Franz Hartmann – Paracelsus, viata si invatatura

Există Iniţiaţi de diferite grade. Sunt unii care trăiesc asemenea oamenilor obişnuiţi, în corpuri lor fizice, şi care, în timpul somnului, îşi pot trimite spiritul astral (în afara corpurile lor fizice) oriunde doresc, iar la trezire îşi aduc din nou spiritul astral în corp. Există alţii care nu au trupuri fizice, deoarece au atins un asemenea grad de perfecţiune încât asemenea corpuri nu le mai sunt de folos pentru misiunea pe care o au.

„Există persoane care au fost înălţate la Dumnezeu, şi care, rămânând în aceeaşi stare de glorie, nu au cunoscut moartea. Corpurile lor fizice şi‑au pierdut viaţa, dar fără ca ei să fie conştienţi de acest lucru (fiind lipsiţi de simţuri), şi fără să cunoască ce este boala şi suferinţa (având corpurile transparente). Ei au dispărut din vederea oamenilor, încât nimeni nu mai ştie de soarta lor, cu toate că ei au rămas pe pământ. Dar spiritele şi trupurile lor cereşti, neavând nici înfăţişare, nici formă corporală sau culoare, au fost înălţate la cer, contopindu‑se cu Mintea Universală asemeni lui Enoh şi Ilie”. (Philosoph., cap. V)

„Există o mare diferenţă între corpul fizic şi cel spiritual. Primul este vizibil şi tangibil, ultimul este invizibil şi intangibil. Corpul fizic are nevoie de hrană şi de băutură; spiritul trăieşte din credinţă. Corpul fizic este evanescent şi destructibil; spiritul este veşnic. Corpul moare, spiritul trăieşte. Corpul fizic este cucerit de spirit; spiritul este biruitor. Corpul fizic este opac şi înceţoşat, spiritul este transparent şi clar. Corpul fizic se îmbolnă­veşte mereu, spiritul nu cunoaşte boala. Corpul fizic este  întunecat, dar spiritul este luminos şi poate vedea în miezul munţilor şi în adâncurile pământului. Corpul fizic împlineşte ceea ce spiritul îi porunceşte. Cor­pul fizic este mumia; substanţa spiritului este balsamul vieţii. Corpul fizic vine din pământ, spiritul vine din cer”. (Philosophia, cap. IV)

În lucrarea Revelaţiile Magiei, publicată în anul 1870, C. von Eckartshausen se referă la Iniţiaţi în următorii termeni: „Aceşti înţelepţi sunt fii ai luminii, care se împotrivesc întunericului. Ei urăsc minciuna şi prefăcătoria; sunt deschişi, sinceri, şi nu au nici un fel de legături cu societăţile secrete şi cu ceremoniile de paradă. În templul lor spiritual, numai Dumnezeu prezidează. Ei trăiesc în diferite ţinuturi ale pământului şi nu se amestecă în politică; misiunea lor este să facă bine omenirii, atât cât le stă în putinţă, şi să soarbă înţelepciune de la sursa adevărului nepieritor. Ei nu se contrazic niciodată în ceea ce spun, deoarece ei cunosc adevărul. Numărul lor este mic. Unii trăiesc în Europa, alţii în Africa, dar sunt legaţi sufleteşte graţie armoniei care domneşte între ei, şi care face ca toţi să fie unul. Ei sunt atât de legaţi între ei, încât dis­tanţele de mii de kilometri care îi despart nu constituie o piedică. Ei se înţeleg perfect, deşi vorbesc limbi diferite, căci limbajul înţelepţilor este percepţia spirituală.

