Dr. Jeffrey Satinover si Michael Laitman, PhD – Conceptul de libertate in fizica Quantica

Rav Laitman: Care este punctul de vedere actual al ştiinţei, în legătură cu subiectul libertăţii de alegere?

Dr. Satinover: Ştiinţa modernă privită ca un întreg – şi folosesc termenul „ca un întreg” deoarece voi prezenta pe scurt o corecţie la acesta – percepe realitatea ca pe o realitate în principal materială. Se referă la realitatea materială ca întreg, ca o maşinărie complexă. Voi demonstra acest concept folosind modelul trenului de jucărie. Dacă ne concentrăm pe tren, acesta se va deplasa pe şine şi puţini oameni se vor mişca în el. Acest model este doar o maşina.


Puteţi spune cu siguranţă că în acest tren model, fiecare din părţile sale componente nu are libertate de alegere. În mod similar, oamenii de ştiinţă contemporani vă vor spune că universul fizic este exact ca acest tren jucărie, şi că fiecare acţiune a fiecărei părţi în univers este total determinată de evenimentele anterioare ce au avut loc în univers. Ei chiar vor insista că nu există un alt model. Realitatea este făcută doar de un univers şi de „un tren jucărie” în interiorul lui; nu există constructor, nici un inginer care să proiecteze şi să construiască trenul jucărie.

Pe lângă acest punct de vedere, mai este o ramură a ştiinţei moderne numit „Mecanica Quantică”. Aceasta ramură, specifică faptul că această teorie pe care am prezentat-o este incorectă, şi că de fapt există un factor de completă libertate în universul fizic în care particulele de atomi nu se poartă în mod mecanic, ci „aleg” cum să se poarte.

Folosesc cuvântul „aleg” în ghilimele deoarece limbajul nostru este prea limitat ca să explic termenul suficient de bine. Adevărata problemă este că ştiinţa nu poate spune nimic despre natura celui care face aceste alegeri, din moment ce nouă ne par complet aleatoare. Dacă cineva înţelege în mod corect teoria Quantică – cea mai avansată dintre ştiinţe – atunci poate vedea că există o posibilitate adevărată a liberului arbitru în oameni. Totuşi, ştiinţa modernă nu poate explica cu claritate cum şi unde este folosit acest liber arbitru.

Rav Laitman: Se pare că dincolo de natura obişnuită şi accesibilă, particulele au un mod propriu de „a alege liber”, dar cum afectează acestea fiinţa umană? Toate acestea nu implică faptul că noi avem liber arbitru în viaţa de zi cu zi. Poate că, undeva, în profunzimile materiei, există nişte surse adiţionale sau probabilităţi care aderă la o regularitate pe care noi nu o cuprindem în determinismul obişnuit.

Dr. Satinover: Corect. Acestea sunt discernăminte subtile şi complexe. Cei mai importanţi reprezentanţi ai oamenilor de ştiinţă, s-au contrazis în legătură cu acestea în ultimii optzeci de ani. Se pare că electronii singuri, în ciuda limitărilor lor, pot „alege liber” dintre mai multe traiectorii posibile. Electronii nu pot face multe lucruri; ei nu pot scrie cărţi, nu se pot căsători sau nu pot merge la război. Înafară de acestea, în cadrul limitărilor lor, se pare că totuşi ei au o anumită măsură a libertăţii.

Când spun că „electronul alege”, de fapt nu găsesc altă formă de exprimare. Adevărul este că, nu ştim cu adevărat cine sau ce face această alegere. Ceea ce noi ştim este că, comportamentul fiecărei particule de materie din univers are două aspecte: pe de o parte, se comportă în concordanţă cu nişte legi fixe şi pe de altă parte, se poartă neregulat, fiind condiţionat de ceva ce nu face parte din universul nostru cunoscut.

De aceea, cineva poate spune că, de exemplu, crearea universului nostru are deasemeni două aspecte – pe de o parte, este un rezultat al proceselor fizice anterioare, şi pe de altă parte a fost creat de către o forţă Superioară. Dar ştiinţa nu poate demonstra acest lucru. Tot ce poate demonstra este ca noi înţelegem că acţiunile fizice, nu sunt determinate doar de acţiunile fizice care le-au precedat. Mai degrabă, noi înţelegem că „altceva” afectează materia, dar ştiinţa nu ne poate spune ce este acel ceva, şi cu siguranţă nici cum să cercetăm, sau să-l confirmăm.

