Franz Hartmann – Paracelsus, viata si invatatura : Constitutia omului

Potrivit lui Paracelsus, omul este alcătuit din şapte principii, sau, pentru a ne exprima mai corect, din şapte modificări ale unicei esenţe primordiale. Acestor modi­ficări, pe care le reproducem mai jos, le alăturăm şi termenii orientali pentru o mai bună înţelegere.

  1. Corpul Elementar (Corpul Fizic – Sthula Sharira);
  2. Archeus (Mumia – Forţa Vitală – Jiva);
  3. Corpul Sideral (Corpul Astral – Linga Sharira);
  4. Sufletul Animal (Corpul Elementar – Kama Rupa, Suckshma Sharira);
  5. Sufletul Raţional (Sufletul uman – Karana Sharira – Manas);
  6. Sufletul Spiritual (Sufletul spiritual – Buddhi);
  7. Omul noului Olimp  (Spiritul – Divinul; Atma – Divinitatea personală).

În tratatele Philosophia Sagax şi Explicatio Astronomia, Paracelsus descrie pe larg aceste şapte principii:

„Viaţa omului este un efluvium astral sau amprentă balsamică, un foc ceresc nevăzut, o esenţă închisă, sau un spirit. Nu avem termeni mai potriviţi pentru a o putea descrie. Moartea omului nu este altceva decât retragerea serului vital, dispariţia balsamului vital, stingerea luminii naturale, o reintrare în matricea mamei. Omul natural posedă elementele Pământului, şi Pământul îi este mamă, iar el intră din nou în ea şi îşi pierde trupul de carne; însă omul real va renaşte iarăşi în ziua învierii lui într‑un alt trup spiritual şi glorificat (De Natura Rerum).

Iar în altă parte adaugă:

„Omul exterior nu este omul real, căci omul real este sufletul aflat în legătură cu Spiritul Divin. Sufletul este umbra trupului iluminat de spirit, şi care se aseamănă omului. El nu este nici material, nici imaterial, dar se împărtăşeşte din natura fiecăruia.

Omul interior (sideral) este alcătuit din acelaşi Limbus ca şi Macrocosmul, şi de aceea el poate să se împăr­tăşească din întreaga înţelepciune şi din cunoştinţele existente în Macrocosm. El poate căpăta cunoştinţe de la toate creaturile, îngerii şi spiritele, şi învaţă să le înţeleagă atributele. El poate învăţa de la Macrocosm semnificaţia simbolurilor (formele) de care este înconjurat, în acelaşi fel în care îşi însuşeşte limba părinţilor săi; sufletul fiecărui om este chintesenţa tuturor lucrurilor din creaţie şi este conectat afectiv cu întreaga Natură; prin urmare, fiecare schimbare produsă în Macrocosm poate fi percepută de esenţa eterică ce îi înconjoară spiritul, şi poate ajunge la cunoştinţa şi înţelegerea omului.

Omul este un spirit şi are două corpuri strâns legate între ele: un corp elementar şi unul sideral. Aceste două cor­puri împreună formează omul. Când omul moare, corpul său elementar se întoarce la elementele Pământului; Pământul absoarbe în totalitate cele trei principii inferi­oare ale omului, şi din forma corpului nu mai rămâne nimic. Părţile mai materiale ale trupului sideral sunt supuse unei descompuneri asemănătoare. Acest trup este alcătuit din elemente astrale şi nu depinde de substanţele fizice. El este supus influenţelor planetare şi, după cum corpul elementar se descompune în ele­mentele din care a fost alcătuit, tot aşa forma astrală se va descompune, la timpul potrivit, în elementele siderale aparţinând substanţei sale. Corpul sideral rămâne în apropierea corpului fizic, ce se descompune, până când se va descompune şi el sub acţiunea influenţelor astrale. Cele două corpuri au fost asociate în timpul vieţii lor, şi vor fi despărţite doar de moarte. De aceea ele rămân natural apropiate – unul în groapă, celălalt în aer – încă o vreme după ce a survenit moartea, până când îşi pierd elementele ce le alcătuiesc.