Nici unui om rău nu i‑ar fi cu putinţă să trăiască în mijlocul lor, căci ar fi recunoscut imediat, nefiind capabil să primească lumina înţelepciunii; şi după cum o oglindă murdară nu poate reflecta lumina, tot aşa nici sufletul unui om rău nu poate reflecta adevărul. Dar cu cât sufletul unui om se apropie de perfecţiune, cu atât mai aproape este de Dumnezeu, şi cu atât mai uşor va înţelege aceste lucruri, iar iubirea îi va fi glorificată. Astfel poate omul să se înalţe pe sine în opera de purificare; el va putea să comunice cu spiritele perfecte în împărăţia spiritului, şi să fie instruit şi îndrumat de către acestea. El va fi un adevărat fiu al lui Dumnezeu. Întreaga Natură i se va supune, pentru că el va deveni un instrument prin care se împlineşte voinţa Creatorului Naturii. El cunoaşte gândurile şi simţămintele oamenilor, el cunoaşte viitorul fiindcă misterele veşniciei sunt deschise înaintea lui”.

 Există trei feluri de cunoaştere:

1) Cunoaştere exterioară, sau opinii ştiinţifice, care se referă la lucrurile exterioare (Galateni VI, 3). Această cunoaştere ne poate înşela, fiindcă îşi concentrează toată atenţia asupra exteriorului iluzoriu al lucrurilor, şi menţine mintea în ignoranţă cu privire la adevărurile interioare.

2) Cunoaştere   căpătată   prin   dezvăluirea   tainelor   Naturii; înţelegerea adevărurilor, independent de părerile altora. Aceasta este începutul înţelepciunii (Sirah 1,16);

3) Inţelepciunea, sau cunoaşterea Cauzei Supreme a tuturor efec­telor, căpătată prin cunoaşterea de sine (Cartea înţelepciunii, VII. 17‑27). Aceasta este înţelepciunea lui Solomon.

Există trei feluri de cunoscători:

1) „Oamenii de ştiinţă”, care se ocupă de păreri şi de aspecte exterioare iluzorii; doctrinarii, dogmaticii, scepticii, materialiştii etc, care se ciorovăiesc tot timpul din pricina părerilor lor diferite.

2) Cei care sunt capabili să recunoască adevăruri interioare prin puterea percepţiei lor interioare.

3) Iniţiaţii, care sunt una cu adevărul şi cunosc orice lucru, fiindcă se cunosc pe ei înşişi prin puterea Sfântului Duh manifestat în ei înşişi. (Proverbe IX, 7).]

CREAŢIA

Absolutul nemanifestat nu poate fi conceput altfel decât ca un punct matematic fără dimensiune, şi un asemenea punct, în procesul lui de manifestare în toate direcţiile, va deveni o sferă. Dacă ne imaginăm un punct matematic conştient de sine, cugetător, capabil de acţiune, şi dornic să se manifeste pe sine însuşi, singurul mod imaginabil în care ar putea face lucrul acesta, ar fi să iradieze propria lui substanţă şi conştiinţă de la centru înspre periferie. Centrul este Tatăl, sursa veşnică a toate (Ioan, I, 4); raza este Fiul (Logosul), care a fost conţinut în Tatăl din veşnicie (Ioan, I, 1); substanţa Tatălui şi a Fiului, de la centrul inefabil spre periferia fără de margini, este Sfântul Duh, duhul adevărului (Ioan XV, 26.)

Noi nu putem concepe un corp fără lungime, lăţime şi grosime; un cerc sau o sferă constă întotdeauna dintr‑un centru, o rază şi o periferie. Ele sunt trei şi, totuşi, una singură, şi nici una dintre ele nu poate exista fără celelalte două. Dumnezeu trimite gândul Său prin puterea voinţei Sale (Ilyasterul se împarte pe sine însuşi). El păstrează gândul şi totodată îl exprimă în Cuvânt, în care este conţinută puterea lui creatoare şi conservatoare, iar gândul Lui capătă trup, care dă naştere lumilor şi fiinţelor şi formează, ca să spunem aşa, corpul vizibil al Dumnezeului invizibil.

Astfel au fost create, la început, lumile de puterea gândului lui Dumnezeu care lucrează în Macrocosm (Mintea Universală), şi în acelaşi fel sunt create formele în sfera individuală a minţii omului. Dacă ne concentrăm asupra unui gând, noi creăm o formă în lumea noastră interioară. Un gând bun creează o formă bună, iar un gând rău creează o formă rea, şi ele se dezvoltă pe măsură ce sunt hrănite de gând sau de „imaginaţie”.

NAŞTEREA

Toate fiinţele sunt produsul puterii creatoare a ima­ginaţiei. Această imaginaţie poate să‑şi aibă originea: (1) în Natură; (2) în om; (3) în Dumnezeu. Există, prin urmare, trei categorii de oameni în funcţie de modul în care capătă viaţă:

  1. Oameni naturali, ca rezultat al relaţiilor sexuale dintre bărbaţi şi femei. Imaginaţia părinţilor creează sperma, iar uterul creează condiţiile pentru dezvoltarea ei. „Ei sunt născuţi din carne şi soarta lor este să renască în duh”. (Ioan III, 6)
  2. Oameni‑Dumnezeu, produşi din imaginaţia şi prin voinţa Logosului divin, dezvoltaţi în trupurile virginelor (Matei I, 23; Luca I, 35). „Ei sunt deja născuţi din Duh”. (Ioan 1,14)
  3. Oameni primordiali, fără taţi sau mame, şi fără sex; ei sunt creaţi de gândul lui Dumnezeu în matricea Naturii (Evrei VII, 3). Ei sunt adevăratele imagini ale Creatorului, fii ai lui Dumnezeu, fără de păcat şi fără elemente materiale” (Luca III, 38). Fiind atraşi de mate­rie şi dornici de a se bucura de plăcerile materiale, ei se cufundă treptat în materie şi devin materiali.

 INIŢIEREA

„Iniţierea” sau „botezul” reprezintă creşterea principiu­lui spiritual din om, principiu care există în germene în fiecare fiinţă omenească.

„Doi germeni se dezvoltă în om: unul provine din spirit, celălalt îşi are originea în Natură, dar amândoi nu sunt decât unul singur. Unul devine conştient de Natură, celălalt poate deveni conştient de spirit. Unul este fiul lui Adam, celălalt fiul lui Christos. Puţini sunt aceia a căror conştiinţă spirituală se trezeşte la viaţă – cei care au murit în Adam şi s‑au născut din nou în Christos; cei care se nasc din nou, cunosc aceasta şi sunt iniţiaţi în împărăţia spiritului.

Aşadar, iniţierea este o chestiune de creştere şi nu poate fi căpătată în dar. Ceremoniile sunt doar forme exterioare. Adevăratul botez este botezul focului, creşterea în duhul înţelepciunii, izbânda spiritului asupra naturii animale a omului.”

 MEDIUMITATEA

Există trei clase distincte de mediumitate: a) mediumitate mecanică, în care forţele fizice ale mediumului sunt folosite de unele influenţe străine (obsesii, mani­festări fizice, etc; b) mediumitate emoţională, prin care energiile sufleteşti ale mediumului sunt trezite (vorbirea şi scrierea în stare de transă); c) mediumitate spirituală, în care înţelepciunea se manifestă prin conştiinţa transcendentală a omului (extaz, iluminări).

„Natura învaţă orice, ea îşi extrage cunoştinţele din Spirit. Dar Spiritul şi Natura sunt una, fiindcă Natura este o lumină care vine din Spirit. Dacă natura învaţă de la Spirit, unu începe să se împartă în două: discipolul pune întrebări, şi tot el răspunde. Într‑un vis, visătorul şi per­soana visată sunt una; în ispită, ispititorul şi cel ispitit sunt una.

Lumina Naturii este o lumină care vine din Spirit. Ea se află în om, se naşte odată cu el, şi se dezvoltă odată cu el. Există unele persoane care trăiesc în această lumină interioară, dar viaţa altora este centrată în instinctele lor animalice şi de aceea ultimele bâjbâie în întuneric şi merg într‑o direcţie greşită. Sunt unii care scriu la un nivel superior cunoştinţelor lor, dar înţelepciunea este aceea care scrie prin ei, fiindcă omul nu posedă o înţelepciune proprie; el poate intra doar în contact cu înţelepciunea prin lumina Naturii aflată în el.

