Ilie Cioara – Confuzia

Atata vreme cat, psihic, vom funcţiona în interiorul graniţelor ego-ului, folosindu-ne de acea conştiinţă de suprafaţă structurată egocentric, niciodată nu vom putea întâlni adevărata armonie, pace, lumină. Reacţiile haotice declanşate automat, urmare a unor influenţe educaţionale cu totul neadecvate, fac ca viaţa noastră să fie, cu mici excepţii, aidoma unei mări bântuite de furtuni.

Prizonieri ai unei anumite mentalităţi cu totul eronate, preţ al implicaţiilor educaţional-morale defectuoase, suntem şi vom rămâne mereu deficitari la întâlnirea cu neprevăzutul mişcării vieţii. Fiind timoraţi la tot pasul de necunoscutul zilei de mâine, confuzia în conjugare cu agitaţia îşi împlineşte rolul nefast al degradării, atât la nivel moral, cât şi fizic.

Intr-un asemenea climat, ne aflăm, practic, în imposibilitatea de a putea, cât de cât, înţelege cauzele reale care generează tulburarea acestui înveliş al conştiinţei proprii.

Noi nu suntem în măsură să vedem şi să ascultăm cu adevărat – clar şi precis – nici un fel de manifestare a vieţii, fie că este vorba de întâlnirea noastră cu semenii, cu lucrurile sau cu natura în ansamblul desfăşurării ei. Şi asta datorită intervenţiilor intempestive ale acumulărilor memoriale care năvălesc mecanic, automat, dând naştere la reacţii nepotrivite.

In mod frecvent, întâmpinăm ceea ce se desfăşoară în prezent ca premieră absolută, cu ecranul pictat de zestrea noastră cerebrală. Trecutul, deci, intervine brutal de fiecare dată cu soluţii, aprecieri, prejudecăţi cu totul străine de natura viului care ne aduce, de fiecare dată, un aer de prospeţime, de noutate.

Această întâlnire nefirească a noului – real ca existenţă în momentul respectiv – cu vechiul – extras din clipele trăite cândva, mai înainte – acum prezent doar ca o simplă imagine (fără realitate obiectivă) – va da naştere de fiecare dată la inadvertenţe, confuzii, stări tensionale.

Dar, pentru uşurarea înţelegerii, să venim şi cu un exemplu de mare frecvenţă în desfăşurarea relaţiilor inter-umane. De obicei, noi ne formulăm cu multă uşurinţă păreri proprii, unii despre alţii, pozitive sau negative, în funcţie de simpatie sau repulsie. Alteori, imaginile pe care ni le facem reciproc sunt determinate de întâmplări reale sau chiar fictive. Concluziile la care ajungem ne împiedică să descoperim cât de şubred şi nesigur este nădejdea pe care ni-o punem în omul care funcţionează la nivel de ego.

In relaţiile noastre cu noi înşine, în primul rând, apoi cu semenii şi cu existenţa, în ansamblul manifestărilor ei, vom exclude, încă de la bun început, orice fel de formulări anticipate.

Numai o minte ageră, spontană, clară şi liberă de influenţele trecutului este aptă să întâmpine cu adevărat noutatea viului aflat într-o firească mişcare. Un asemenea contact înseamnă totodată şi înţelegerea absolută a viului, în a cărui realitate, de fapt, ne-am contopit.

In această fericită conjunctură, de iluminare a minţii, apar, în mod normal, fără vreo anume dimensiune sau motivare: Iubirea, Frumuseţea, Bunătatea. Prin simpla apariţie şi manifestare a acestor calităţi se transcende condiţia umană. Trăitorul, în contact direct, simplu şi nemijlocit cu Adevărul, realizează integrarea în dumnezeirea din care toate îşi au Sacrul început.

Prezenţa în lume a unui astfel de trăitor se aseamănă cu o făclie care luminează şi sfinţeşte atât pe practicant, cât şi întregul univers în ansamblul manifestărilor lui.

 
Cartile lui Ilie Cioara se pot vedea la linkurile de mai jos:

- link 1 - aceasta pagina

- link 2 - aceasta pagina

 

Info: Playerul video de pe acest blog doar face enabled la linkul extern, youtube, openload, vimeo, etc, deci trebuie sa asteptati sa se incarce!



Apreciem sprijinul celor cu suflet, pentru acoperirea cheltuielilor de funcționare.

Your email is never published or shared.