Descompunerea corpului elementar necesită un oarecare timp, în funcţie de caracteristicile lui şi de caracteristicile mediului înconjurător; în mod asemănător, corpul sideral se va descompune mai încet sau mai repede, în funcţie de coeziunea particulelor lui, şi de calitatea şi intensitatea influenţelor astrale ce acţionează asupra sa. Corpul elementar este material; corpul sideral este invi­zibil şi intangibil pentru noi, dar vizibil şi tangibil pentru acele fiinţe care au o natură asemănătoare acestuia. Corpul elementar nu se poate mişca de la sine din locul unde a fost depus după moarte, însă corpul sideral se poate deplasa spre locurile unde este puternic atras de dorinţele sale. Dacă nu există lucruri care să‑l atragă, el va rămâne alături de corpul elementar; dar dacă se simte atras spre alte locuri, el va fi predispus să frecventeze locuinţa pe care a ocupat‑o în timpul vieţii, fiind atras acolo de obiceiurile şi modul de viaţă de atunci. Fiind lipsit de raţiune şi de judecată, el nu are discernământ în astfel de lucruri şi urmează orbeşte atracţiile din trecut. Corpul sideral devine vizibil în anumite condiţii (mediumice), putând fi zărit, de pildă, în locurile unde patimile sale anterioare (invidia, avariţia, căinţa, răzbunarea, egoismul, pofta carnală etc.) îl atrag, şi poate să rămână în asemenea locuri până când se descompune şi piere. Dacă cineva afirmă că a văzut duhul unei persoane decedate, putem considera că el a văzut trupul sideral al unei astfel de persoane, dar este greşit să credem că este omul real, fiindcă o vedenie nu este altceva cadavrul sideral ce se iveşte în anumite împrejurări. Asemenea cadavre pot fi văzute ca imaginea omului reflectată într‑o oglindă, până când ele dispar, iar forma unuia poate să dureze mai mult decât a altuia. Practica numită Nigromantia ne învaţă cum să ne com­portăm faţă de asemenea forme. Ea ne arată care sunt obiceiurile şi instinctele, atributele şi particularităţile lor, pentru ca noi să putem afla cu ajutorul lor secretele persoanelor cărora aceste umbre le‑au aparţinut. După cum imaginea unui om într‑o oglindă ni‑l înfăţişează aşa cum este, şi îi imită toate mişcările şi gesturile, tot astfel, prin observarea trupului sideral al unei persoane decedate, noi putem obţine informaţii în legătură cu înfăţişarea de odinioară, ca şi cu faptele şi modul ei de comportare, şi putem afla cine a fost persoana respectivă, şi unde a locuit ea”. (Philosaphia Sagax. lib. I; Probativ in Scientiam Nigroman ticam )

Paracelsus îi ridiculizează pe exorcişti, precum şi pe cei ce se roagă şi fac slujbe pentru cei morţi, deoarece, spune el:

„Aceştia vor să silească un cadavru sideral să vorbească, atunci când, de fapt, nici un cadavru nu poate vorbi; în cel mai bun caz, ei pot obţine (de la acest cadavru) o informaţie care, în realitate, nu este decât reflectarea propriilor lor gânduri. Ei socotesc în chip smintit că pot aduce, prin cucernicia lor, un trup neînsufleţit într‑o stare de existenţă cerească”.

Despre cei care invocă spiritele, Paracelsus spune:

„Ei încearcă să invoce trupurile siderale, dar ei nu ştiu că încearcă imposibilul, fiindcă asemenea corpuri nu posedă simţuri şi nu pot fi invocate. Consecinţa este că diavolii pun stăpânire pe asemenea corpuri siderale şi le joacă feste invocatorilor. Asemenea diavoli pot pune stăpânire şi pe o persoană în viaţă, mai uşor influenţabilă, manipulând‑o după bunul lor plac, şi făcând‑o să comită tot felul de nebunii şi de crime. Dacă ei reuşesc să facă acest lucru cu sufletul unui om în viaţă, cu atât mai uşor le va fi să pună stăpânire pe sufletul unui decedat, care nu mai are puterea spirituală de a se împotrivi. Aşadar, aceşti invocatori de spirite nu au de‑a face în realitate cu spiritele celor morţi, ci cu puterile răului şi cu părinţii minciunii.”

