H.P. Blavatsky – Despre aethrobatie (levitatie)

AETHROBAŢIE este denumirea grecească pentru ridicarea sau deplasarea în aer; spiritualiştii moderni numesc aceasta levitaţie. Ea poate fi conştientă sau inconştientă. In primul caz, este vorba de magie; în al doilea caz, este rezultatul unei boli sau al unei puteri, pentru a cărei înţelegere sunt necesare anumite explicaţii.

O explicaţie simbolică a aethrobaţiei este oferită într-un vechi manuscris sirian, care a fost tradus în secolul al cincisprezecelea de către un anumit Malchus, un alchimist. In legătură cu cazul lui Simon Magul unul dintre pasaje spune astfel: „Simon, apropiindu-şi faţa de pământ, îi şopti: “O Mamă Pământ, te rog pe tine, dăruieşte-mi suflarea ta şi eu ţi-o voi oferi pe a mea; eliberează-mă, o Mamă, spre a putea să duc vorbele tale până la stele, şi după o vreme am să mă întorc negreşit la tine.”

Iar Pământul, concentrându-şi energia, fără să fie în dezavantajul său, şi-a oferit spiritul pentru a sufla asupra lui Simon, în timp ce el, la rândul lui, şi-a dăruit răsuflarea sa Pământului; şi stelele s-au bucurat că au fost vizitate de Cel Puternic.”

Punctul de plecare aici este bine cunoscutul principiu electrochimic, conform căruia corpurile electrizate similar se resping, iar cele electrizate diferit se atrag. „Cea maii elementara noţiune de chimie”, spune profesorul..Cooke, „arată că radicalii de natură opusă se combină unul cu celălalt foarte bine, însă două metale sau două metaloide înrudite prezintă foarte puţine afinităţi unul faţă de celălalt.”

Pământul este un corp magnetic. Aşa cum mai mulţi savanţi au constatat şi după cum afirma şi Paracelsus cu 300de ani înainte, este un magnet uriaş încărcat cu o formă de electridtate – să o numim pozitivă – care evoluează continuu printr-o acţiune spontană în centrul său de mişcare. Trupul uman, la fel ca toate celelalte tipuri de materie, este încărcat cu forma opusă de electridtate – cea negativă. Adică corpurile organice şi anorganice, dacă nu se intervine asupra lor, se vor încărca constant şi involuntar cu electridtate negativă, dezvoltând forma de electridtate opusă celei a pământului.

Acum, să răspundem la întrebarea „Ce este greutatea”? Pur  şi simplu este atracţia Pământului. „Fără atracţia Pământului nu am avea greutate”, spune profesorul Stewart, „şi dacă Pământul ar fi de două ori mai greu decât este, atracţia sa ar fi dublă.” Şi atunci cum putem scăpa de această atracţie? Conferm legii electricitatii expuse mai sus, există o atracţie între planeta noastră şi organismele care o populează, atracţie care le menţine pe suprafaţa Pământului. Dar legea atracţiei a fost contrazisă în diferite situaţii, prin levitaţia unor persoane sau obiecte neînsufleţite. Cum se explică acesta? Condiţia sistemelor noastre fizice, spun filozofii teurgi, depinde în mare parte de acţiunea voinţei proprii. Dacă este bine exercitată, aceasta poate produce „miracole”, printre altele, o schimbare a acestei polarităţi electrice, din negativă în pozitivă. Astfel, relaţia de atracţie dintre om şi planetă ar deveni atunci una de respingere, iar „gravitaţia” ar înceta să mai existe pentru el. I-ar fi atunci la fel de firesc să se înalţe în aer până când forţa de respingere s-ar epuiza, pe cât îi era de uşor înainte să rămână la suprafaţa pământului. Altitudinea levitaţiei s-ar măsura în funcţie de abilitatea sa, mai mult sau mai puţin dezvoltată, de a-şi încărca trupul cu electricitate pozitivă. Odată dobândit controlul asupra acestor forţe fizice, modificarea greutăţii trupului este la fel de uşoară ca respiraţia.

Studiul bolilor nervoase a stabilit că şi în timpul somnambulismului obişnuit, precum şi în fenomenele de somnambulism provocat prin hipnoză, greutatea trupului pare să fie diminuată. Profesorul Perty menţionează un somnambul, Koehler, care, fiind în apă, nu putea să se scufunde, ci plutea. Clarvăzătoarea din Prevost se ridica la suprafaţa propriei căzi şi nu putea fi făcută să se scufunde în ea. El vorbeşte de asemenea de Anna Fleisher, care, fiind supusă unor atacuri de epilepsie, a fost văzută adesea de supraveghetor înălţându-se în aer; o dată, în prezenţa a doi martori demni de încredere (doi decani), s-a ridicat la o înălţime de peste doi metri deasupra patului ei, într-o poziţie orizontală. Un caz analog, acela al lui Margaret Rule, este citat de Upham în History of Salem Witchcraft. „La subiecţii extatici”, adaugă profesorul Perty, „înălţarea în aer are loc mult mai frecvent decât la somnambuli. Suntem atât de obişnuiţi să considerăm gravitaţia ca ceva absolut şi imuabil, încât ideea unei ridicări complete sau parţiale în aer, în opoziţie cu această lege, ar părea inadmisibilă.

Totuşi, există fenomene în care, prin Intermediul forţelor materiale, gravitaţia este învinsă. In mai multe afecţiuni – ca, de exemplu, febra nervoasă, – greutatea trupului uman pare să crească, dar în toate condiţiile extatice, ea pare să scadă. De asemenea, pot să existe alte forţe decât cele materiale care să contracareze această putere.”

Un ziar din Madrid, ElCriterio Espiritista, a raportat de curând cazul unei tinere ţărănci, din apropiere de Santiago, care trezeşte un interes deosebit în această privinţă. „Două bare de fier magnetizat, ţinute orizontal deasupra ei, la o distanţă de o jumătate de metru, erau suficiente pentru a-i suspenda trupul în aer.”

Dacă medicii noştri ar fi făcut anumite teste pe aceşti subiecţi, ar fi descoperit că sunt puternic încărcaţi cu o formă de electridtate similară cu cea a locului care, conform legii gravitaţiei, ar trebui să îi atragă sau, mai curând, să le împiedice levitaţia. Având în vedere ca anumite dereglări fizice şi nervoase pe de o parte, şi extazul spiritual pe de altă parte, produc asupra subiecţilor aceleaşi efecte in mod inconştient, aceasta demonstrează că, dacă respectiva forţă din natură ar fi studiată aşa cum trebuie, ea ar putea fi stăpânită la voinţă.

Dacă informațiile găsite aici te-au ajutat, spune "mulțumesc" printr-o donație: