David R. Hawkins – Intrebare : Cum anume se petrece „cunoasterea spirituala”?

Raspuns (David R. Hawkins): Spiritul şi mintea se deosebesc şi în ceea ce priveşte „ruta“ informaţiilor noi. Eul-mintea are un stil mai degrabă iscoiditor şi agresiv. Acaparează datele şi caută să le încorporeze şi să le gestioneze. Categorizează, califică, evaluează, sortează, îndosariază, clasifică, judecă şi apoi, în încercarea de a asimila, adaugă la toate acestea sentimente şi înţelesuri abstracte. Toate datele noi sunt categorizate în funcţie de utilitatea lor potenţială. Mintea dă dovadă de o permanentă foame şi lăcomie de a „obţine“. Oamenii îşi forţează mintea să se concentreze, să înveţe, memoreze, acumuleze şi gestioneze volume uriaşe de informaţie, cu cât mai multe detalii posibile (inclusiv analize statistice sofisticate şi detalii computerizate). Toate aceste nesfârşite detalii sunt considerate a fi chiar mai bune dacă pot fi reprezentate grafic şi ambalate atractiv.

La o examinare mai atentă se poate vedea că toate cele menţionate mai sus constituie o performanţă impresionantă, şi cu atât mai mult când toată această procesare complicată şi multifactorială se petrece într-o fracţiune de secundă. Şi nu e vorba doar de caracterul instantaneu al procesării, ci şi de faptul că mintea compară în mod simultanîn fiecare secundă – informaţiile primite şi procesate cu cele deja stocate în memorie. Cu alte cuvinte, o zebră pe care o vedem la un moment dat este comparată mental cu orice altă zebră despre care am citit vreodată, am auzit, am vorbit sau pe care am văzut-o la televizor sau despre care, cândva, am făcut o glumă, făcând trimitere chiar la teoria camuflajului evoluţionar etc. Mintea tinde să facă în mod automat toate aceste operaţii complicate, multifactoriale, ca rezultat al propriei sale naturi.

Prin intermediul selecţiei, avem posibilitatea de a ne alege din opţiunile disponibile pe cea asupra căreia să ne focalizăm pentru a o explora. Cu toate că există o multitudine de funcţii posibile, numărul acestora nu e nelimitat. Pe scurt, mintea priveşte adevărul sau iluminarea ca pe ceva nou, care trebuie achiziţionat sau atins. In cel mai bun caz, acestea constituie o destinaţie dorită, la care se poate ajunge prin efort. Toate strădaniile de acest gen pornesc de la premisa că funcţiile minţii servesc drept modele de învăţare şi că tot ceea ce trebuie făcut este ca procesele minţii să fie aplicate la acest nou subiect, precum în trecut, cu presupunerea că vor fi la fel de utile şi în cazul acestuia. Astfel, mintea presupune că aplicabilitatea proceselor dezvoltate pentru gestionarea dualităţii se răsfrânge şi asupra căutărilor îndreptate în direcţia non-dualităţii. Dar lucrurile nu stau deloc astfel; de fapt, tocmai ceea ce se considera a fi o metodă sigură şi verficată pentru generarea progresului, devine acum obstacolul din calea descoperirii.

In timp ce funcţionarea mentală obişnuită putea fi explicată drept un efort constant de a „obţine“, realizarea spirituală este pasivă, spontană şi complet lipsită de efort. Este mai degrabă primită decât obţinută. Prin analogie, atunci când sunetul se opreşte, liniştea se revelează pe sine însăşi. Nu poate fi obţinută prin efort sau strădanie. Prin acţiunea mentală există capacitatea de a controla, însă revelaţia nu cunoaşte controlul. Nici un fel de control nu este posibil acolo unde nu există nimic de controlat şi – chiar dacă acesta ar fi posibil – nu există nici un mijloc de aplicare a sa. Ceea ce este lipsit de formă nu poate fi manipulat.

Conştienţa iluminată este descrisă cel mai bine ca stare, condiţie, sferă sau dimensiune. Ea se autorevelează şi este atotprezentă. Eclipsează şi înlocuieşte acţiunea mentală, care devine inutilă — fiind percepută chiar ca o interferenţă şi o intruziune. Revelaţia este subtilă, puternică, fină, tandră, desăvârşită şi atotcuprinzătoare. Simţurile sunt depăşite şi toate percepţiile dualiste dispar. De asemenea, este evident că întregul conţinut al revelaţiei a fost acolo dintotdeauna, dar pur şi simplu nu a fost experimentat sau observat. Viziunea a ceea ce „Există”, în totalitatea sa, este întru totul „Cunoscută” în virtutea Sinelui, care deja este Tot Ceea Ce Este. Identitatea conferă cunoaşterii autoritatea absolută. Observatorul, ceea ce este observat, precum şi procesul observaţiei sunt unul şi acelaşi lucru, într-o identitate perfectă.

Copleşită de revelaţie, mintea este tăcută şi rămâne fără cuvinte în faţa minunii. Tăcerea sa este ca o profundă uşurare şi pace. Ceea ce fusese preţuit cândva este considerat acum un nonsens şi o distragere. Oamenii, precum şi gândurile şi cuvintele lor, sunt ca nişte cutii vocale conectate la diverse câmpuri energetice. Gurile şi minţile lor repetă papagaliceşte formele de gând predominante la un anumit nivel al conştiinţei. Pe când se întâmplă acestea, minţile oamenilor pretind drepturile de autor şi fiecare gând este precedat de prefixul „meu”. Conţinutul reflectă conceptul de sine al persoanei care vorbeşte. Există un câmp energetic al iubirii, care e invizibil, atotcuprinzător şi care înconjoară pe toată lumea. In cadrul acestuia sălăşluieşte sinele sau spiritul superior, prin intermediul căruia indivizii, situaţi la diferitele grade de conştiinţă, contactează conştienţa sau, la fel de bine, pot fi opriţi să ajungă la ea. Cel care nu este suficient de identificat cu Sinele poate fi speriat sau chiar dezgustat de iubire – văzută ca un ceva străin, o ameninţare, ceva căruia trebuie să-i opui rezistenţă. Tot ceea ce aminteşte de dragoste, precum şi orice referire la Dumnezeu trebuie îndepărtat din faţa conştienţei şi recunoaşterii publice. Aceasta este o condiţie a succesului totalitarismului sau dictaturilor militare, în cadrul cărora singura permisă este „iubirea” pentru dictator. In societatea noastră, există forţe care tind să facă orice referire la „Dumnezeu” „incorectă din punct de vedere politic”.

Adevărata strădanie spirituală nu implică nici un sacrificiu, în terminologia obişnuită, sacrificiul înseamnă pierdere sau chiar pierdere dureroasă. Adevăratul sacrificiu înseamnă, de fapt, renunţarea la cele inferioare în favoarea celor măreţe, fiind astfel mai degrabă autorecompensant decât epuizant. „Renunţarea” de o manieră dureroasă şi fără tragere de inimă, nu constituie un adevărat sacrificiu, ci o încercare de a obţine o favoare religioasă. In relaţia cu Dumnezeu, nu există cumpărare, vânzare, câştig, sacrificiu, profit, favoare ori pierdere.

In sfera divinului, nu există drepturi cu care să facem paradă sau pe care să le proclamăm. Lumea binelui/răului, a drepţilor/păcătoşilor, precum şi cea a drepturilor politice – toate acestea nu sunt decât invenţii ale eului, care le foloseşte ca piese de negociere pe tabla de joc a vieţii. Toate simt bazate pe căutarea avantajului şi a câştigului. In Realitatea non-dualităţii, nu există nici privilegiu şi nici câştig, după cum nu există pierdere sau rang. Precum un dop de plută pe apa mării, fiecare spirit se ridică sau cade în marea conştiinţei la propriul său nivel, în virtutea propriilor opţiuni şi nu prin intermediul vreunei forţe sau favoruri exterioare. Unii sunt atraşi de lumină, iar unii caută întunericul, dar totul apare prin natura sa, în virtutea libertăţii şi egalităţii divine.

Intr-un univers complet integrat, nu este posibil nimic accidental, la nici un nivel. Pentru a fi cu adevărat accidental, un „eveniment” ar trebui să se situeze cu totul în afara universului, lucru care, chiar printr-o simplă observaţie, apare ca fiind imposibil. Haosul este doar un concept al percepţiei. In realitate, nimic de genul haosului nu este posibil. Până la urmă, mintea lui Dumnezeu constituie modelul de atracţie suprem, care guvernează totalitatea a Tot Ceea Ce Există, până la cea mai mică părticică.

 
Cartile lui David R. Hawkins se pot vedea la linkurile de mai jos:

- link 1 - aceasta pagina

- link 2 - aceasta pagina

 

Dăruieşte şi vei primi inzecit. Sustine munca si existenta acestui website:


Vrei să fii la curent cu toate postarile de pe websitul acesta? Abonează-te acum ... Vei putea primi de la mine prin WhatsApp cele mai noi articole publicate.

WhatsApp Group Invite