Elementarii sunt fiinţe care pot produce aşa zisele „manifestări fizice”, sau pot face să apară şi să dispară obiecte, sau să arunce cu pietre etc. Într‑un fragment intitulat De sagis et earum operibus („Despre vrăjitori şi practicile lor”, cap.VIII) el spune:

„În legătură cu astfel de lucruri (vrăjile), s‑ar cuveni să ştiţi că ele sunt naturale şi că nimeni nu ar putea, pe drept cuvânt, să spună altfel, ci doar că Natura le produce, căci, dacă un trandafir înflorit este adus în miezul iernii într‑o ţară în care nu sunt trandafiri, omul obişnuit ar putea gândi că un astfel de lucru contrazice legile Naturii; dar Magus (înţeleptul), care cunoaşte procesul ce dă naştere unui asemenea fenomen, ştie că acesta se produce în conformitate cu legile Naturii, fiindcă o astfel de floare a fost adusă dintr‑o ţară caldă unde floarea a crescut în condiţii naturale. Tot astfel, gheaţa şi zăpada pot fi aduse foarte uşor, în toiul verii, într‑o ţară caldă dintr‑o altă ţară unde, atunci, era iarnă.

Ignoranţii ar trebui să ştie că magicienii nu creează nici trandafiri, nici zăpadă, dar ei le pot primi din lo­curile unde lucrurile acestea există deja.” Strâns legate de corpul sideral sunt Evestrum şi Trarames. În privinţa acestora, Paracelsus spune în lucrarea Philosophia ad Athenienses:

„Vorbind despre Evestrum în aspectele lui muritoare şi nemuritoare, putem spune că orice lucru are un Eves­trum, care este asemenea unei umbre proiectate pe un perete. Evestrum se iveşte şi se dezvoltă o dată cu trupul şi rămâne cu acesta câtă vreme mai există o particulă de materie din care este alcătuit trupul material. Evestrum apare simultan cu prima naştere a fiecărei forme indivi­duale, şi orice lucru – fie că este vizibil sau invizibil, fie că aparţine domeniului materiei sau al sufletului – îşi are Evestrumul său.

Trarames este o putere nevăzută, care începe să se ma­nifeste atunci când simţurile percepţiei interioare s‑au dezvoltat corespunzător. Evestrum ne arată evenimentele viitoare cu ajutorul viziunilor şi apariţiilor pe care le provoacă, în timp ce Trarames provoacă o ascuţire a simţurilor. Numai cei înzestraţi cu o înţelepciune adâncă pot înţelege adevărata natură a Evestrumului şi a Traramesului. Evestrum influenţează simţul vederii, Trarames simţul auzului. Evestrum provoacă vise ce prezic eveni­mente viitoare; Trarames comunică cu omul, creând voci pentru a vorbi, muzică pentru a fi auzită de urechea interioară, clopote invizibile care să sune etc. Ori de câte ori se naşte un copil, odată cu el se naşte şi un Evestrum, care este astfel alcătuit încât să fie capabil să indice dinainte toate faptele viitoare şi evenimentele din viaţa individului căruia îi aparţine. Când individul se apropie de moarte, Evestrumul său poate să indice apro­pierea morţii prin ciocănituri sau lovituri mai puternice, ce pot fi auzite de toţi, sau prin alte zgomote neobişnuite, prin mişcări ale mobilei, prin oprirea ceasurilor, prin ruperea tablourilor, prin căderea oglinzilor, sau prin orice alte semne de rău augur. De cele mai multe ori, aceste preziceri nefaste nu sunt luate în seamă şi nici înţelese. Trarames produce manifestări cu un caracter mai subiectiv şi poate vorbi unui om într‑un mod în care să fie auzit numai de acesta, fără a fi auzit şi de alte persoane.

Evestrumul unui om se naşte odată cu el, iar după moartea omului rămâne în sfera pământului; acolo continuă să se păstreze o legătură afectivă între Evestrum şi partea nemuritoare a omului, şi el poate indica o stare de fericire sau de nenorocire în care se află sufletul persoanei căreia îi aparţine. Asemenea Evestru‑muri nu sunt sufletele morţilor care rătăcesc pe pământ, ci dublurile eterice ale persoanelor cărora le‑au aparţinut şi care dăinuie până când şi ultima particulă de materie (din care au fost alcătuite trupurile celor decedaţi) a pierit.

Toate Evestrumurile provin din Turba magna sau acti­vitatea colectivă a universului. Evestra prophetica provin direct din Turba magna, Evestra adumbrata apar atunci când vin pe lume formele cărora aparţin. Evestra prophe­tica sunt prevestitorii marilor evenimente din istoria lumii. Dacă un asemenea eveniment important este pe cale să se producă, ei vor vesti acest lucru, pentru ca lumea să fie pregătită să‑l preîntâmpine; persoana care înţelege adevărata natură a unui astfel de Evestrum, este un profet şi un vizionar.