Unii s-ar putea să afirme că electronii posedă ceva asemănător cu un pseudo-creier propriu, care ia aceste decizii, dar eu nu sunt de acord cu această teorie. În acest punct, suntem liberi să credem ceea ce vrem să alegem. Când un obiect quantic se conectează cu un alt obiect quantic, porneşte decizia de a avea loc procesul, ce se datorează conexiunii dintre ele. Acest proces poate fi ca un observator care priveşte o particulă, dar observatorul nu este obligatoriu să fie prezent.

Adevăratul mister nu stă în întrebarea pe care şi-o pune observatorul extern, ci în faptul că se pare că există o anumită latitudine care trece prin materie. Această latitudine ne indică „ceva” care este dincolo de universul material, fără să ne spună nimic despre natura acelui „ceva”.

Rav Laitman: Nu înţeleg de ce nu am descoperit acest mister până acum. Când cercetăm corpul uman şi psihologia umană, nu găsim nici o forţă latentă care cauzează comportamente inexplicabile. Este ciudat că trebuie să împărţim atomii în cele mai mici particule, pentru ca eventual să descoperim că nu există nimic în ele, decât o infimă energie unde în final vedem că nu ştim unde se va muta instantaneu, şi nici măcar dacă avem de a face cu o undă sau cu o particulă. Nu ar avea mai mult sens ca întâi să găsim aceste forţe ascunse la un nivel mult mai înalt, unul care cuprinde şi conştienţa umană? Care este motivul pentru care fizicienii, care studiază atomii fără de viaţă, sunt cei care brusc găsesc o viaţă ascunsă în aceste particule?

Dr. Satinover: Cred că aceasta este una dintre marile ironii ale secolului 20. Fizica Newtoniană a descoperit un univers fără de viaţă. Punctul de vedere care spune că materia este lipsită de viaţă, şi percepţia acesteia ca pe o maşină, a evoluat la fel ca şi o descoperire a cercetării în fizică, chimie şi biologie. Eventual, fizicienii au determinat percepţia că deasemeni, umanitatea nu este altceva decât o altă maşinărie. La nivel zilnic, intuitiv şi emoţional, noi ne experimentăm pe sine ca şi creaturi libere care facem propriile noastre alegeri. Mai mult, psihologii menţin premisa că pacienţii lor au libertate de alegere. Dacă mă gândesc la pacienţii mei ca la nişte maşini, aş renunţa la practica mea de psiholog.

Mai mult, premisa rezonabilă şi riguroasă de la începutul secolului 17 şi până în secolul 20, o premisă la care toate ştiinţele au aderat, este că toate lucrurile sunt nişte maşini. Este adevărat că cei mai mulţi oameni, nu se simt ca nişte maşini în viaţa de zi cu zi, şi de aici inconsistenţa dintre punctul de vedere ştiinţific şi modul în care oamenii îşi conduc propriile vieţi. Medicina modernă, psihiatria modernă şi toate doctrinele care cercetează mintea umană şi sistemul nervos, nu lasă spaţiu pentru presupunerea că oamenii au liber arbitru.

Rav Laitman: Ceea ce spuneţi, implică faptul că fizicienii, deasemeni, nu au vrut să coopereze cu un sistem non-mecanic. Totuşi, descoperirile ce rezultă din experimente, ne forţează să recunoaştem faptul că există o altă forţă care anulează rezultatele deterministe pe care noi le-am anticipat.

Dr. Satinover: Aceasta este doar ceea ce s-a întâmplat. Este evident doar atunci când experimentele riguroase din mecanica Quantică, au fost executate la nivel subatomic. Primele rezultate au lăsat oamenii de ştiinţă stupefiaţi. Einstein, de exemplu, a sprijinit punctul de vedere precum că lumea ar fi o maşinărie lipsită de viaţă. El a crezut că mecanica Quantică era imposibilă şi chiar a definit-o ca fiind „nesănătoasă”. Posibilitatea că ar putea exista orice libertate în materie, l-a făcut să proclame binecunoscuta sa aserţiune: „Dumnezeu nu joacă zaruri cu universul”.

Deşi Einstein a folosit cuvântul „Dumnezeu”, el a folosit acest cuvânt într-un mod cinic. Ce vroia să spună este faptul că la acest nivel al materiei, nu poate fi vorba de liber arbitru după cum au demonstrat experimentele. El şi-a dat seama că, dacă libertatea ar fi existat la acest nivel al materiei, asta ar fi însemnat sfârşitul ştiinţei, şi de aceea el a spus că ştiinţa nu poate fi structurată după astfel de concepte.

Rav Laitman: De ce ar însemna aceasta, sfârşitul ştiinţei? Oare nu cercetările ştiinţifice ne-au impus să progresăm şi să ne schimbăm punctele de vedere? De ce sunt atât de mulţi oameni de ştiinţă care spun că ne apropiem de sfârşitul ştiinţei?