Aceia care trăiesc în instinctele lor animale nu sunt înţelepţi, şi ceea ce scriu ei este inspirat de raţiunea lor animală. Unele animale sunt ucigaşe şi altele sunt lacome, unele sunt hoaţe şi altele sunt rele. Toate elementele regnului animal se află în sufletul omului, şi ori de câte ori aceste elemente devin active, ele îi subjugă raţiunea, şi astfel omul ajunge să fie asemenea unui animal raţional, şi scrie aşa cum îi dictează raţiunea lui animală. Tot ce scrie un om nu este o creaţie a lui, căci totul exista înainte de el, şi va exista şi după el; omul nu face altceva decât să dea formă. Prin urmare, ceea ce scrie el nu îi aparţine, ci aparţine altcuiva; el este doar instrumentul prin care se exprimă adevărul sau neadevărul. (De Fundamente Sapientiae)

FENOMENELE OCULTE

Dispariţia obiectelor

„Corpurile vizibile pot fi făcute invizibile în acelaşi fel în care noaptea îl învăluie pe om făcându‑l invizibil, sau aşa cum s‑ar face nevăzut dacă ar sta în spatele unui perete. Şi întocmai cum Natura poate face ceva vizibil sau invizibil prin asemenea mijloace, tot astfel o substanţă vizibilă poate fi acoperită cu o substanţă invizibilă şi făcută invizibilă cu multă măiestrie. (Philosoph. Sag.,)

Palingeneză

„Dacă un lucru îşi pierde substanţa lui materială, forma vizibilă continuă să rămână în lumina Naturii (lumina astrală); şi dacă vom reuşi să îmbrăcăm din nou această formă cu materie vizibilă, vom putea face această formă iarăşi vizibilă. Întreaga materie este alcătuită din trei elemente: sulf, mercur şi sare. Prin mijloace alchimice putem face să se manifeste o atracţie magnetică în forma astrală, în aşa fel încât aceasta să poată atrage din ele­mente acele principii pe care le poseda înaintea morţii ei, şi să le încorporeze pentru a deveni vizibilă din nou”. (De Resuscitationibus)

Scrisori oculte

„Dacă corpul elementar poate să scrie o scrisoare şi s‑o expedieze cuiva, printr‑un mesager, în decurs de o lună, de ce n‑ar fi în stare corpul eteric al unui Iniţiat să scrie o scrisoare şi s‑o trimită la destinaţie (printr‑un spirit elemental) într‑o oră?” (Philos. Sag., cap. 6)

Transformări

„Există un gen de magie prin care pot fi create corpuri vii, şi prin care un corp poate fi transformat în alt corp, aşa cum a făcut Moise”. (Philos. Sag.).

Trecerea materiei prin materie

„Lucruri care sunt făcute prin mijloace vizibile într‑un mod obişnuit, pot fi făcute prin mijloace invizibile pe o cale cu totul neobişnuită. De exemplu, broasca unei uşi poate fi deschisă cu ajutorul unei chei; o tăietură poate fi făcută cu o sabie; corpul poate fi protejat printr‑o cămaşă de zale. Toate aceste lucruri pot fi făcute prin mijloace vizibile. Puteţi apuca un om cu mâna, fără să faceţi o gaură în el; puteţi scoate un peşte din apă, fără să lăsaţi o gaură în apă; sau puteţi pune ceva în apă, şi, după ce scoateţi mâna, nu va rămâne vreo gaură în apă. Cu ajutorul artei necromantice, ceva poate fi pus într‑un corp, sau trecut printr‑un corp, fără ca în corpul respectiv să rămână vreo gaură.”

