doriţi ceva în plus, piticul „ego“ sau „sine“ dispare o dată cu mintea bătrână şi neputincioasă. Incercaţi chiar acum, când citiţi aceste rânduri, să vă priviţi în mod spontan, în fiecare moment, orice imagine, gând, dorinţă, orice reacţie a memoriei ca gândire anacronică.

Concomitent cu simpla privire sau ascultare, se realizează integrarea fiinţei şi se înscriu veritabile împliniri spirituale cu valoare universală.

 
Cartile lui Ilie Cioara se pot vedea la linkurile de mai jos:

- link 1 - aceasta pagina

- link 2 - aceasta pagina

 

Info: Playerul video de pe acest blog doar face enabled la linkul extern, youtube, openload, vimeo, etc, deci trebuie sa asteptati sa se incarce!



Apreciem sprijinul celor cu suflet, pentru acoperirea cheltuielilor de funcționare.

Your email is never published or shared.