Chiar şi cea mai înaltă divinitate îşi are Evestrumul său de nepătruns, prin care existenţa şi atributele sale pot fi re­cunoscute, prin care orice lucru bun poate fi cunoscut, şi care poate ilumina orice minte. În mod asemănător, toate puterile răului, de la cea mai mică până la cea mai pu­ternică, îşi au Evestrumurile lor tainice, care prezic răul ce va veni şi îşi împrăştie influenţa lor asupra întregii lumi. Există Evestrumuri în toate lucrurile, şi toate sunt spirite prezicătoare, fie că trupurile cărora le aparţin sunt raţionale sau iraţionale, sensibile sau insensibile. Aceste Evestrumuri îi învaţă astronomia (ştiinţa naturală) pe aceia care nu au capacitatea să înţeleagă ce spun ele. Caracteristicile fiecărui lucru pot fi cunoscute prin  Evestrumul lor, fără a fi nevoie să facem diagrame astrologice, calcule horoscopice, şi să prezicem pe baza lor, ci doar privindu‑l cu atenţie, în acelaşi fel în care privim imaginea într‑o oglindă sau umbra unui corp pe suprafaţa apei sau pe pământ.

Ercs‑ul (cauza veşnică şi caracteristica unui lucru) este reflectat în Evestrumul lui. Forma acestuia din urmă dispare, dar spiritul rămâne. Numărul şi varietatea Eves‑trumurilor sunt la fel de greu de evaluat ca şi formele vizibile şi invizibile cărora le aparţin. Evestrumurile fiin­ţelor umane cunosc gândurile oamenilor, le călăuzesc instinctele, le veghează somnul, le atrage atenţia asupra pericolelor, şi prezic anumite evenimente. Sibilele din trecut citeau viitorul în Evestrumuri, iar Evestrumurile i‑au determinat pe vechii profeţi să vorbească în timp ce visau”. (Philos. ad Athenienses)

In alte scrieri, înrudite sub aspectul caracterului cu cea amintită mai sus, Paracelsus aduce completări:

„Lumea Evestrumurilor este o lume în sine, deşi este strâns întrepătrunsă şi conectată la lumea noastră. Ea are propriile stări ale materiei şi obiecte care pot fi văzute sau rămân invizibile pentru locuitorii ei, şi care corespund, într‑o oarecare măsură, cu ale noastre. Totuşi, ea este o lume alcătuită diferit de lumea noastră, şi locuitorii ei ştiu tot atât de puţin despre existenţa noastră, ca şi noi despre a lor. Firmamentul universului este cvadruplu în existenţa lui, şi împărţit în patru planuri. Unul aparţine Materiei (Pământului), altul Apei, unul Aerului, şi altul Focului, însă Firmamentul în care rezidă Evestrumul este dispersat. Acesta nu e firmamentul ce conţine stelele vizibile, ci sfera în care trăiesc Nimfele, Ondinele, Sala­mandrele, Silfii etc.

Aceste fiinţe nu sunt dependente de sfera noastră de existenţă, căci ele au propriul lor Firmament; ele au condiţii proprii, locuri unde sălăşluiesc stele şi planete. După cum în lumea noastră există apă şi foc, armonii şi contraste, corpuri vizibile şi esenţe invizibile, tot astfel fiinţele acestea sunt diferit alcătuite şi prezintă particu­larităţi pe care fiinţele umane nu le înţeleg. Totuşi, cele două lumi se întrepătrund şi îşi aruncă umbre una celeilalte, şi această împrejurare provoacă viziuni înşelătoare, apariţii şi semne, care se amestecă ciudat cu cele două influenţe ce provin din Evestra Prophetica, şi doar o inteligenţă luminată de înţelepciune poate să deosebească ce este adevărat de ce este fals”.

Viaţa astrală este mai activă în om când corpul lui fizic este adormit. Atunci omul sideral este treaz şi acţionează prin Evestrum, provocând din când în când vise profetice, pe care cel ce visează şi le va aminti după trezire, şi cărora le va acorda întreaga atenţie. Aseme­nea vise pot fi provocate şi de alte influenţe, şi au un caracter amăgitor. Aşadar, s‑ar cuveni ca omul să nu respingă, dar nici să accepte toate visele fără discernă­mânt, ci totdeauna să le treacă prin examenul raţiunii pentru a le deosebi pe cele adevărate de cele false.