Dr. Satinover: Mai întâi, Einstein a greşit când a gândit că acesta ar fi sfârşitul ştiinţei. El a greşit deasemeni când a gândit că mecanica Quantică este falsă. Cercetările mecanicii Quantice ne-au arătat că, cunoaşterea ştiinţifică are limitele sale. Scientologii teoriei Quantice au ajuns la o graniţă a cercetării şi apoi au părăsit-o.

Cred că cel mai important fapt cu privire la întrebarea ta este că teoria Quantică spune foarte clar că există o limită în capacitatea de cunoaştere a ştiinţei şi în acelaşi timp ne arată că există „şi altceva” de cealaltă parte a graniţei. Am observat că mulţi oameni omit acest punct, şi obţin o amestecătură între teoria Quantică şi Cabala. Teoria Quantică afirmă fără echivoc, că ştiinţa poate atinge acea limită şi să dovedească faptul că există, dar teoria Quantică spune deasemeni că ştiinţa nu poate spune nimic despre ceea ce stă în spatele acestei graniţe. Aceasta nu se află la îndemâna cercetătorilor ca să descopere, şi în acest punct, ştiinţa îşi admite propriile limite.

Rav Laitman: Percepţia noastră despre realitate provine din cercetările noastre despre aceasta. Este creată în interiorul nostru, în concordanţă cu simţurile noastre şi cu percepţiile noastre. Este posibil, ca, dacă am fi fost creaţi cu o tehnologie mentală şi intelectuală ce ne lasă să analizăm ceea ce este diferit, să fi putut trece acea graniţă. Cu alte cuvinte, în timp ce aceasta poate fi limita calităţilor noastre actuale, poate ca această limitare există doar în stadiul nostru prezent. Este posibil ca să putem găsi calea de a schimba atributele noastre şi să trecem acea graniţă?

Permiteţi-mi să mă exprim diferit: Este posibil ca tot ceea ce noi nu ştim despre particulele Quantice să provină din faptul că suntem încorsetaţi într-un şablon al timpului, spaţiului şi mişcării? Când ne vom fi eliberat cumva de această graniţă, am putea oare să vedem întregul proces în mod diferit? Poate necunoscutul să devină cunoscut, dacă ne îmbunătăţim calităţile?

Dr. Satinover: În această discuţie prefer să las deoparte punctul meu de vedere personal despre lume, despre spiritualitate şi despre Cabala. Nu sunt expert în nici unul dintre acestea. Aici încerc să îndeplinesc rolul unui emisar al lumii ştiinţifice şi să rămân imparţial în legătură cu ce poate şi ce nu poate ştiinţa să facă.

Este posibil ca fiinţele umane să fi fost emanate ca creaturi cu potenţial spiritual, care le permite să treacă acea barieră. Ca fiinţă umană, prefer să fac acest lucru, şi cred că toţi oamenii îşi doresc asta. Sar putea ca metoda ştiinţifică ce ne permite să facem acest lucru posibil, să fie Cabala. Totuşi, ştiinţa ne cere să fim vigilenţi şi să recunoaştem limitele.

Ştiinţa poate conduce umanitatea către zona de graniţă, dar nu ne poate face s-o traversăm. Cu alte cuvinte, un om de ştiinţă nu poate folosi teoria Quantică cu scopul de a fi calea de trecere a graniţei, pe care metoda însăşi o arată.

Rav Laitman: Privitor la argumentul că există posibilităţi infinite în jurul nostru, nu este oare cercetătorul ştiinţific cel care alege dintre ele?

Dr. Satinover: Nu ştim aceasta. Teoria Quantică demonstrează că anumite particule aleg o traiectorie şi altele preferă altă traiectorie; dar nu putem spune de unde provine această alegere. Nu poate fi spus nimic despre punctul de vedere ştiinţific; este un mister total. Şmecheria este să recunoaştem misterul, nu să pretindem că avem un răspuns pe care nu-l avem. O asemenea recunoaştere ne poate face să ne dăm seama că există ceva „dincolo” de realitate. Această recunoaştere nu ne spune ce este acel ceva, dar ne poate face să începem să ne punem întrebări în legătură cu toate acestea.

 
Cartile lui Michael Laitman se pot vedea la linkurile de mai jos:

- link 1 - aceasta pagina

 

INFO: Playerul video de pe acest blog doar face enabled la linkul extern, youtube, ok.ru, etc, deci trebuie sa asteptati sa se incarce. - DMCA


Dacă vă place acest site, iar informațiile prezentate vă sunt de ajutor, ajutati acum acest site cu o donație prin serviciul electronic securizat PayPal sau direct in cont bancar. (clik aici)