TRANSFERUL GÂNDULUI

„Prin puterea magică a voinţei unei persoane aflată pe un ţărm al oceanului, se poate face ca o persoană de pe celălalt ţărm să audă ce se spune pe acel ţărm, şi o persoană aflată la răsărit poate conversa în acest fel cu o altă persoană aflată la apus. Omul fizic poate auzi şi înţe­lege vocea unui alt om la o distanţă de o sută de paşi, iar corpul eteric al omului poate auzi ce gândeşte un alt om la o distanţă de o sută de mile, şi chiar mai mult. Ceea ce poate fi săvârşit, prin mijloace obişnuite, într‑o lună (de pildă, trimiterea de mesaje), poate fi făcut, prin această artă, într‑o singură zi. Dacă aveţi un tub lung de o milă, şi vorbiţi la un capăt al lui, o persoană aflată la celălalt capăt al tubului poate auzi ce vorbiţi. Dacă un corp elementar poate face acest lucru, cu atât mai uşor va fi pentru corpul eteric, care este cu mult mai puternic decât primul”. (Philos. Sag. I. cap. 60)

SPIRITELE CELOR PLECAŢI DINTRE NOI

„Când o persoană moare, ceea ce moare de fapt este corpul ei fizic; sufletul omului nu moare, nu poate fi îngropat, ci rămâne viu şi cunoaşte tot ce cunoştea înainte de a se despărţi de corp. El rămâne acelaşi, aşa cum era înainte de a muri. Dacă cineva a fost mincinos în timpul vieţii, va rămâne mincinos şi după moarte, şi dacă a fost un om de ştiinţă sau un artist valoros, atunci el va păstra aptitudinile ştiinţifice sau artistice avute în timpul vieţii. Însă sufletul care n‑a ştiut nimic despre această artă în timpul vieţii (omului), nu va fi în stare să înveţe ceva despre ea după moarte. Dacă dorim să comunicăm cu spiritul unei persoane decedate, trebuie să facem un desen reprezentând acea persoană, şi să‑i scriem numele împreună cu întrebările pe care dorim să i le punem; după aceasta, punem foto­grafia sub cap, înainte de a ne culca. În timp ce dormim, persoana respectivă poate să ne apară în vis şi să răspundă la întrebările pe care i le‑am pus. Dar pentru aceasta este nevoie de o credinţă profundă, şi de convingerea că vom reuşi. In caz de nereuşită, nu fotografia este cauza eşecului, fiindcă ea nu poate să aducă spiritul, ci credinţa noastră; desenul este făcut doar pentru a ne stimula imaginaţia şi a o face mai puternică”. (Philosoph.)

„Oamenii au în ei două spirite: un spirit animal şi un spirit uman. Un om care trăieşte în spiritul animal, este asemănător unui animal în timpul vieţii, şi va rămâne un animal şi după moartea sa, dar omul care trăieşte în  spiritul său uman, va rămâne om. Animalele posedă conştiinţă şi raţiune, dar nu au inteligenţă spirituală. Prezenţa acestei inteligenţe îl situează pe om deasupra animalului, iar absenţa ei este face un animal din ceea ce a fost cândva un om.

Un om în care doar raţiunea animală e activă, este un lunatic, iar caracterul lui seamănă cu cel al unui animal. Un om acţionează ca un lup, altul ca un câine, altul ca un şarpe, sau ca o vulpe, etc; principiul lor animal îi face să se comporte aşa cum se comportă, însă principiul lor animal va pieri ca şi animalele. Raţiunea omului nu este de natură animală, ci vine de la Dumnezeu, şi, fiind o parte din Dumnezeu, înseamnă că e nemuritoare”. (De Lunaticis)

 
Cartile lui Paracelsus se pot vedea la linkurile de mai jos:

- link 1 - aceasta pagina

- link 2 - aceasta pagina

 

Info: Playerul video de pe acest blog doar face enabled la linkul extern, youtube, openload, vimeo, etc, deci trebuie sa asteptati sa se incarce!



Apreciem sprijinul celor cu suflet, pentru acoperirea cheltuielilor de funcționare.

Your email is never published or shared.