„Mai multă încredere trebuie acordată acestor vise decât revelaţiilor căpătate prin practica necromanţiei, fiindcă acestea din urmă sunt de regulă false şi amăgitoare. Deşi Elementalii, care folosesc trupurile astrale ale morţilor drept măşti, vor da, cu această ocazie, răspunsuri corecte la întrebări, şi deşi adesea îşi întăresc afirmaţiile cu jurăminte, nu se poate pune bază fără rezerve pe vorbele lor, fiindcă ei nu doresc să spună adevărul, şi nici nu sunt în stare să‑l spună.

Patriarhii, profeţii şi sfinţii au preferat viziunile şi visele oricărui alt mod de prezicere. Balaam cunoştea atât de bine practica de a recurge la vise profetice, încât le putea visa ori de câte ori dorea. El a fost acuzat pe nedrept de vrăjitorie, căci Scripturile nu fac nici o deosebire în aseme­nea situaţii, ci numesc vrăjitor pe oricine are asemenea puteri şi le foloseşte pentru a căpăta informaţii, inde­pendent de faptul că puteau fi primite în acelaşi mod prin sfinţi recunoscuţi.

Există două feluri de vise: unele naturale şi altele care vin de la spirit. Nu este necesar să spunem mai multe despre primele, fiindcă acestea sunt cunoscute de toată lumea. Ele pot fi provocate de bucurie sau de tristeţe, de alterarea sângelui, de cauze exterioare sau interne. Un jucător poate visa despre cărţile de joc, un soldat despre lupte, un beţiv despre vin, un hoţ despre furat. Toate visele de acest fel sunt provocate de principiile inferioare ale unor astfel de persoane, care îşi pun în joc imaginaţia, îşi înfierbântă sângele, şi îşi stimulează fantezia. Există însă şi vise supranaturale, şi acestea pot fi mesaje de la Dumnezeu, trimise nouă la apropierea unui mare pericol. Un astfel de vis a fost trimis Magilor de la Răsărit, atunci când Irod a vrut să ucidă pruncii; Iosif a avut un asemenea vis, şi, la fel, Iacob, arunci când a pornit spre Egipt. Anania, Corneliu şi mulţi alţii au avut viziuni asemănătoare. Vise supranaturale au fost constatate şi la unele persoane din zilele noastre, dar numai înţelepţii le‑au acordat atenţie, ceilalţi tratându‑le cu dispreţ, deşi asemenea vise sunt adevărate şi nu amăgitoare. Există persoane a căror spiritualitate este atât de puter­nică, şi sufletele lor sunt atât de înflăcărate, încât se pot apropia de cea mai înaltă sferă spirituală atunci când trupurile lor sunt adormite. Aceste persoane au văzut slava lui Dumnezeu, au trăit fericirea răscumpărării, şi au luat cunoştinţă de chinurile la care sunt supuşi cei păcătoşi. Ei nu îşi uită visele la deşteptare, ci îşi amintesc ceea ce au văzut până la sfârşitul zilelor lor. Aşa ceva este posibil, şi cele mai adânci taine sunt dezvăluite înţelegerii minţii lor.

Dacă dorim sincer asemenea daruri, şi ne rugăm neîncetat şi cu credinţă puterii Celui Preaînalt (care sălăşluieşte în noi înşine) pentru a ni le dărui şi nouă, vom putea vedea Mysteria Dei, şi le vom înţelege tot aşa de bine ca Moise, Isaia şi Ioan”.

În De Caducis, Paracelsus susţine că facultatea dis­cernământului nu trebuie să lipsească din raporturile omului cu un Evestrum:

„Se poate întâmpla ca Evestrumurile persoanelor care au murit în urmă cu cincizeci sau o sută ce ani să ne apară în vis, şi dacă un asemenea Evestrum vine la noi în vis şi ne vorbeşte, va trebui să fim atenţi la ce ne spune, fiindcă o asemenea viziune nu este o halucinaţie sau o amăgire. Este posibil ca un om să poată raţiona, în timp ce trupul lui este adormit, la fel ca atunci când este treaz, şi dacă în asemenea situaţie apare un Evestrum, şi el îi pune acestuia întrebări, va auzi apoi lucruri adevărate. Prin Evestrumuri putem căpăta un mare număr de cunoştinţe referitoare la lucruri bune sau rele – dacă le cerem să ni le descopere. Mulţi oameni le‑au adresat asemenea rugăminţi. Unii bolnavi au căpătat informaţii în somn despre ce trebuie să facă, şi la ce medicamente să apeleze pentru a se vindeca; după ce au urmat trata­mentul indicat pe această cale, ei s‑au vindecat. Asemenea situaţii au fost semnalate nu numai la creştini, dar şi la necredincioşi, la evrei, sarazini, mameluci, perşi şi la egipteni, la oameni buni, ca şi la cei răi. De aceea eu nu cred că asemenea revelaţii provin direct de la divini­tate, fiindcă, existând doar un singur Dumnezeu, toate  acele persoane nu pot avea zei personali; dar eu cred că lumina universală a Naturii i‑a luminat pe acei discipoli, şi întrucât această lumină nu posedă organe de vorbire, ea se foloseşte de Evestrumurile din sferele astrale ale oamenilor în timpul somnului acestora.”

Când oamenii dorm, corpurile lor sunt asemenea corpurilor animalelor şi plantelor, fiindcă animalele şi plantele au de asemenea corpuri elementare şi corpuri siderale, dar spiritul divin poate deveni activ numai în om. În timpul somnului, corpul sideral prin care omul este conectat la natura interioară a Macrocosmului devine liber în acţiunile sale, se poate înălţa până la sfera strămoşilor lui, şi poate lua legătura cu astrele – cu alte cuvinte, procesele care se desfăşoară în sfera intelectuală a Macrocosmului se pot reflecta în sufletul lui, şi pot ajunge la percepţia sa interioară. Visele, viziunile şi augurii sunt daruri cu care este înzestrat omul sideral, dar nu si corpul elementar.

„Visele pot fi curate sau murdare, înţelepte sau nebuneşti, raţionale sau iraţionale, în funcţie de poziţia pe care omul o ocupă în relaţia cu lumina Naturii. Viziunile profetice sunt determinate de faptul că omul are un corp sideral unit cu substanţa Minţii Universale, şi ele intră în legătură ori de câte ori atenţia corpului sideral nu este solicitată de cerinţele corpului fizic. Cu alte cuvinte, tot ce se întâmplă în lumea din afară se reflectă în lumea interioară, şi apare sub forma unui vis. Corpul elementar nu este înzestrat cu daruri spirituale, însă corpul sideral posedă toate darurile. Ori de câte ori corpul elementar se odihneşte, este adormit sau inconştient, corpul sideral rămâne treaz şi activ, fiindcă el nu doarme şi nici nu se odihneşte; dar ori de câte ori corpul elementar este complet treaz şi lucrează, activitatea corpului sideral va fi limitată, iar mişcările lui vor fi stânjenite sau împie­dicate, (el fiind) asemenea unui om îngropat de viu”.

Iar în Philosophia Sagax adaugă:

„Calitatea viselor va depinde de armonia existentă între suflet şi Astrum (Mintea Universală). Celor care sunt înfumuraţi pentru imaginarele lor cunoştinţe despre lucrurile din afară, şi care, în realitate, nu posedă înţe­lepciune, nimic nu li se poate revela, deoarece gândirea denaturată a minţilor lor se opune activităţii armonioase a Minţii Universale şi o respinge. Sferele sufletelor se îngustează, se micşorează, şi nu se pot întinde spre tot ce le înconjoară. Astfel de oameni rămân într‑o stare de auto‑mulţumire, cufundaţi în bezna propriei lor ignorante, şi total inaccesibili luminii Naturii. Atenţia lor este total absorbită de fumul fitilului gândirii lor materiale, şi ei sunt orbi faţă de lumina soarelui spiritual. Lucrarea Minţii Universale poate să pătrundă doar în conştiinţa oamenilor capabili să recepţioneze impresiile ei. Minţile care se deschid unor asemenea impresii, le vor putea primi. Asemenea impresii intră şi ies din sfera minţii individuale, şi ele pot provoca viziuni şi vise cu o semnificaţie deosebită, şi a căror interpretare este o artă pe care numai cei înţelepţi o cunosc”.

 
Cartile lui Paracelsus se pot vedea la linkurile de mai jos:

- link 1 - aceasta pagina

- link 2 - aceasta pagina

 

Info: Playerul video de pe acest blog doar face enabled la linkul extern, youtube, openload, vimeo, etc, deci trebuie sa asteptati sa se incarce!



Apreciem sprijinul celor cu suflet, pentru acoperirea cheltuielilor de funcționare.

Your email is never published or shared.